De același autor
Nimic nu va fi fost mai surprinzator pentru cei care planuisera si dusesera la bun sfarsit alungarea lui Nicolae Ceausescu si a "sinistrei" sale sotii decat mugetul multimii adunate in fata Comitetului Central, in seara zilei de 22 decembrie 1989: "Fara comunism!". Totul mersese struna pana atunci: oamenii sfaramasera in picioare portretele blestemate, aruncasera si arsesera in ruguri inalte "operele", se imbratisasera si cantasera pe strazi, ca dupa un meci castigat, "ole-ole-ole, Ceausescu nu mai e!". Numai ca, odata cu lasarea serii, cand ropotul de gloante al teroristilor(?!) trebuia sa-i inspaimante pe oamenii cata frunza si iarba din fata CC si sa faca lina si salvatoare preluarea puterii de catre noua conducere in frunte cu Ion Iliescu, din strafundurile piepturilor si constiintelor celor adunati pe strazi a razbatut acel muget neasteptat: "Fara comunism!".
Atunci, in seara zilei de 22 decembrie 1989, au aparut cele doua Romanii, pe care le-a descoperit abia in 2004 si Adrian Nastase. O Romanie majoritar saraca si ignoranta, tocmai buna sa fie dusa de nas spre un comunism cum era pe atunci la Moscova, si o Romanie minoritara, care stiuse mereu de unde ii venea suferinta si care dorea sa traiasca fara nici un fel de comunism, fie el resapat sau nu.
Cei 16 ani, care au trecut din acea seara de 22 decembrie 1989, consemneaza, spun tehnicienii (economisti, sociologi si politologi), o tranzitie chinuita, chiar daca Romania a devenit intre timp membra NATO si in cateva luni va face parte din UE. Ei vorbesc in cifre si procente, explica decalaje istorice, invoca mentalitati. Dar se refera prea putin la razboiul fratricid pus la cale de conducerea instalata in 1989 (Ion Iliescu & FSN-FDSN-PDSR-PSD), a carui miza, indiferent de formele luate, a ramas aceeasi: cu sau fara comunism.
La ultimele alegeri prezidentiale, in confruntarea finala a celor doi candidati, Adrian Nastase si Traian Basescu, cel din urma s-a avantat intr-un exercitiu retoric riscant. A spus: "Ce nenorocire pe tara asta sa aleaga intre doi fosti comunisti!", explicand mai departe ca nenorocirea si mai mare ar fi ca oamenii sa-l aleaga pe cel care nu a inteles sa se desparta de comunism, adica pe Nastase, si nu pe cel care s-a despartit de comunism, adica pe el, Basescu. Or, Basescu a fost ales tocmai cu voturile acelei Romanii, care a cerut raspicat din prima ora a libertatii ei "Fara comunism!". La scurta vreme dupa instalarea sa la Cotroceni, lui Traian Basescu i s-a prezentat o factura: condamnarea comunismului. (Ignoram, aici, motivul pentru care fostul presedinte Emil Constantinescu nu a facut-o, desi chiar cu acest mandat fusese ales.)
Pe 20 aprilie 2006, presedintele a emis decretul prin care avizeaza Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste. Comisia este coordonata de Vladimir Tismaneanu, cel mai important istoric al comunismului, si are in componenta ei specialisti care ne dau garantia ca vor elabora un raport stiintific, solid, pe baza caruia seful statului sa condamne comunismul. Abia apoi vom putea vorbi de o singura Romanie. Abia atunci ne vom fi despartit de un trecut mutilant, generator de minciuna, compromis, dezonoare si suspiciune.
