De același autor
Scoaterea la lumina a dosarelor Securitatii este o problema complicata pentru toate partidele parlamentare: PSD si PRM s-au opus pe fata, in vreme ce liberalii si democratii incearca prin metode ipocrite sa lase lucrurile asa cum sunt. Ordonanta de urgenta 16/2006 care modifica Legea deconspirarii Securitatii ca politie politica intocmita de specialistii PNL pastreaza dilemele vechii legi si nu-i obliga pe detinatorii de arhive sa predea toate documentele. Propaganda liberala care anunta inceperea curateniei pe scena politica era doar un joc politic, fiindca noua ordonanta de urgenta ascunde aceleasi vechi tertipuri prin care securistii se impart in buni si rai, iar dovezile represiunii comuniste sunt camuflate prin stampila "siguranta nationala". Atragerea lui Ticu Dumitrescu de partea PNL este astfel doar o modalitate de legitimare a trucurilor prin care Securitatea ceausista ramane, prin lege, conspirata si pe mai departe. Daca liberalii ar fi vrut cu adevarat sa-i dezvaluie pe fostii colaboratori ai Securitatii care se afla azi in politica, administratie sau chiar in fruntea unor companii de succes, ar fi putut reveni cu proiectul facut chiar de Ticu Dumitrescu la inceputul anilor 1990. In plus, artizanii ordonantei de urgenta pentru modificarea legii CNSAS se puteau inspira din precedentul creat de ministrul Justitiei, Monica Macovei, care a reusit sa treaca prin parlament o lege a epurarii magistraturii. Dar miza Partidului National Liberal nu pare sa fie devoalarea sistemului opresiv din perioada comunista, ci mai degraba gasirea unor instrumente prin care sa-l puna la zid pe Traian Basescu si eventual recuperarea elitei intelectuale care a parasit definitv tabara liberala dupa ce Calin Popescu Tariceanu a refuzat in 2005 alegerile anticipate, de frica sa nu-si piarda fotoliul de prim-ministru.
Partidul Democrat are la randul sau propriile planuri de pastrare a status quo-ului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). Tactica folosita pentru impunerea fostului judecator Corneliu Turianu in fruntea CNSAS, ca substitut pentru predecesorul sau Gheorghe Onisoru, sugereaza ca democratii prefera linistea si buna intelegere cu serviciile secrete, in locul inevitabilelor turbulente pe care le-ar fi creat Ticu Dumitrescu, care la 78 de ani are naivitatea sa creada ca are la indemana metodele si informatiile necesare pentru smulgerea dosarelor sensibile din mainile lui Radu Timofte, directorul SRI, si din cele ale lui Gheorghe Fulga, seful SIE.
Basescu - nevoia de exorcizare
PD nu a fost niciodata preocupat de scoaterea la iveala a ororilor comunismului. In perioada guvernarii de coalitie din 1996-2000, liderii PD spuneau mereu ca legea deconspirarii Securitatii nu e o prioritate, iar in 2006 au incercat cat au putut sa evite modificarile propuse de liberali, modificari care in unele privinte aduc mici imbunatatiri de detaliu. Presedintele Basescu s-a tinut departe de aceste dezbateri, dar in paralel a reusit performanta de a-i convinge pe detinatorii arhivelor fostei Securitati sa cedeze grosul arhivelor catre CNSAS. Totusi, cand a fost vorba sa-si desemneze un reprezentant in CNSAS, Traian Basescu a preferat o persoana rezervata, cuminte, fara experienta arhivelor si care nu s-a manifestat niciodata in spatiul public pentru deschiderea dosarelor Securitatii. Istoricul Dragos Petrescu, numit de seful statului la CNSAS, este mai degraba cunoscut pentru felul in care, ca director al Institutului pentru Istorie Recenta, a blocat cercetarile referitoare la Securitate. Numirile facute de Traian Basescu si de liderii PD nu sunt intamplatoare, ele indica predilectia acestora pentru oameni comozi si ascultatori, care nu au dat nicicand prea multa importanta problemelor morale ale societatii.
Nu este foarte clar daca democratii si presedintele au ales sa fie reprezentati in CNSAS de indivizi fara personalitate pentru a putea manevra Colegiul sau din dezinteres pentru aceasta institutie. Daca nu exista motive ascunse, Traian Basescu ar trebui sa faca un exercitiu de exorcizare si sa dea publicitatii dosarele sale de Securitate.
Domnul Basescu a recunoscut in campania electorala ca inainte de 1989, prin natura ocupatiilor sale, a fost nevoit sa colaboreze cu Securitatea ceausista, precizand insa ca nu a facut politie politica. Aliniatul 5 al Articolului 2 din ordonanta de urgenta care modifica legea CNSAS precizeaza ca "Implicarea in activitatea de politie politica comunista" este stabilita de "Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii pe baza datelor, probelor si indiciilor existente in dosarele care fac obiectul cercetarii, precum si prin orice inscrisuri prezentate de orice persoana interesata, in cazul lipsei, alterarii sau descompletarii dosarului." Presedintele Colegiului, Corneliu Turianu, fost membru PD, are prin lege doua voturi si capacitatea de a forma majoritati confortabile, dupa modelul fostului sef al CNSAS, care a reusit sa-i scoata basma curata pe Vadim Tudor si Ristea Priboi. Tot presedintele Colegiului este cel care delibereaza cu sefii serviciilor secrete asupra dosarelor care urmeaza sa ramana secrete, pe motiv ca ar afecta siguranta nationala. De aceea, poate, Partidul Democrat a masluit cartile in asa fel incat sa-si asigure controlul in CNSAS.
Potrivit informatiilor care circula in presa, Traian Basescu ar avea doua dosare, unul in arhivele Directiei a IV-a Contrainformatii Militare, aflate in custodia Ministerului Apararii, si altul in arhivele fostei Securitati, preluate de SRI. Daca ar functiona si in lumea politica modelul impus de Monica Macovei, prin care judecatorii si procurorii care au colaborat in vreun fel sau altul cu Securitatea sunt eliminati din magistratura, Traian Basescu nu ar mai putea aspira la un nou mandat. Ordonanta de urgenta care modifica legea CNSAS ii lasa insa presedintelui cai de scapare. Pe de o parte, documentele de "siguranta nationala" raman secretizate, iar pe de alta parte, pastrarea sintagmei "politie politica" prin care securistii sunt impartiti in buni si rai ii va face scapati si de acum incolo pe multi dintre cei care se lafaie in vitrina politicii autohtone.