ANUL XXXIV (1597) (5 septembrie 2023)

Frustrarea, nemulțumirea și chiar revolta oamenilor sunt legate de sentimentul unei nedreptăți fundamentale și sistemice din societatea românească la peste trei decenii de la revoluție.

Dacă nu va apărea vreuna dintre faimoasele lebede negre care au venit și altă dată de hac PSD, în 2024 România va fi împărțită între coaliția PSD-PNL, în care PNL va face figurație, și AUR.

Absența unei posibile penalizări nu face decât să încurajeze piața înfloritoare a lucrărilor de licență, disertațiilor de master sau chiar și a tezelor de doctorat.

Prea puțini văd în dominația PSD cauza proliferării dezastrelor. Majoritatea românilor pare să accepte falimentul țării precum își primea moartea miorița laie, bucălaie.

Câtă vreme fiecare domeniu e minat de corupție, e condus de impostori, iar legile sunt proaste, tragediile sunt inevitabile și repetabile.

Cât timp Revista 22 a fost în pauză de vară, în România s-au întâmplat așa:

În luna mai a acestui an, mediaTRUST a publicat un studiu și un top al celor mai citate surse de presă.

Marcel Ciolacu a preluat fotoliul de premier de trei luni. Debutul e ezitant. Și în planul acțiunii guvernamentale, și-n cel politic. Avem un prim-ministru care vorbește mult, fără să treacă la fapte.

Bula de social media în care viețuiesc a trepidat câteva zile, la început de septembrie, din cauza unui sondaj publicat de INSOMAR, care susține că AUR ar avea (deja) 27% în intenția de vot.

Dacă până acum terorismul – sau gangsterismul în relațiile internaționale – putea fi trecut pe seama lui Prigojin, de aici înainte el poate fi considerat „politică de stat” a Kremlinului.

Erodarea prezenței franceze în Africa înseamnă atât o erodare a statutului de mare putere al Franței, dar, în același timp, și o erodare a capacității europene de a fi jucător strategic global.

Versurile Adei Milea, parafrazate de mine în titlu, indică direcția în care ar merita purtată o discuție despre Evgheni Prigojin și Rusia lui Vladimir Putin.

Cu cât Trump pare mai persecutat, cu atât șansele ca electoratul său să se mobilizeze și să-l poarte spre Casa Albă cresc.

„Hexagon. Cartea de călătorie” – de la Polirom – e o comoară de colecție.

O mare parte dintre artiștii expuși sunt încă în viață, dar amprenta lor creatoare se plasează într-o demonstrație articulată despre valoare și legitimitate.

Cum a fost la Gărâna Jazz și cum am descoperit un mare pictor timișorean. Cine spune că la Timișoara nu se întâmplă nimic în proiectul Capitalei Culturale a Europei n-a ieșit din casă.

Trebuie multe ingrediente și o intersecție de contexte favorabile ca artiști din țara asta să ocupe o bucățică din scena și piața mondială a artelor.

Istoria se împletește cu realitatea într-o fastuoasă punere în scenă care are și suspans, și realism, și mister și, mai ales, umor pentru a face din acest produs dramaturgic unul foarte atrăgător.