ANUL XXXVII (1663) (19 mai 2026)

În zilele de 16 și 17 mai, cu sala plină de fiecare dată, a avut loc cea de-a noua ediție a Conferințelor Humanitas Aqua Forte de la Ateneu. Una dintre cele mai reușite, în mod evident.

Veneția este una dintre cele mai importante bienale de artă din lume. Fiecare ediție naște discuții, controverse și teorii. Vom publica o serie de articole despre acest fenomen global.

Urmăresc cu atenție aventurile și scrierile a doi scriitori francezi – Sylvain Tesson și, mai recent, Cédric Gras, la fel de îndrăgostit și bun cunoscător al imensului spațiu euroasiatic.

Nu este vorba doar despre o taxă, ci despre o filozofie de guvernare: cultura tratată ca teritoriu de administrat, nu ca ecosistem de activități creative.

Romanul lui Han Kang este o demonstrație de virtuozitate în exprimareaformelor probabile ale suferințelor născute din dizabilitate și a luptei împotriva ei.

Smaranda Vultur este câștigătoarea Premiului „Romulus Rusan” acordat de Fundația „Ana Blandiana și Romulus Rusan” și Fundația „Spandugino” pentru cartea„Francezi în în Banat, bănățeni în Franța”.

Deși nu a ajuns încă la nivelul uniformelor și marșurilor cu torțe, „suveranismul” este extremist: pretinde monopol asupra „poporului”, demonizează adversarii și vinde o realitate alternativă.

Deși nu a obținut nici acorduri politice sau comerciale majore, Trump s-a comportat ca și cum Xi Jinping a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai săi. „Pivotarea asiatică” a rămas vorbă goală.

„Sistemul bipartit este mort și îngropat!” Constatarea a fost făcută de Zack Polanski, șeful Verzilor, unul dintre partidele câștigătoare la alegerile locale din 7 mai în Marea Britanie.

În loc să se concentreze asupra unei soluții de guvernare, după succesul moțiunii de cenzură din 5 mai, PSD a considerat mai util să atace cât mai strident Guvernul Bolojan.

Oamenii vor schimbare, cu condiția ca schimbarea să le-aducă numai beneficii. Dar asta, înțeleg și ei, e un soi de contradicție în termeni, mai ales în condițiile crizei de azi.

Trăim un moment în care economia României pare să fie lovită de ceea ce Nassim Nicholas Taleb numește „o furtună perfectă”: o suprapunere simultană a mai multor crize diferite.

Votul din Comisia pentru drepturile omului este un simptom al culturii politice de după 1989, construită prin redesenarea memoriei și a trecutului.

„Mințeam în valuri dimineața, la prânz și seara, pe toate canalele”, mărturisește Kata Nyitrai, fost realizator la M1 între 1990 și 2017, când a fost concediată pentru că a încălcat o comandă.

În fața pieței din sectorul 5 București e amplasat un muschetar de bronz. Mai mic, mai grăsuliu, mai prost modelat...

  Prelungirea consultărilor de la Cotroceni este doar un joc cinic, pentru că deznodământul este evident: președintele Dan va da guvernarea exclusiv pe mâna PSD, indiferent de formula găsită.

  Deocamdată, tot ce putem este să refuzăm extremismul și fascismul sub orice formă și în orice moment. Acest refuz e unicul lucru moral și prudent și, până la urmă, înțelept care ne stă în putere.

Așadar, cum observa Bacovia, avem ,,o nouă primăvară pe vechile dureri”. Plus altele noi: ne-a crescut inflația și ne-a prins recesiunea, avem crize de guvern dar și o acută criză de idei.