ANUL XXXIII (1571) (28 iunie 2022)

Războiul din Ucraina a amplificat crizele globale deja existente, iluziile că mai este posibil modul de viață din trecut și că pot fi menținute politicile sociale generoase trebuie abandonate.

Audierile din Congres nu au în sine valoare de act de justiție. Dar e de sperat că ele vor constitui baza trimiterii în judecată a lui Trump și a unor acoliți ai săi.

Din oceanul de platitudini, pe care președintele Iohannis ni-l așterne la picioare la fiecare ieșire publică, a ieșit, în sfârșit, plutind cu burta-n sus, un mare adevăr: „Atât s-a putut”.

Probabil la viitoarele alegeri din 2024 voi fi obligat să votez din nou negativ. Voi alege din nou ceea ce voi considera că este răul cel mai mic.

Potrivit analiștilor, „războiul lui Putin a trezit monștrii planetei” – care de-abia așteptau momentul.

Problema rămâne, fundamental, aceeași, pentru că de la un an la altul nu poate fi vorba de ameliorări structurale, ci de variații date de formularea subiectelor.

Sunt la o mare expoziție europeană, în hotelul artiștilor, la rând la mașina de spălat. Stau de vorbă cu un coleg artist. Amândoi ne întoarcem, mâine, acasă. Eu la Sibiu, el la Bagdad.

La Madrid se așteaptă ca NATO să intre într-o etapă de reconstrucție pentru a-și reface o parte din musculatura defensivă pe care o dezvoltase în primul Război Rece.

Când eram deputat european, am fost raportor mai întâi pentru o țară care a fost candidată, dar s-a răzgândit, apoi pentru o alta, care e și azi doar „potențial candidată”. Mai vrea UE noi membri?

Acordarea statutului de stat candidat a fost o decizie politică. Procesul de aderare nu va fi politic.

Decizia Curții Supreme nu anulează dreptul la avort și nu face din America o țară de bigoți. Ceea ce face este să afirme că avortul nu este un drept federal, care să decurgă din Constituția federală.

Suntem în fața unui peisaj politic în plină mutație, care prefigurează fărâmițarea politică în spațiul Europei Occidentale, cu consecințe foarte mari asupra stabilității politice în următorii ani.

Pentru Franța, Rusia e elementul esențial cu ajutorul căruia poate contrabalansa predominanța germană pe continent.

Majoritatea oamenilor înțeleg instantaneu și intuitiv sintagma război cultural: societatea s-a decantat în două tabere cu valori opuse, exprimate simplificat drept conservatori și progresiști.

Monica Pillat reușește să fie simultan cronicarul care învie toate cele trăite ori regăsite în sipetele familiei, dar și desenatorul viitoarelor trasee

Filmele bune, ca orice operă de artă, ne pot pregăti interior pentru ceea ce este și pentru ceea ce vine. Dar trebuie ca și cineva să ni le pună la dispoziție și să ne ghideze inspirat în vizionarea lor.

Cu fiecare ediție a bienalei, fundația își propune să aducă un suflu nou scenei artistice românești și să deschidă drumuri pentru a face mai vizibilă scena artei românești în spațiul internațional.

Civilizației europene înseși i se aduce în romanul Ignoranța al Ioanei Scoruș un elogiu, într-un moment istoric în care Europa valorilor tradiționale – democratice și umaniste – e rău bolnavă.

„Două singurătăți” e o carte-compozit, o carte-eveniment în centrul căreia strălucește (magic&realist) faimosul dialog din 1967 dintre Mario Vargas Llosa și Gabriel Garcia Marquez.