Pe aceeași temă
Stimate domnule primar Cătălin Cherecheș,
Mă bucur să reiau contactul cu dvs.; am făcut cunoștință fugitiv prin ianuarie 2006, în incinta Axei-TV Baia-Mare; ne-a prezentat fratele meu, Marian Ilea.
V-am simțit ca pe un tânăr plin de calități, de entuziasm și de ambiții; între timp, iată că ați devenit primarul capitalei Maramureșului, al peste 120.000 de băimăreni: o reușită excepțională și deopotrivă o mare responsabilitate umană, socială, etică.
M-am gândit că merită să vă recontactez, să încercăm să vedem împreună, concret, cum stau lucrurile și ce s-ar putea face pentru a le drege cât de cât, pentru ca ceața să se risipească și binele să poată pătrunde în cetatea băimăreană și, implicit, ca imaginea dvs. de primar să prindă un alt contur, o altă consistență.
Marian mi-a povestit că, de fapt, intențiile dvs. au fost nobile, că ați vrut mereu să faceți binele comunității romilor, dar că de fiecare dată a cam ieșit pe dos! Ar trebui oare să înțeleg de aici că ați fi asemeni Sfântului Pavel, cel care (Epistola către romani, 14) vedea și voia să facă binele, dar făcea mereu răul?!
Glumim puțin și totuși nu prea e, nu prea mai e de glumă.
Să vedem deci, rapid, de ce de fiecare dată a ieșit prost, altfel decât se pare că doreați dvs.: de pildă, acum câțiva ani ați avut inițiativa de a-i muta pe romi în blocul de pe lângă fostul Phoenix, fără însă ca aceia pe care i-ați delegat să se ocupe de asta s-o facă într-un mod cinstit, conștiincios, adică să pregătească un spațiu locativ cât de cât demn de-a fi locuit de oameni (erau acolo rămășițele unui laborator cu produse chimice toxice, acid sulfuric...); ceea ce dovedește că v-ați înconjurat de colaboratori incompetenți și criminal-iresponsabili și că, dacă scandalul mediatic a izbucnit și totul s-a spart în capul dvs., trebuie să recunoașteți că aveați o parte bună de responsabilitate, chiar și prin faptul că n-ați verificat personal cum s-au concretizat intențiile dvs.
Dacă trecem acum la celebrul deja (de tristă faimă național-internațională) zid și dacă o luăm tot după intențiile dvs., era, nu-i așa, tot un bine, prevăzut ca o măsură de securitate, de protecție a copiilor comunității romilor, care riscau să fie călcați de mașini în lipsa unei incinte protectoare.
Fără nicio political correctness, dacă ați fi făcut un gard viu (din nuiele) în loc de un ditamai zidul, credeți că ar mai fi avut cineva ceva de comentat? În schimb, după ce ați fost sancționat și ați plătit amenda de 6.000 de lei (parcă), ați insistat (probabil fiindcă v-ați simțit nedreptățit în intenția dvs., mereu nobilă) prin declarații provocatoare: că a fost o intrepretare și o sancțiune abuzive, adăugând că și în Occident există asemenea ziduri protectoare și că nu-l veți doborî...
Justiția, pare-se, nu v-a obligat să-l doborâți și probabil că lucrurile ar fi rămas aici, dacă nu ați fi avut acum ideea „originală“ de a-l picta, de-a face, nu-i așa, ceva vesel din sumbrul zid! Toată lumea e în drept să se întrebe: să fi fost oare și acum nobilă intenția primarului? Ar însemna să fiți eterna victimă a propriei bunei intenții ori naivități! O „naivitate“ care, iată, vă costă scump, fiindcă realizarea proiectului „artistic“ se dovedește o farsă grotescă și abjectă: porci, elefanți și scafandri sunt prezenți pe zid și fac cu ochiul (din șoricul lor) nu marii arte picturale, ci la ce e dincolo de zid; adică toate cele trei specii vor scormoni, fiecare în felul său, cu râtul ori cu trompa ori cu plonjatul, în mizeria de dincolo de gard! Alegorie transparentă, la mintea cocoșului!
Pe deasupra, în interviul dat în fața zidului cu pricina, mai și apărați respectiva „operă de artă“ și sunteți vesel, râdeți! De fapt, e un râs defel cinic, un râs paradoxal: fără s-o conștientizați, râdeți de fapt chiar de dvs.!
Sunt convins că nu sunteți un om cinic (altfel nu m-aș obosi să vă mai scriu) și că nu aveți absolut nimic de-a face cu un Orbán, neofascist, antisemit notoriu și discriminator al romilor. Din păcate, în țară și în Occident, cu asemenea atitudini și declarații precum cea dinaintea zidului – pe deasupra încoronată cu sloganul „ordine și curățenie“ – riscați să fiți pus într-o aceeași oală cu zisul Orbán. Iată unde vă pot duce intențiile dvs. nobile și realizările contrarii! (Apropo: ideea „nobilă“ de a-i muta la țară, dându-le pământ și case, este o utopie – nu-i puteți transforma în țărani, fiindcă sunt de la oraș, n-au o asemenea tradiție; pare mai degrabă un pretext pentru a-i îndepărta de Baia-Mare!)
Dar nu e, sunt convins, niciodată prea târziu, nici în al doisprezecelea ceas. Iată deci sugestia pe care îmi permit să v-o dau:
cred că ceea ce trebuie făcut acum ar fi să dărâmați imediat zidul cu pricina (chiar să-l și uitați!), făcând în locul lui, cum pomeneam, un gard viu (din nuiele) ori din alt material și plantând împrejur, eventual, niște copaci, un spațiu verde. Ăsta ar fi primul pas. După care ar fi, cred, necesar să solicitați noi fonduri europene pentru un autentic, de data asta, și de lungă durată program de integrare social-umană a comunității romilor, cu constituirea unei echipe din membri ai elitei acestei comunități (din județ și din țară), care, alături de sociologi, psihologi, tineri etc., să pătrundă delicat și fără nicio sfială în comunitate, ajutându-i, de pildă, pe părinți să înțeleagă de ce e vital să-și trimită copiii la școală; măcar generația tânără trebuie scoasă din ghetoul sufocant, din mentalitatea de ghetou, e singura speranță ca din ea să se nască într-o bună zi o nouă elită (ingineri, avocați, medici, artiști) care, la rându-i, va putea influența în bine comunitatea. Așa s-au petrecut dintotdeauna lucrurile și în celelalte comunități, inclusiv în istoria noastră, a românilor - fără elite n-am fi făcut nimic, n-am fi existat istoric, social, cultural.
În schimb, dacă închideți ochii și-i lăsați în mizeria lor, romii nu se vor ridica niciodată singuri. Sunteți și primarul lor, sunt și ei băimăreni. N-o să le găsim circumstanțe atenuante pentru toate fărădelegile pe care unii dintre ei le comit, dar n-avem dreptul nici să uităm că țiganii au fost eliberați din robie (insist, ei n-au fost ca țăranii români iobagi, ci robi, adică sclavi, niște unelte vorbitoare) doar în 1844 (în Țara Românească și Moldova). Să ne punem o clipă doar în pielea lor și ne-am îngrozi: disprețuiți dintotdeauna, considerați neoameni, inferiori, o discriminare asemănătoare cu a sclavilor negri, și asta timp de secole.
Minoritățile noastre au avut parcursuri, destine istorice diferite: de pildă, ne putem bucura că antisemitismul s-a mai estompat (cel puțin în România, nu și în Ungaria), deși, din păcate, nu mai avem azi decât vreo 12.000 evrei, în timp ce aveam altădată vreo 800.000, ceea ce înseamnă că n-am știut să-i prețuim; în schimb, „antițigănismul“ e o mentalitate care s-a perpetuat intactă din generație în generație, fără vizibile perspective de ameliorare, de schimbare. În timp ce evreii, în lumea creștină, au fost mai ales urâți, invidiați ori temuți, țiganii au fost dintotdeauna disprețuiți, ridiculizați.
Toți băimărenii, fie ei „simpli cetățeni“ ori elite, care afirmă sus și tare că țiganii nu pot fi educați se înșală, dovedind dispreț tradițional, dezinteres total, lipsă de omenie, egoism tipic etniei dominante. Trebuie să le întindem mâna romilor, să-i ajutăm să trăiască o viață demnă.
Acum e momentul: cât timp sunteți primar, aveți puterea și datoria etică de-a face asta, de a-i îndrepta pe făgașul unei altfel de vieți; toți băimărenii vor fi până la urmă bucuroși dacă veți reuși. Veți lăsa imaginea unui primar al Băii-Mari care, dincolo de lucrurile bune și bine făcute pentru majoritatea etnică, a manifestat nu doar intenții nobile, ci și acțiuni benefice în folosul minorităților etnice.
În ceea ce mă privește, atâta vreme cât zidul cu pricina va rămâne în picioare, nu voi mai pune piciorul acasă; pentru mine, zidul ăsta înseamnă despărțirea de Baia-Mare.
Sunteți singurul în măsură de-a schimba lucrurile.
Vă doresc succes și s-auzim de bine.
Cu simpatie și încredere,
DANIEL ILEA
