Pe aceeași temă
Este concluzia unui interviu cu Diana Olivia Hatneanu, expert la Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), realizat de HotNews.
„In următoarele 12 luni de la intrarea în vigoare a legii cu noile motive de revizuire, așa largi cum sunt, există posibilitatea teoretică a formulării de revizuiri împotriva tuturor hotărârilor civile pronunțate vreodata”, explica Hatneanu.
Parlamentul a votat marti OUG 95 din 2016, insa Comisia Juridica a adoptat cu o zi inainte de votul in plen patru amendamente prin care se introduc noi motive de reviziuire. Inalta Curte a sesizat Curtea Constitutionala, acuzand ca proiectul a fost adoptat cu incalcare principiului bicameralismului.
Rep: Ati sesizat miercuri, intr-o postare pe Facebook, ca la Camera Deputatilor au fost votate noi motive de revizuire in materie civila, atragand atentia ca acestea pot afecta securitatea raporturilor juridice. Despre ce este vorba?
Diana Olivia Hatneanu: Am remarcat încă de marți, 9 mai, că aprobarea unei ordonanțe de urgență care nu ar fi trebuit să ridice nicio problemă s-a realizat cu un număr mare de voturi împotrivă. Ordonanța de urgență respectivă, nr.95/2016, nu făcea decât să amâne intrarea în vigoare a unor dispoziții de procedură civilă privind cercetarea și dezbaterea fondului procesului civil în cameră de consiliu, precum și pregătirea dosarelor de apel și de recurs de instanța a cărei hotărâre se atacă. Aceste prevederi ar fi trebuit să intre în vigoare încă de la 1 ianuarie 2016, ulterior de la 1 ianuarie 2017, iar în decembrie 2016, Guvernul realizând că tot nu există infrastructura necesară la instanțe, a amânat din nou termenul până la 1 ianuarie 2019 prin ordonanța de urgență. Cum suntem deja în mai 2017 era evident că singura soluție era aprobarea de către Parlament a acesteia, ceea ce Senatul a și făcut, fără amendamente.
Cercetând motivele pentru votul împotrivă din Camera Deputaților am descoperit cu uimire că pe 8 mai 2017, cu numai o zi înainte de votul din plen, în Comisia juridică au fost adoptate niște amendamente care introduc patru noi motive de revizuire, fără nicio legătură cu forma adoptată de Senat sau cu obiectul, foarte limitat, de reglementare al ordonanței.
Trebuie explicat că revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate duce la modificare unei chestiuni anterior tranșate pe fond într-un anumit mod, printr-o hotărâre definitivă. De aceea, motivele pentru care poate fi promovată sunt strict și limitativ prevăzute, în termeni clari, iar termenul de exercitare este foarte scurt, de numai o lună, calculat de la momente diferite, în funcție de motivul de revizuire. Dacă ar fi altfel, nimeni nu ar putea fi sigur că ceea ce a câștigat definitiv în urma unui proces este cu adevărat definitiv. De exemplu, o persoană care a câștigat definitiv dreptul de proprietate asupra unui imobil printr-o hotărâre judecătorescă, n-are avea niciodată siguranța că este cu adevărat proprietar, dacă oricând și pentru orice ar putea pierde această calitate în urma unei revizuiri. De aceea, o proastă reglementare a acestei căi extraordinare de atac duce la insecuritate juridică. De altfel, România a fost de mai multe ori condamnată de către CEDO din cauza revizuirii, pe motivul insecurității juridice la care a dus în anumite situații concrete.
Or, cele patru noi motive de revizuire adoptate de Camera Deputaților sunt extrem de vagi, formulate cu multă larghețe.
Primul ar duce la revizuirea unei hotărâri definitive dacă ulterior acesteia Curtea Constituțional pronunță o decizie, iar dispozitivul sau chiar numai motivarea acesteia sunt contrare hotărârii definitive. Cu puțină imaginație, orice hotărâre definitivă poate fi astfel atacată și eventual revizuită. Si nu vorbim numai de hotărâri în materie strict civilă, ci de toate hotărârile din procese în care se aplică procedura civilă, cum ar fi contencios administrativ și fiscal sau litigii de muncă și asigurări sociale.
Al doilea se referă la situația pronunțării unei hotărâri definitive cu încălcarea prevederilor Constituției. Dar instanțele de judecată aplică legea, fie ea în acord cu Constituția sau nu. Dacă legea este aplicată prost de către instanță, pronunțându-se o hotărâre nelegală, există apel și/sau recurs pentru a corecta această problema. Dar dacă chiar legea este neconstituțională, instanța de judecată nu poate să corecteze direct acest lucru. Însă părțile sau chiar instanța din oficiu pot ridica o excepție de neconstituționalitate, fiind atribuția exclusivă a Curții Constituționale să tranșeze chestiunea. Or motivul nou introdus amestecă atribuțiile. Practic, instanța de revizuire poate deveni un fel de Curte Constituțională mai mică.
Al treilea motiv se referă la nerespectarea de către instanța care a pronunțat hotărârea definitivă a deciziilor Curții Constituționale și a considerentelor (motivarea) acestora. Practic și aici poate intra, cu imaginație, orice, nici macar nu trebuie să fie o decizie de neconstituționalitate care să ducă la revizuire.
Al patrulea motiv este și el foarte neclar, referindu-se la hotărâri nelegale care pronunță sacțiuni în temeiul unor dispoziții legale care nu erau în vigoare la data care s-a născut raportul juridic dedus judecății. Ce înțelege legiuitorul prin aceste sancțiuni nu e clar.
