Pe aceeași temă
Abia la sfarsitul lui august 2010, arhitectura necesară derulării unei campanii intensive de contrainsurgenţă se afla desfăşurată în teren. Este momentul in care din punct de vedere cronologic a luat sfarsit dislocarea in teatrul de operatiuni a ceea ce in presa internationala a ajuns sa fie cunoscut drept – „the Afghan Surge”. S-a lucrat masiv pe parcursul ultimelor 18 luni, mai intai sub generalul McChrystal, apoi sub managementul generalului Petraeus, la articularea atentă a întregului dispozitiv. S-au căutat liderii, s-au rafinat conceptele şi filozofia operaţională şi, mai ales, au fost aşezate în teren resursele necesare. Pe scurt, în cuvintele lui Petraeus, miza a fost aceea de a construi „input-ul tactic potrivit“.
Deja, output-ul acestor investiţii arata progrese vizibile in teren. S-a reusit crearea unei presiuni suficiente pentru a stopa „impulsul“ insurgenţei talibane, forţând-o să intre în defensivă. “Talibanii controleaza mult mai putin teritoriu astazi decat controlau in urma cu un an de zile. Progresul militar realizat in ultimele 3-4 luni in teatrul de operatiuni, pe fondul suplimentarii, a depasit asteptarile mele”, declara ieri Robert Gates. Obiectivul urmarit este acela de a smulge talibanilor controlul celor mai populate asezari din Helmand şi Kandahar (aproape 2 milioane de oameni), altfel cele mai importante provincii in simbolistica imaginarului colectiv paştun.
In acest sens s-au realizat progrese semnificative in Valea Raului Helmand, in special in districtele Nawa, Marjah si Garmsir. Evolutii similare s-au inregistrat in Arghandab, Panjwai si Zheray.
Dintre toate, povestea cea mai de succes o vedem in ultimele 18 luni in Nawa, spune Washington Post. In iunie 2009, districtul se afla sub spectrul terorii talibane. Doar cateva zeci de soldati britanici se aflau in interiorul unei mici baze militare izolate. Noptile erau dominate de sunetul focurilor de arma si al aruncatoarelor de grenade. Scolile si pietele erau inchise iar locuitorii terorizati. Totul a inceput sa se schimbe gradual cu venirea a 1000 de Marines. Din iulie 2009 misiunea lor se concentreaza pe protejarea populatiei civile, iar consilierii civili si-au propus ca in urmatoarele 17 luni, sa creeze aici o infrastructura de guvernare locala functionala. Zeci de milioane de dolari au fost pompate in finantarea de proiecte de reconstructie. Astazi, Nawa este unul dintre cele mai sigure districte din sudul Afganistanului: patrulele militarilor americani nu au tras nici macar un singur foc de arma in ultimele 5 luni; scoala este arhiplina, iar bazarul este infloritor. Se estimeaza ca in primavara lui 2011 fortele afgane vor fi gata sa-si asume responsabilitatea securizarii districtului Nawa. Acum, ISAF-ul incearca sa extinda modelul Nawa si la celelalte zone din sud: „am inceput sa inregistram progrese la nivelul securitatii, apoi al guvernarii, apoi la nivelul increderii cetatenilor”, a descris generalul Petraeus secventele operationale ale arhetipului Nawa.
Semnele progresului se vad si in Zabul acolo unde sunt dislocati si militarii romani. „Nici locotenent colonelul de aviatie Andy Veres -comandantul Echipei de Reconstructie Provinciala- nici James Dayringer de la Departamentul de Stat si nici eu nu purtam echipamentul de protectie si casca considerate obligatorii in orice descindere in afara bazelor americane de aici. Si totusi ne aflam la mai bine de 30 de mile de sediul Echipei de Reconstructie Provinciala, in centrul localitatii Qalat (districtul Arghandab), intr-o masina neblindata”, spune Ann Marlowe, unul dintre cei mai aprigi critici ai strategiei generalului Petraeus. In noiembrie 2009 sau in aprilie 2010, o astfel de „expeditie” in plin teritoriu taliban, era de neconceput in lipsa unei masive escorte militare de Humvee-uri. Astazi o astfel de calatorie dureaza numai 3 ore, atunci cateva zile. Totul depindea de cate „dispozitive explozive impovizate” erau identificate si cate explodau. In noiembrie 2009, se inregistrau atacuri sinucigase saptamanale in cel mai mare oras din Zabul-Shajoy. Astazi nu a mai fost niciunul din luna mai. Statiile de telefonie mobila erau interzise de talibani de la apus pana la rasarit. Acum pot fi utilizate non-stop. In 2007, in Zabul, nu exista nicio mila de drum pavat, acum exista 50.
Nawa, Marjah, Zabul au fost curatate de insurgenti, urmand ca acum sa se intre in etapa securizarii pe termen lung, investindu-se simultan in extinderea capacitatii fortelor de securitate afgane, in ideea de a le transfera acestora controlul intregului proces intr-un interval de maxim 18-24 de luni. Este ceea ce in jargonul contrainsurgentei se numeste „clear, hold and build”. Anul viitor cea mai mare parte a efortului se va concentra pe conectarea acestor „oaze de stabilitate” disparate intr-o comunitate de securitate libera de influenta talibana.
Sigur, raman foarte multe de facut in privinta conectarii populatiei civile cu reprezentantii guvernului de la nivel local, districtual si provincial. Securizarea localnicilor si extragerea de sub monopolul controlului taliban este doar primul pas. Insa progresele inregistrate in ultimele luni in aceasta dimensiune sunt de netagaduit. Totodata s-au facut pasi semnificativ in directia transferului „ownershipului” intregului proces de stabilizare catre fortele afgane: pe parcursul anului acesta mai mult de 65.000 de noi recruti au intrat in fortele de securitate afgane; in plus, 60% din fortele care lupta astazi in Kandahar sunt afgane.
Si totusi, nu trebuie sa uitam niciun moment obiectivul de fond. Nu se doreste crearea unei Elvetii, sau a unui stat in care nu exista coruptie, ci „de a degrada capacitatea militara a talibanilor pana la gradul in care fortele afgane se pot ocupa singure de aceasta amenintare. In acelasi timp se vrea consolidarea fortelor afgane pana acolo incat pot singure oferi o securitate minimala la nivel local, de district sau de provincie” (Robert Gates).
