De același autor
Traian Băsescu a declarat, recent, că nu e adeptul privatizării Poştei Române sau a CFR. Îmi pare rău. Mi-aş fi dorit să fie adeptul normalizării unor servicii din epoca de piatră. Şi mi-aş mai fi dorit ca preşedintele să decidă ce fel de adept e după ce face o călătorie incognito cu trenul (rapid ori accelerat, n-am pretenţii exagerate) sau o vizită la sediul Poştei de lângă Hala Traian. Eu le-am făcut pe amândouă şi sunt adeptul privatizării rapide, pe un leu, a ambelor fosile.
Am călătorit de curând cu trenul, cu nişte prieteni, de la Bucureşti la Braşov şi înapoi. Prima impresie, în Gara de Nord, a fost un pic şocantă. Paza la intrarea pe peron era extrem de strictă. Nu trecea nimeni fără bilet. Pe moment, m-am bucurat, m-am simţit ceva mai în siguranţă. Siguranţa a durat, însă, doar până ne-am instalat în vagon, unde se perindau nestingheriţi cerşetori, vânzători, „muţi“ cu bileţele şi brelocuri, pe care nu părea să-i fi controlat nimeni, niciodată. Erau ca la ei acasă. După ce trenul a plecat, am fost şi martorii unei minuni. Un olog, care a trecut prin vagon tânguindu-se şi târându-se pe jos, a revenit după câteva minute, alergând din sens opus de frica controlorilor. Care controlori au apărut agale şi tacticoşi. Şi, pe măsură ce avansau în vagon, amuţeam de uimire. Vagonul era împărţit în două rânduri de scaune: unul pe o parte, cu un şir de locuri, altul pe cealaltă parte, cu două şiruri de locuri. Controlorii erau doi, arătau de parcă dormiseră în şanţ şi îşi împărţiseră munca judicios - unul composta biletele pe dreapta, iar celălalt biletele pe stânga.
Noi, cârcotaşi cu apucături corporatiste, n-am putut să nu ne întrebăm filosofic: decât doi controlori care arată ca dracu şi compostează ori pe stânga, ori pe dreapta, nu mai bine unul singur care să arate ca lumea şi să composteze şi pe stânga, şi pe dreapta?
Genul ăsta de întrebări existenţiale nu va apărea niciodată în mintea CFR de stat. De compostat. Nu pare să preocupe CFR nici faptul că un călător nu ştie ce cumpără, când cumpără bilet. Poţi nimeri în vagoane de clasa întâi compartimentate sau necompartimentate, cu prize sau fără, în bună stare sau jalnice, ba chiar (mi s-a întâmplat la ultima călătorie), care arată mult mai rău decât cele de clasa a doua.
Iar ca o ultimă lămurire pentru oricine vrea să decidă dacă e sau nu adeptul privatizării, recomand o vizită în gara Ploieşti Sud. Peroanele arată ca din al doilea război mondial, undeva pe linia frontului, iar sala gării e un azil supradimensionat pentru câini şi persoane fără adăpost, arătând şi mirosind în consecinţă.
Probabil că unele lucruri s-au îmbunătăţit faţă de CFR de acum 20 de ani. Dar ele s-au înrăutăţit notabil faţă de orice companie de transport feroviar din Europa de azi. Am călătorit recent cu trenul de la Bruxelles la Paris într-o oră şi un sfert. Aproximativ aceeaşi distanţă, de la Bucureşti la Braşov, durează trei ore şi jumătate.
Dacă preşedintele ţării nu e adeptul privatizării CFR, înseamnă că el nu e adeptul modernizării CFR. Statul român nu poate (prin asta înţeleg că nici nu ştie, nici nu vrea) să organizeze şi să conducă o companie în mod eficient. Şi nu e vorba de bani. Oricâţi bani ar avea, statul nostru nu-i poate transforma în produse sau servicii de bună calitate.
O dovadă în plus pentru concluzia asta e şi Poşta Română, altă perlă a aparatului de partid şi de stat. Zeci de milioane de euro pe an sifonate pe contracte de IT, dotări sau consultanţă pentru băgare de seamă şi privitul în altă parte au făcut dintr-un monopol absolut, cu şanse considerabile de a domina piaţa, o instituţie la care apelezi doar dacă n-ai încotro.
România n-a făcut încă pasul cel mare. Acela în care de administrarea treburilor ţării să se ocupe oameni care au administrat cu succes ceva în piaţa liberă. Care înţeleg lucrurile simple pe care se bazează eficienţa şi performanţa. Dacă politicienii români nu vor reuşi să înţeleagă rapid măcar pe unul dintre ele, acela că o economie competitivă nu e posibilă în lipsa capacităţii de a transporta rapid şi flexibil mărfuri şi persoane, o să rămânem doar adepţii vorbelor goale. Şi nu mă refer aici la transportul prin vamă, care înţeleg că merge uns... //
Citeste si despre: CFR, Posta Romana, privatizare, eficientizare, disponibilizare.
