Restituirile. Noua mafie

Traditia

Un scriitor rus, pe numele sau Nicolai Vasilievici Gogol, povesteste despre comertul cu "suflete moarte". O afacere extrem de profitabila.

 In Romania, "tara aflata, in istoria ei, la rascruce de imperii", motiv pentru care bastinasii au trebuit sa invete sa se descurce in orice conditii, nenorocirile sunt intotdeauna cumplit resimtite de catre majoritate si aduc mari beneficii unei minoritati de smecheri. Daca peste tot in lume exista mari profitori de razboi, la noi aceasta categorie a ajuns un apanaj al raptului de stat . (in timp de pace, profitorii de razboi devin profitori de pe urma calamitatilor.)

Istorie

in timpurile stravechi ale imparatilor bizantini, la sfarsitul primului mileniu crestin, stratiotii, taranii care stapaneau pamant cu conditia sa satisfaca serviciul militar, loviti de secete prelungi, pentru a face rost de un minim de mancare, au fost obligati sa-si dea ogoarele pe mai nimic dynatilor, adica mosierilor de atunci. Sute de mii de oameni liberi s-au ruinat, iar cateva mii, profitand in mod nerusinat de calamitati, s-au imbogatit. Un lung sir de basilei a incercat sa-i repuna pe saraciti in drepturi, deoarece dintre stratioti isi adunau ostile. S-au dat nenumarate novelle (legi), s-au purtat procese care au durat mai multe generatii. Doar camarilele succesive, precum si arbitrariul au dus la reconstituirea vechii situatii in cazul a foarte putini escrocati. Pentru o mare parte a taranimii bizantine, lupta in diferitele instante pentru redobandirea pamanturilor stramosesti s-a transformat intr-un adevarat mod de viata. Doar anii, deceniile, secolele au stins aceasta lupta.

in Romania moderna, nu calamitatile au dus la furtul averilor, ci un sir succesiv de legi nedrepte. Exista persoane carora, in mai putin de un secol, le-au fost de patru ori confiscate bunurile. Dupa primul razboi mondial, veteranii de razboi au fost improprietariti cu cate un hectar de padure. De unde s-a luat padurea? De la latifundiari. Dar nu de la toti, ci doar de la unii, mai ales de la alogeni. O mare parte dintre aceste hectare au fost recastigate in instanta. Societatea corupta interbelica a fost, totusi, cel putin in acest caz, mai corecta decat justitia actuala. in 1940, regimul antonescian - adica al unuia dintre "Marii Romani" - a confiscat proprietatile evreiesti. Evreii care au supravietuit s-au vazut reimproprietariti la sfarsitul lui 1944. Chiar si in vreme de razboi, retrocedarile s-au facut operativ. Comunistii au confiscat pentru a treia oara pamanturile. Spre deosebire de fascisti, comunistii nu au luat numai de la unii, ci de la toti. Pe langa bunuri, regimul de democratie populara a talharit si trupurile multora. Si sufletele. Dupa 1989, legile retrocedarii au fost parca smulse cu clestele din inima si mintea unor conducatori obisnuiti cu sloganul "bunurile intregului popor", adica ale nimanui, adica aflandu-se intr-o curte fara gard si inconjurate de haite de lupi. Prevederile acestor legi au fost tot mai generoase pe masura ce populistii au ajuns miliardari si au inceput sa perceapa valoarea proprietatii private - chit ca acela care o obtine prin smecherie, si nu prin truda cinstita tot nu o poate aprecia drept legitima.

Multa vreme am crezut ca taraganarea retrocedarilor reale nu reprezinta decat tot o diversiune: sute de mii de oameni sa fie plimbati prin tribunale, sa-si cheltuiasca energia acolo si sa nu aiba disponibilitate pentru celelalte multe nereguli din viata care li se ofera. M-am inselat amarnic: in realitate, hienele si-au dat seama ca din legile acelea se pot alege cu imense halci provenind din fostele averi jefuite de regimurile anterioare.

 Un alt rol important in acceptarea ideii de retrocedare l-a constituit integrarea in structurile europene. Cum, punandu-se vina pe  FMI, pe cerintele NATO si pe cele ale UE, s-au putut lua orice masuri, oricat de aberante, aceleasi alibiuri carpite au facut parte si din aplicarea legilor retrocedarilor.

Profitori de razboi, profitori de calamitati

Marile averi de dupa 1989 s-au realizat prin procedeele capitalismului salbatic. Din 100 de escroci, o mare parte este condamnata de justitie, cativa scapa, unii prospera. Selectia este aleatorie. La noi si capitalismul salbatic e de tip original. Fata de situatia clasica, in Romania marile averi s-au facut pe baza unor relatii predecembriste, in care tehnocrati si/sau oameni cu relatii in structurile serviciilor secrete, avand primii acces la informatii si bucurandu-se de conexiunile necesare, au modelat intreaga legislatie dupa interesele lor. Cu vremea, multi dintre ei s-au retras din prim-planul vietii publice, lasandu-si agenti de influenta in posturile de decizie.

Dupa ce au acaparat bogatiile ramase in urma dictaturii, dupa ce au obtinut profituri uriase din comisioane, aceleasi structuri au stiut sa profite de pe urma oricarei calamitati naturale. Intens si lacrimogen mediatizate, repetatele inundatii au fost scena electorala a multor politicieni, dar, in primul rand, prilej gras de afacere. Imensele fonduri cheltuite nu se regasesc in locuinte pentru sinistratii ramasi tot sub cerul liber si nici in indiguirile care ar limita alte asemenea surse de venituri. La fel se intampla si cu mostenirea dezastruoasa a infrastructurii, unde fiecare centimetru de sosea este turnat de zece ori, in asa fel incat sa fie imperios necesara si cea de a unsprezecea carpire. La fel se intampla si cu coniventa tacita a tuturor factorilor de decizie in legatura cu facturile aberante pentru intretinere, care reprezinta cea mai mare parte a cheltuielilor majoritatii cetatenilor. Singura "masura sociala" o reprezinta ajutoarele pentru cei cu venituri foarte mici, adica suportarea de catre stat, adica de catre restul populatiei, a acestei uriase escrocherii. La fel se intampla si cu dezastrul din sistemul sanitar, in ciuda procentelor foarte mari pe care angajatul si angajatorul le varsa in fondurile respective.

Dar cea mai grasa sursa de castig pentru aceiasi au reprezentat-o si o reprezinta retrocedarile. La insistentele internationale, s-a raspuns cu cifre tot mai triumfaliste in legatura cu stadiul restituirilor. De cativa ani se vehiculeaza oficial uriasa minciuna dupa care 98% dintre proprietati ar fi fost redate stapanilor lor legitimi. Numai ca acei 2% ramasi constituie o parte imensa, posibil chiar mai mare decat cele 98%, in legatura cu care exista grija sa nu avem nici o posibilitate s-o putem afla.

Tradarea doctrinara

1. Tradarea liberala : liberalismul se autodenumeste drept garantul proprietatii. Motiv pentru care nu agreeaza marile seisme sociale care, de regula, schimba in mod coercitiv structurile de posesie. Liberalii romani de dupa 1989 n-au facut mai nimic pentru reparatiile exproprierilor salbatice din urma cu peste 40 de ani. Multi dintre liderii liberali de astazi au ocupat functii decizionale atat in Legislativ, cat si justitie, insa nu au grabit nici cu o zi adoptarea legislatiei si nici mersul proceselor. Miile de dosare au batut pasul pe loc si in perioada cat liberalii au fost intr-o opozitie surdomuta (in acest domeniu) si cat s-au aflat si se mai afla la putere. Marile proprietati au fost restituite pe spranceana in folosul unor subiecti cu ampla influenta politica, mai ales in strainatate. De la improprietarirea abuziva a unor persoane cu totul neindreptatite, s-a ajuns ca fostilor "proprietari de rand" sa li se spuna senin ca terenurile lor… nu mai exista, ca pamantul lor s-a mutat pe Luna, padurile in alte galaxii, iar cladirile pur si simplu s-au evaporat.

2. Tradarea social-democrata si tradarea democrata : alternativele reparatorii pentru cei ce s-au aflat vinovati fara vina in situatia de a fi scosi in strada au fost inghitite de aceeasi caracatita. Masurile reale de protectie sunt ca si inexistente. De la grija pur electorala pentru chiriasi, aceleasi hiene au trecut la masuri de o duritate extrema, nascand noi falii de oameni disperati. Legea 112 a devenit o ruleta ruseasca: oricand poate aparea cineva, sprijinit de caracatita - sau chiar inventat de ea - si sa te arunce in strada in urma unor procese care sfideaza termenii de notificare si toate normele in vigoare. Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor contempla cum legile si hotararile de guvern sunt siluite sistematic de catre cei care - de data asta - reusesc sa miste intr-un ritm ametitor o justitie facand parte din joc.

Un sistem pe cat de birocratic, pe atat de intentionat ineficient, i-a facut pe multi oameni sa-si transforme viata in lupta cu comisiile instituite, sa-si piarda anii prin tribunale, sa mai plateasca smecherilor si statului rapace si ceea ce le-a ramas, sa renunte. Altii, mai tenace, au inceput sa castige procesele la curtile de judecata europene, obligand statul sa cheltuiasca infinit mai mult decat daca lucrurile ar fi urmat calea fireasca. Numai ca, asa cum am spus, statul - adica tot noi - plateste acele abuzuri, si nu profitorii, care si-au burdusit buzunarele, vilele si camarile cu averile jefuite.

O noua mafie

Mafia restituirilor s-a nascut din vechea increngatura a acelorasi grupuri de interese. Initial, s-a ocupat de retrocedari prin metodele clasice ale spagii. in mai fiecare judet exista cativa "experti" carora trebuie sa le dai cota din ceea ce ti se cuvine. Altfel, ti se spune, mai direct ori mai voalat, ca n-ai decat sa te lupti cu morile de vant tu si toti urmasii tai. Procesele au adus si ele castiguri imense pentru unii avocati specializati si pentru acolitii lor. Exista astazi mii de aparatori ai dreptatii cu sute de apartamente, pe baza cutumei dupa care pentru o cladire revendicata in instanta, avocatul primeste un numar de apartamente. Altfel, proprietarul nu se alege cu nimic. Si decat cu nimic… Caracatita extrem de bine pusa la punct a facut ca sistemul sa functioneze perfect.

Cand prada a parut ca se imputineaza, s-a nascut noua mafie. Cum o mare parte din ceea ce era de furat s-a furat, s-au ivit juristi specializati in fabricarea unor genealogii false, pe care tot ei le certifica drept valide, si in numele carora revendica nu numai ce a mai ramas, ci si ce a fost deja impartit. Nu conteaza nici faptul ca legea prevedea o data limita pentru depunerea notificarilor, nu conteaza nici ca actele doveditoare sunt pline de falsuri, se inventeaza termeni noi, se inventeaza proceduri noi, sunt innebuniti alti oameni nevinovati. Subiectul este extrem de sensibil, presa este prudenta: inca nu este clar pana la ce nivel a crescut si pana la ce nivel va mai creste aceasta noua caracatita a imbogatirii frauduloase cu suflete moarte. (in paranteza fie spus, chiar nou de tot nu este fenomenul, doar ca acum el prinde contururile unei asocieri pentru crima organizata. in Arad se vorbeste ca au aparut, deja cu ani in urma, falsi mostenitori repede "despagubiti" in bani. Si cum au aparut, asa au si disparut.)

Actorii : o structura extrem de bine pusa la punct, cuprinzand avocati, notari, administratie, primari, prefecti, parlamentari, nenumarati impostori veniti la legile retrocedarii fara nici un drept si posedand astazi mii de hectare de pamant, zeci de apartamente si terenuri, incat cei 2% dintre amanatii abuziv bineinteles ca n-au decat sa se bata intre ei sau sa-si petreaca restul vietii pe holurile tribunalelor. Cei 2% - nu exista interes a se urmari cu adevarat cati sunt - sunt asteptati sa moara, asemenea stratiotilor din celalalt Bizant.

Planul  (ca orice escrocherie de mare succes, este foarte simplu): se cauta - de preferabil peste hotare - nume care sa coincida cu cel al unei anumite persoane disparute dintre cele ce ar fi putut avea dreptul la o retrocedare mai acatarii. Dupa cum se stie, marii proprietari sau au reusit sa emigreze, sau au fost terminati de catre regimul comunist. Dar chiar si cei ce au murit prin inchisori puteau sa fi avut ceva rude prin strainatati. Drept urmare, se plastografiaza actele notariale pentru persoane fictive care, prin "reprezentantii" lor, deschid actiunile in instanta. De restul se ocupa caracatita. Nu dau cazuri concrete, desi dispun de o multime, pentru ca nu vreau ca acest material sa fie considerat partizan. Presa a fost cea care - extrem de timida si preocupata sa nu se atinga prea tare de noua mafie - a dat ea exemplele. (De pilda, la Bucuresti, situatia unei cladiri de pe bulevardul Lascar Catargiu, unde termenul de notificare a fost de mult depasit, proprietarul sta ascuns in ceata, iar justitia s-a grabit sa accepte o cerere cu termen caduc. Or, tot in Capitala, case la care instantele au dat solutii definitive si irevocabile, in sensul ca s-au retrocedat in natura doar apartamentele nevandute, iar pentru cele cumparate de chiriasi prin Legea 112, in conditiile in care notificarea a venit mai tarziu, sa fie acordate despagubiri sub forma de bani sau de actiuni la Fondul Proprietatea. Si totusi, aceleasi instante accepta noi procese pentru restituirea si a apartamentelor achizitionate cu buna credinta. De pilda, un imobil de pe strada Kogalniceanu. Ori situatia de la Poganesti, judetul Timis, unde o proprietate funciara nu se restituie, fiind exploatata tocmai de cei ce ar trebui s-o dea adevaratului proprietar.)

 Procedeele :  Nu exista nici o lege care sa nu poata fi siluita de aceasta noua mafie. in Romania, la aproape 17 ani de la schimbarea regimului, o foarte mare parte dintre adevaratii mostenitori (cifra de 2% puteti s-o uitati!) sunt dusi si azi de la Ana la Caiafa, primariile si societatile responsabile refuza sa se implice in favoarea celor ce vor fi ab initio dati afara din case, marii escroci s-au imbogatit iremediabil pe seama lor, iar noua haita se afla in plin atac. Comisiile judetene, preocupate de rapoarte si statistici false, lucreaza dupa modelul instantelor, amanand la nesfarsit dosarele, pierzand dovezi si cerand altele noi. Apoi altele noi. Apoi altele noi. Dezvaluirile din presa sunt contemplate cu hohote de ras. Putini romani au bani pentru procese la curtile europene. Asa ca exista proprietari de mana intai si proprietari de mana a doua. Chiriasi de mana intai si chiriasi de mana a doua. intre timp, terenurile si casele pot fi recuperate, cu conditia sa fie vandute pe nimic unor bande de profitori straini: se fac acte notariale pe proprietati revendicate, dar nerecuperate. Caracatita are garantii ca pe acel drum orice se poate obtine repede si fara birocratia obisnuita. "Sufletele moarte" au devenit obiectul unui comert care a desproprietarit o mare parte din Romania. Caracatita a penetrat granitele.

 Nu am auzit ca  DNA sa se ocupe de asemenea "fleacuri". Negotul cu "suflete moarte", in dispretul proprietatii, face in aceeasi masura victime, atat printre jefuitii abuziv, cat si printre fostii chiriasi.

 La 1 ianuarie 2007 vom fi membri cu drepturi egale in  Uniunea Europeana.