De același autor
La 24 februarie, Noel Bernard ar fi implinit venerabila varsta de 80 de ani. Astazi octogenarii formeaza un segment important al populatiei, in special in tarile apusene, unde fostul director al Europei Libere si-a trait toata viata adulta. L-am fi putut deci avea inca printre noi, daca viata nu i-ar fi fost curmata la 56 de ani de un cancer a carui origine o putem plasa acum cu destula certitudine in laboratoarele Securitatii.
Noel Bernard a fost directorul care a servit in fruntea Serviciului Romanesc al cunoscutului post de radio cel mai indelungat si a cucerit faima cea mai mare in randul ascultatorilor romani, dintre toti cei care au vorbit vreodata de la microfonul Europei Libere. Nascut in Romania, de unde a plecat impreuna cu parintii sai la varsta de 15 ani, Bernard a studiat la Ierusalim si Londra, unde si-a si inceput cariera de jurnalist, la BBC. Cand a devenit directorul Serviciului Romanesc al Europei Libere, cativa ani dupa infiintarea postului, era deja un jurnalist format, cu un palmares redutabil, desi nu implinise inca 30 de ani. Am in fata o recomandare, gasita in dosarul sau de personal, ce i-a fost data de unul din stalpii presei electronice americane, R. Peter Straus, care il elogia pe Bernard pentru "excelenta sa singulara in domeniul reportajului. Intr-adevar, continua Straus, daca am lua in considerare chiar si numai reusitele sale in reportajele de la fata locului, Noel s-ar afla in topul profesiunii sale". Bernard lucrase cativa ani pentru Radio Press International din cadrul trustului condus de R. Peter Straus si patronul sau considera ca el "a rescris practic cartea jurnalismului electronic". Odata, intr-o vizita prelungita la domiciliul sau din München, Noel mi-a pus pe magnetofon cateva din reportajele sale in engleza din vremea lui de glorie reportericeasca. Au fost intr-adevar iesite din comun.
Noel Bernard a servit la Europa Libera intr-o perioada stapanita de tensiunile Razboiului Rece, care reverberau in continutul, stilul si tonul emisiunilor radiofonice, devenite si ele baricade de confruntare intre Lumea Libera si Blocul Sovietic. Ca ziarist de factura occidentala, invatat sa adere la o deontologie profesionala stricta, Bernard a intrat adesea in divergenta cu alti membri ai redactiei si chiar cu unii din managerii americani ai radioului. Dupa patru ani a trebuit sa plece din fruntea Serviciului Romanesc al Europei Libere. Era in 1958.
O absenta temporara, insa, caci opt ani mai tarziu revenea in forta, urmand sa ramana in fruntea emisiunilor in limba romana pana la sfarsitul lui tragic, in decembrie 1981. Bernard a condus Serviciul Romanesc timp de 20 din primii 30 de ani de existenta a Europei Libere. El l-a profesionalizat, imprimand emisiunilor o conduita jurnalistica impecabila. Personalitatea sa puternica, experienta sa de jurnalist, energia sa inepuizabila si talentul sau impunator au dat emisiunilor Europei Libere acea credibilitate ce avea sa transforme postul de radio intr-un mit, iar numele sau intr-o legenda. In nici o alta tara din blocul comunist Europa Libera nu a fost mai populara ca in Romania.
Ascultatorii mai vechi ai Europei Libere isi amintesc cu siguranta vocea inconfundabila a lui Noel Bernard, dictia sa impecabila, frumusetea frazei sale si claritatea ideilor din editorialele sale. Era prezent zilnic in radio si dadea masura si tonul tuturor emisiunilor. Argumenta precis, elegant si fara patima, intr-o vreme de patimi aprinse si adversitati feroce. Toti cei care am lucrat alaturi de el si sub indrumarea lui am invatat tainele jurnalismului de calitate si am patimit strasnic cand am gresit. Nu era un sef comod si nu-si retinea mania cand avea de ce s-o arate. Era strasnic de buna lectia pe care ti-o dadea!
A fost privilegiul cel mai mare din cariera mea sa-i fiu subaltern opt ani incheiati. Am inca vie in memorie prima mea intalnire cu Noel Bernard. Ma aflam in America de cateva luni si lucram la corectura unei edituri din Washington. Intr-o zi sunt chemat la telefonul sefului meu. Cine sa ma caute? Iau in mana receptorul si de la capatul celalalt al firului imi vorbeste glasul atat de bine cunoscut din serile de ascultare a Europei Libere. Zice: "Sunt Noel Bernard. Cand ne putem vedea?". Ne-am vazut cateva ore mai tarziu in camera lui de hotel. Era o dupa-amiaza de decembrie, incepea sa se intunece. Eram paralizat de emotie in fata acestui barbat de faima care te vrajea instantaneu. O discutie directa si la obiect, si angajat am fost, sub rezerva unui test de voce cerut de regulament. Se facuse bine intuneric cand ne-am despartit. De la geamul camerei se vedea pe partea cealalta a strazii cladirea hotelului Watergate, care a dat numele celui mai mare scandal politic din istoria recenta a Statelor Unite. Scandalul era atunci in plina desfasurare. Luandu-ma la geam, Noel Bernard a scapat niste ironii ascutite la adresa politicienilor americani. Fusese semnalul probabil intentionat ca activitatea mea de corespondent in cea mai importanta capitala a lumii nu va fi incorsetata de nici un considerent politic sau de circumstanta. Si nu a fost.
In anii '70, Bernard era oarecum captivat de deschiderea politicii externe romanesti spre Occident, pe care o examina cu interes si luciditate. Nu era omul care sa se lase dus de trucajele lui Ceausescu, dar ca jurnalist de formatie apuseana refuza sa se lase dominat de idei fixe sau prejudecati. In acei ani, i se transmiteau invitatii de a vizita Romania si tare dorea sa le dea curs, imbiat de perspectiva unei revederi a tarii natale. Era insa o fantezie periculoasa la care a trebuit sa renunte. Generalul Pacepa, care tocmai se refugiase in Statele Unite, fusese consultat asupra intentiei lui Bernard de a vizita Romania si reactionase cu groaza. Ideea a fost desigur abandonata.
De ce s-a ingrozit Pacepa aveam sa aflam mai tarziu. Fostul sef al spionajului romanesc va relata in carti si interviuri ca picatura care a rupt barajul indeciziei sale si l-a determinat sa ceara azil politic in America a fost tocmai ordinul lui Ceausescu de a-l asasina pe Noel Bernard. Dar ce nu a facut Pacepa au facut altii. Am avut ocazia de a dezvalui chiar in paginile acestei reviste indiciile pe care le-am gasit in dosarele arhivei Serviciului de Informatii Externe ca Securitatea a planuit si executat asasinarea lui Noel Bernard. Din pacate, accesul nostru la dosarele Securitatii a fost puternic restrictionat sub diverse pretexte, cel mai frecvent dintre ele fiind "siguranta nationala". In aceasta evocare a memoriei lui Noel Bernard, dorim sa exprimam speranta ca noua guvernare va cauta sa faca lumina si in aceasta privinta, declaratiile recente ale presedintelui Traian Basescu fiind foarte incurajatoare. Undeva, pe masa de lucru a presedintelui, ar trebui sa se afle si scrisoarea pe care i-a adresat-o nu de mult presedintele postului de radio Europa Libera/Libertatea, Thomas Dine, rugandu-l sa ne ajute sa limpezim episoadele violente din istoria postului. Ne asteptam la un raspuns pozitiv.
Este deconcertant sa constatam ca personalitatea lui Noel Bernard si orizontul de cunoastere si intelegere pe care el l-a deschis milioanelor de ascultatori romani ai Europei Libere in intunericul adanc al perioadei comuniste nu-si gasesc inca o recunoastere vizibila si trainica in aceasta tara. In 2001, cand s-a marcat la Cotroceni a 50-a aniversare a Europei Libere, am primit promisiuni ferme din partea unui consilier al presedintelui Iliescu ca se va da unei strazi din Bucuresti numele lui Noel Bernard. Dar promisiunea a fost uitata, ca atatea altele.
Noel Bernard ar fi avut acum 80 de ani. Ar fi putut chiar fi printre noi. In locul persoanei, avem doar amintirea ei, si cu ea memoria vremurilor de restriste in care vocea lui Noel Bernard aducea mesajul libertatii.
