Pe aceeași temă
La 27 decembrie 2007, doamna Benazir Bhutto, in varsta de 54 de ani, fost premier in Pakistan, a fost asasinata la Rawalpindi in decursul unei manifestatii preelectorale. Probele preliminare au sugerat ca Bhutto a fost impuscata in gat si in cap. Aproape simultan, un alt asasin sinucigas si-a detonat incarcatura exploziva, a provocat moartea altor 20 de sustinatori ai lui Bhutto si a ranit alte zeci de persoane. In stare grava, Bhutto a fost transportata la spital, unde, in timpul unei interventii chirurgicale de urgenta, a decedat.
In multe orase pakistaneze, asasinarea lui Bhutto a precipitat manifestatii violente si confruntari cu organele de ordine. Liderii opozitiei, blamandu-l pe presedintele Pervez Musharraf pentru moartea lui Bhutto, au solicitat insistent o investigatie impartiala cu participare din strainatate care sa-i identitifice pe cei responsabili pentru atentat si sa determine cauzele directe care au provocat decesul fostului premier. Autoritatile de la Islamabad incearca fara probe credibile sa dea vina pe "teroristii protalibani" pentru organizarea atentatului. Liderii partidelor din opozitie sunt convinsi ca Musharraf si acolitii lui sunt responsabili pentru decesul lui Bhutto. Directivele guvernantilor, declaratiile oficiale si comportamentul organelor de ordine imediat dupa asasinarea lui Bhutto au fost suspecte. Pakistanezii se tem ca autoritatile incearca sa ascunda adevarul, sa elimine probele si sa tergiverseze "investigatiile" promise. Invocand dezordinea provocata de asasinarea doamnei Bhutto, Comisia Electorala a decis sa amane alegerile parlamentare, programate initial pentru 8 ianuarie, pana la 18 februarie.
Precipitarea crizei
La 3 noiembrie 2007, presedintele Musharraf a decretat starea de urgenta in Pakistan, a suspendat Constitutia si, prin efect, a impus Legea martiala. Initial, el a sustinut, neverosimil, ca "a fost fortat" sa ia aceste masuri ca sa poata continua democratizarea tarii, sa previna dezmembrarea teritoriului si sa stavileasca pericolul extremismului islamic. Deoarece Constitutia tarii nu permite suspendarea legii fundamentale, impunerea starii de urgenta reprezinta o noua lovitura de stat. Musharraf a venit la putere in 1999 printr-un puci militar, a inlaturat guvernul civil si l-a exilat pe primul ministru Nawaz Sharif. Prompt, generalul Musharraf s-a autoproclamat presedinte al tarii si comandant suprem al armatei pakistaneze.
Musharraf a intrat in gratiile presedintelui american George Bush in 2001 si l-a asigurat ca numai el este capabil sa angreneze armata si populatia pakistaneza in lupta impotriva radicalismului islamic. El a promis ca va consolida institutiile democratiei in Pakistan, ca va promova secularismul si ca va ramane un aliat loial al Statelor Unite in confruntarea cu terorismul international. Bush i-a acordat lui Musharraf sprijin diplomatic, politic si militar. In ultimii 6 ani, Washingtonul i-a asigurat lui Musharraf ajutoare in valoare de 10 miliarde de dolari. O mare parte din aceasta asistenta financiara a fost utilizata de Musharraf pentru consolidarea puterii personale.
In octombrie 2007, Musharraf si-a "aranjat" realegerea ca presedinte pentru urmatorii 5 ani prin voturile deputatilor din parlamentul national si din legislaturile provinciale. Acesti reprezentanti erau lipsiti de legitimitate deoarece fusesera alesi prin scrutinuri fraudate si mandatul lor expira oricum in decembrie 2007. Curtea Suprema era pregatita sa invalideze "realegerea" presedintelui pe motiv ca, prin Constitutie, el nu avea dreptul sa detina in combinatie functiile de general si de presedinte. In baza legii fundamentale, ofiterii armatei pakistaneze sunt obligati sa jure ca nu se vor implica in niciun fel de activitate politica. Deci, prin lege, militarii nu au voie sa devina candidati la presedintie. Imediat dupa suspendarea Constitutiei, Musharraf i-a demis pe cei 12 judecatori de la Curtea Suprema si i-a inlocuit cu acolitii lui, care s-au grabit sa valideze realegerea presedintelui. Ca sa previna protestele populare, autoritatile de la Islamabad au arestat preventiv mii de oponenti politici, juristi si aparatori ai drepturilor umane. Emisiunile posturilor de televiziune particulare au fost sistate. In multe orase, demonstratiile impotriva suspendarii Constitutiei au fost reprimate cu brutalitate.
La o intrunire cu diplomatii straini in Islamabad, Musharraf a recunoscut ca decretarea starii de urgenta a fost necesara pentru mentinerea proprie la putere, nu pentru pericole iluzorii care ar fi dus la dezmembrarea tarii. Evident, el se considera esential si indispensabil pentru Pakistan.
Realegerea frauduloasa, suprimarea Constitutiei si masurile represive impuse de Musharraf i-au ruinat reputatia. Sondajele de opinie arata ca popularitatea lui este derizorie. Mai putin de 20% dintre pakistanezi au o impresie favorabila despre el. Detestat de majoritatea pakistanezilor, dictatorul Musharraf este considerat o marioneta a lui Bush.
Presiuni externe
Abolirea Constitutiei, inlocuirea judecatorilor si persecutia brutala a oponentilor au provocat o avalansa de condamnari din strainatate si au periclitat viabilitatea presedintiei lui Musharraf. In ultimele luni, ingrijorat de evenimentele din Pakistan, Bush a pus presiuni considerabile asupra lui Musharraf ca sa renunte la functia de general, sa permita alegeri libere si echitabile pentru parlament si sa accepte o intelegere confidentiala cu Benazir Bhutto ca sa gireze impreuna puterea politica in Pakistan.
De doua ori, in 1990 si in 1993, Bhutto a fost inlaturata fortat de la conducerea guvernului de catre militarii pakistanezi. Condamnata pe motive de coruptie in Pakistan, Bhutto a fost exilata in strainatate. Ea a ramas in continuare liderul celui mai mare partid politic din Pakistan, Partidul Popular Pakistanez. Imboldita de la Washington, ea a acceptat sa negocieze cu Musharraf cu conditia ca acesta sa o gratieze pentru condamnarea precedenta, sa-i permita reintrarea in Pakistan si sa-i acorde functia de prim-ministru dupa alegerile parlamentare din ianuarie. Printr-un astfel de aranjament, oficialii americani au sperat sa-i confere suficienta legitimitate lui Musharraf ca sa-si poata mentine functia de presedinte si, impreuna cu premierul Bhutto, sa asigure continuarea unei administratii prooccidentale la Islamabad.
Fara entuziasm, Musharraf s-a simtit obligat sa intre in tratative cu Bhutto. Desi se detestau reciproc, cei doi s-au intalnit "discret" la Washington si in Dubai. Cu toate ca acordul dintre ei a ramas relativ nebulos, Musharraf i-a permis lui Bhutto sa se intoarca in Pakistan si sa participe la campania electorala.
Protectia lui Benazir Bhutto
Cu doua luni inainte de a fi asasinata, Benazir Bhutto a solicitat insistent oficialilor americani ca sa faca aranjamente pentru protectia ei in Pakistan. Autoritatile americane i-au raspuns ca ea nu are niciun motiv sa se teama, deoarece guvernantii de la Islamabad ii vor asigura securitatea. Cand Musharraf a impus starea de urgenta, secretarul american Condoleezza Rice i-a telefonat lui Bhutto, i-a cerut sa accepte manevrele dubioase ale presedintelui pakistanez si a asigurat-o ca, in schimb, el ii va acorda concesii importante in viitor. Desi Bhutto a acceptat sugestiile lui Rice, ea nu a primit niciun fel de "concesii" de la Musharraf. Din contra, in perioada starii de urgenta, Bhutto a fost pusa in stare de arest si nu i s-a permis sa-si paraseasca locuinta.
Bhutto stia ca in Pakistan se pregatesc atentate impotriva ei. Inainte de a reveni in Pakistan, ea a apelat la autoritatile de la Islamabad ca sa-i asigure securitatea personala. Oficialii respectivi au refuzat sa-i puna la dispozitie o escorta de unitati mobile de politie sau dispozitive de bruiaj pentru semnalele de radio care pot detona de la distanta bombele improvizate. Ea a fost impiedicata sa utilizeze autovehicule private sau geamuri fumurii. Bhutto a scapat miraculos in decursul primului atentat care a avut loc in 18 octombrie 2007 cand s-a intors din exil si care s-a soldat cu moartea a 140 dintre sustinatorii ei.
A doua solicitare de securitate adresata de Bhutto oficialilor de la Washington la inceputul lunii decembrie a ramas fara raspuns. Intre timp, Bhutto a notificat in scris Departamentului de Stat ca si-a dat seama ca aranjamentele ei cu Musharraf nu aveau nimic in comun cu promovarea democratiei in Pakistan si ca ea a fost implicata in aceasta stratagema numai ca sa permita mentinerea lui Musharraf la presedintie.
Asasinarea doamnei Bhutto
Incidentele din 27 decembrie din care a rezultat moartea lui Benazir Bhutto au ramas nebuloase. Evenimentele reale si identificarea celor implicati in asasinarea lui Bhutto, daca vor fi stabilite in mod credibil, vor avea consecinte majore pentru Pakistan. Fara dovezi convingatoare, autoritatile pakistaneze s-au grabit sa-i blameze pe extremistii islamici simpatizanti ai talibanilor si ai organizatiei Al Qaeda. Maulvi Omar, purtatorul de cuvant al lui Baitullah Mehsud, un lider marcant al protalibanilor, a declarat ca acuzatia este propaganda falsa si ca in spatele complotului se afla guvernul, armata si serviciile de informatii pakistaneze. Sustinatorii lui Bhutto sunt convinsi ca Musharraf si serviciile de securitate controlate de el sunt responsabili pentru asasinarea fostului premier.
Surprinzator, Ministerul de Interne de la Islamabad a pretins ca Bhutto nu a murit din cauza gloantelor sau exploziei, ci din cauza unei fracturi craniene suferita in cadere, cand incerca sa se retraga in masina ca sa evite explozia atacatorului. Alte persoane au sugerat ca rana craniana care a fost responsabila pentru moartea lui Bhutto a fost cauzata de schije de la explozie.
Mai multi martori, rudele ei si doctorii care au incercat sa o salveze sustin ca ea a fost impuscata in gat si in cap. Un film video inregistrat de un fotograf amator a implicat clar doua persoane in atentat. Un atacator cu ochelari de soare, fara barba sau mustata, care a tras cu un pistol in Bhutto, si un alt individ, atentatorul sinucigas, care si-a detonat vesta exploziva cateva secunde mai tarziu.
Comportamentul organelor de ordine imediat dupa atentatul impotriva lui Bhutto a fost tulburator. In loc sa izoleze zona in care s-a comis atentatul si sa protejeze probele, politia s-a grabit sa elimine probele existente. La cateva minute dupa explozie, o echipa de pompieri a spalat cu furtune de apa trotuarele si strada zonei respective si astfel au distrus probele legale edificatoare si au impiedicat analize ADN, vitale pentru identificarea atacatorilor.
De cand Pakistanul a devenit stat, asasinatele politice au ramas frecvent neelucidate. Liaquat Ali Khan, fost premier, a fost impuscat in 1951 in Rawalpindi. Zulfiqar Ali Bhutto, tatal lui Benazir, fost presedinte si prim-ministru, a fost executat de generalul Mohammed Zia in 1979. La randul lui, Zia a murit misterios in 1988 intr-un accident de avion. Fratii lui Benazir au avut o soarta tragica. Shahnaz Bhutto a fost otravit in 1985, iar Murtaza Bhutto a fost asasinat in 1996. Vinovatii nu au fost identificati.
Autoritatile pakistaneze au ordonat personalului medical care a participat la incercarile de salvare a lui Bhutto sa nu discute cu nimeni observatiile medicale, natura ranilor sau cauzele imediate ale decesului. Fisele medicale au fost prompt confiscate de autoritati. Profesorul de chirurgie de la spitalul unde a fost transferata a afirmat initial ca Bhutto a murit din cauza ranilor craniane facute de gloante. Ulterior, sub presiunea autoritatilor, a refuzat sa confirme afirmatiile anterioare. Medici americani specialisti in traumatisme au afirmat ca este greu de imaginat ca Bhutto s-ar fi lovit la cap cu un obiect neascutit care sa cauzeze rani mortale. Guvernul de la Islamabad a respins ofertele Washingtonului de a participa la investigatiile atentatelor impotriva lui Bhutto.
Amanarea alegerilor parlamentare
Ministrul adjunct american care coordoneaza politica Statelor Unite in Asia, Richard Boucher, a declarat recent ca alegerile parlamentare din Pakistan "ar putea fi" corecte si echitabile. Surprinzator, el a adaugat ca aceste alegeri nu vor fi "perfecte". Imediat, cei din anturajul lui Musharraf au jubilat deoarece americanii au semnalat ca nu pretind un scrutin "perfect" si ca, astfel, ei ar avea voie sa manipuleze iarasi rezultatele alegerilor, asa cum au facut in celelalte patru "alegeri" din trecut.
Majoritatea pakistanezilor este convinsa ca procesul electoral este deja viciat. Modificarile constitutionale impuse de Musharraf din perioada celor sase saptamani de stare de urgenta, inlocuirea judecatorilor de la Curtea Suprema si amplasarea loialistilor in Comisia Electorala asigura ca alegerile nu vor fi transparente, corecte si echitabile si ca rezultatele nu vor fi reprezentative. Este imposibil sa organizezi alegeri parlamentare libere si echitabile curand dupa arestarea si incarcerarea a mii de activisti politici, in conditiile in care televiziunea si presa sunt controlate de guvernanti si cel mai popular lider al opozitiei a fost recent asasinat.
Liderii opozitiei din Pakistan au enuntat anumite conditii in care alegerile parlamentare ar putea deveni reprezentative. Musharraf trebuie sa demisioneze. Scrutinul trebuie sa fie administrat de un nou guvern neutru, supravegheat de o Comisie Electorala autonoma si arbitrat de judecatori impartiali. Observatorilor internationali trebuie sa li se asigure acces nelimitat. In campania electorala, toate partidele trebuie sa aiba acces la mass-media. Activistii politici, juristii si judecatorii arestati trebuie sa fie eliberati imediat.
Este improbabil ca Musharraf va accepta aceste conditii. El a demonstrat ca este dispus sa persecute necrutator judecatori, reporteri, oponenti politici si reprezentanti ai societatii civile pentru ca sa retina puterea suprema. Pentru el, rezultatele alegerilor din februarie sunt vitale. Daca opozitia obtine o majoritate de doua treimi, parlamentul il poate demite pe presedinte.
