Pe aceeași temă
Alegerile din 29 iulie 2009 reprezintă un moment de ruptură în istoria recentă a micii republici de peste Prut, comuniştii pierzând monopolul asupra puterii.
Scrutin înainte de termen
Acum câteva zile, moldovenii au fost chemaţi la urne. E pentru prima dată când scrutinul s-a desfăşurat în timpul săptămânii. Dar nu şi prima dată când moldovenii votează în 2009. Alegerile din 29 iulie au fost organizate înainte de termen, pentru că scrutinul din 5 aprilie nu a produs toate efectele politico-constituţionale.
Alegeri contestate, parlament dizolvat
Alegerile din 5 aprilie au fost contestate cu vehemenţă. Cele 60 de mandate obţinute de comunişti au trezit suspiciunile opoziţiei. Manifestaţiile violente de stradă începute pe 7 aprilie au fost reprimate cu duritate. Clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei au fost incendiate. Comuniştii au acuzat România că se află în spatele acestor proteste. Reunirea Parlamentului a produs o mare surpriză. Constituţia moldoveană prevede alegerea a preşedintelui cu minimum 61 de voturi, Parlamentul având 101 mandate. Partidele adversare ale comuniştilor s-au solidarizat, comuniştii eşuând în tentativa de alegere a Zinaidei Greceanîi ca preşedinte al republicii. Conform Constituţiei, într o asemenea situaţie se organizează un nou scrutin. După ce au dominat vreme de 9 ani autoritar peisajul politic de la Chişinău, comuniştii se vedeau puşi în dificultate.
Intimidări de campanie
Campania electorală a fost foarte dură. Limbajul folosit a fost calificat de toate taberele ca fiind mult mai violent decât în trecut. Principala temă de dispută a fost interpretarea dată evenimentelor din 7 aprilie. Comuniştii au găsit cu cale să producă şi să difuzeze un film despre atacurile asupra Moldovei, atribuite României. Opoziţia liberală a răspuns acuzându-i pe comunişti că au înscenat incendierea clădirilor oficiale. Partidul aflat la putere a folosit resursele publice pentru a-şi face campanie. De pildă, poşta moldoveană a tipărit afişe şi flyere cu textul „Alege nr. 1“, cu trimitere directă la poziţia ocupată de PCRM pe buletinul electoral. Organizaţiile nonguvernamentale din Moldova au făcut publice mai multe cazuri în care autorităţile au confiscat actele cetăţenilor. În replică, PCRM a acuzat partidul condus de Vlad Filat, PLDM, că le solicită alegătorilor tineri să ascundă actele părinţilor şi bunicilor, astfel încât aceştia să nu poată vota. Intimidarea a mers uneori până la arestare. Aşa s a întâmplat cu Anatol Mătăsaru, un contestatar al comuniştilor, care a fost arestat în mijlocul campaniei, pentru un presupus furt petrecut în 2007 şi rămas nedeclarat 2 ani!
Ziua votului
În ziua votului, am fost în regiunea Dubăsari, ca observator din partea Parlamentului European. Am vizitat secţii de vot din 12 localităţi. Unele dintre ele sunt situate pe malul stâng al Nistrului. Autorităţile moldovene au avut grijă ca în mai multe comune din această regiune să poată vota transnistrenii care doresc să se exprime politic. Mulţi au făcut-o. La Doroţcaia, unde am ajuns pe seară, votaseră aproape 250 de persoane venite din zona pe care Chişinăul nu o are sub control. Mobilizarea a fost bună, moldovenii venind la vot cu sentimentul că trebuie să producă o schimbare. Atmosfera semăna cu cea pe care o puteai întâlni la vot în România anilor 1992 sau 1996. Secţiile de vot sunt organizate, ca şi la noi, în şcoli, dar şi în cămine culturale construite în perioada sovietică şi transformate în anii din urmă în discoteci. Cabinele de vot sunt prevăzute cu lumină artificială, mai precis cu veioze sau becuri trase special şi uneori au intrarea pe o parte şi ieşirea pe o alta. În faţa secţiilor, am dat uneori peste câte o orchestră sau difuzoare de la care se puteau auzi manele. La scrutinul din 29 iulie, reprezentanţii partidelor erau peste tot prezenţi. Supravegherea reciprocă a creat încrederea generală.
Corjova
Singura secţie în care nu s-a votat se află pe malul stâng al Nistrului, în localitatea Corjova, satul natal al lui Vladimir Voronin. Deşi Chişinăul afirmă că deţine controlul asupra localităţii, la intrare am dat peste miliţieni transnistreni. După mai multe discuţii în contradictoriu, am reuşit să obţinem permisul de intrare în localitate. Când am ajuns la secţia de vot, ne-au oprit 60–70 de cazaci, care blocaseră accesul în clădirea unde ar fi trebuit să se voteze, folosindu-se de mai multe bănci de lemn. Se aflau acolo femei în vârstă, dar şi tineri cu un aer proletar, care jucau cărţi cu o sticlă de bere alături, sau unii cu o alură de agenţi din serviciile secrete, care se recomandau drept jurnalişti. Aceşti cetăţeni veniseră cu steagurile Federaţiei Ruse şi ale fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti, iar liderul lor informal ne-a spus că în Corjova Moldova nu există.
Se va uni opoziţia?
Marea noutate a acestui scrutin este punerea în minoritate a comuniştilor. Se vor uni oare partidele din opoziţie? Deocamdată, semnele sunt încurajatoare, liderii celor patru partide adversare ale comuniştilor afirmându-şi disponibilitatea de a coopera. //
Partide si lideri
Dintre cele cinci partide parlamentare din Republica Moldova, trei au fost create în anii ‘90 – Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (1994), Partidul Democrat (1997) şi Partidul Liberal (succesor al Partidului Reformei, 1993), iar celelalte două sunt creaţii recente, Alianţa „Moldova Noastră“ născându-se în 2003, iar Partidul Liberal Democrat în ianuarie 2008. PCRM este continuatorul de drept al Partidului Comunist al Moldovei, celelalte formaţiuni se definesc în funcţie de reperele politice europene. Astfel, Partidul Democrat se descrie ca partid „centrist“ şi este, din 2008, membru cu drept de vot consultativ al Internaţionalei Socialiste; până în 2005, Partidul Liberal a fost o platformă creştin-democrată, acum definindu-se ca formaţiune liberală ataşată statului de drept şi economiei de piaţă; Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) are, conform statutului, o orientare „liberal-democrată (de centru-dreapta)“, iar Alianţa „Moldova Noastră“ (AMN) are drept doctrină social-liberalismul. Deşi au depus liste separate, ultimele trei formaţiuni au fost grupate în categoria „partide liberale“ şi s-au coordonat după alegerile din aprilie în acţiunea de blocare a încercării PCRM de a alege un preşedinte. Liderii acestor formaţiuni au o carieră foarte diferită. Preşedinte din 2001 încoace, liderul comuniştilor Vladimir Voronin a fost general-maior de miliţie la începutul anilor ‘90. Deşi liderul PL este Mihai Ghimpu, cea mai proeminentă figură a acestei formaţiuni este Dorin Chirtoacă, un tânăr jurist format la Facultatea de Drept din Bucureşti şi, din 2007, primar al Chişinăului. Preşedintele PLDM, Vlad Filat, este tot jurist, format la Iaşi. Serafim Urechean, preşedintele AMN, este inginer de profesie şi a fost primar al capitalei moldovene în perioada 1994–2005. Ales în 2005 pe listele PCRM, deşi nu era membru de partid, Marian Lupu a fost preşedinte al Parlamentului în ultimii patru ani, dar a trecut la PDM, fiind ales lider al acestui partid cu 10 zile înainte de alegeri. În campanie, comuniştii îl acuzau pe Lupu de trădare, iar partidele liberale se temeau ca nu cumva gestul său de raliere la PDM să fie o manevră a comuniştilor, în vederea găsirii unui aliat postelectoral, care să le aducă majoritatea necesară pentru a alege un şef al statului. //
Procente şi mandate
La alegerile din 29 iulie 2009, la care au participat 58,8% dintre alegători, s-au înregistrat următoarele rezultate:
- Partidul Comuniştilor din Republica Moldova – 706.732 de voturi (44,69%) – 48 de mandate;
- Partidul Liberal Democrat din Moldova – 262.028 de voturi (16,57%) – 18 mandate;
- Partidul Liberal – 232.108 voturi (14,68%) – 15 mandate;
- Partidul Democrat din Moldova – 198.268 de voturi (12,54%) – 13 mandate;
- Alianţa „Moldova Noastră“ – 116.194 de voturi (7,35%) – 7 mandate.
Celelalte trei partide care au înscris candidaţi în scrutin nu au reuşit să treacă pragul electoral. Este vorba despre Partidul Popular Creştin-Democrat, care a adunat 30.236 de voturi (1,91%), de Partidul Social-Democrat care a avut 29.434 de voturi (1,86%) şi de Partidul Ecologist „Alianţa Verde“ din Moldova cu 6.517 voturi (0,41%).
Faţă de alegerile din 5 aprilie, comuniştii au pierdut 12 mandate. La rândul ei, Alianţa „Moldova Noastră“ are cu 4 mandate mai puţin. Dacă Partidul Liberal a rămas la aceeaşi cotă, PLDM a câştigat 3 mandate. Marele câştigător este însă Partidul Democrat, care nu reuşise în aprilie să treacă pragul, având doar 2,97%. //
„Comuniştii trebuie să plece“
Momentul cel mai impresionant de care am avut parte s-a petrecut la Ustia, una dintre localităţile din dreapta Nistrului, în care puteau vota, alături de cetăţenii comunei, şi locuitorii de pe celălalt mal. Eroul acestei mici întâmplări este un bătrân care venise la scrutin din Transnistria cu paşaportul sovietic. Chiar dacă nu mai e valabil la trecerea frontierelor, un asemenea act este încă folosit pentru identificarea persoanelor. După ce a votat, bătrânelul mi-a spus, într-o română foarte frumoasă: „comuniştii sunt cei mai buni, dar trebuie să plece“.
* europarlamentar român, observator din partea Parlamentului European la alegerile din Republica Moldova
