Referendum. Mod de utilizare

Armand Gosu | 29.09.2006

Pe aceeași temă

97% dintre participantii la referendumul din 17 septembrie din autoproclamata Republica Moldoveneasca Nistreana au votat pentru independenta si aderarea ulterioara la Rusia. Chiar daca referendumul nu este recunoscut international, impactul asupra evolutiilor politice din regiune nu este de neglijat.

Pe buletinele de vot erau puse doua intrebari: daca doriti continuarea politicii de independenta si aderarea ulterioara la Rusia; daca considerati posibila renuntarea la independenta Transnistriei si intrarea ei in componenta Republicii Moldova. Majoritatea zdrobitoare a transnistrenilor au ales Rusia. Chiar daca seful Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova contesta procentul de 78,6 anuntat de Comisia Electorala Centrala ca rata de participare la vot, Transnistria este indiscutabil stapanita de alergie la tot ce e legat de Republica Moldova si de o loialitate indelung exersata fata de Rusia.

 

Igor Smirnov

 

Referendumul din Transnistria a fost inspirat de cel din Muntenegru, unde s-a votat independenta fata de Serbia. Cel mai probabil, ideea organizarii referendumului apartine Moscovei, nu Tiraspolului. Chiar si asa, Smirnov este, alaturi de Aleksandr Lukasenko, presedintele Belarus, un mare amator de referendum, organizand nu mai putin de 6 consultari populare in 16 ani. Uneori populatia transnistreana a raspuns de mai multe ori la aceleasi intrebari. Astfel, electoratul a mai votat si la 1 decembrie 1991 pentru independenta (tot 97%), iar penultimul referendum, din 1998, decidea aderarea Transnistriei la Uniunea Rusia-Belarus.

Contextul politic intern din Transnistria, caracterizat de scaderea popularitatii lui Igor Smirnov si apropierea alegerilor prezidentiale, la care liderul separatist incearca sa castige un al patrulea mandat, a facut ca referendumul sa fie relevant pentru evolutiile politice de la Tiraspol. Nu intamplator, tocmai in campania pentru referendum, Smirnov a confirmat intentia de a candida pentru un nou mandat de presedinte. Contextul organizarii referendumului a fost utilizat de toate formatiunile politice agreate de regimul separatist pentru a se reorganiza. Astfel, miscarea proprezidentiala Respublika si miscarea Obnovlenie, castigatoarea alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2005, s-au transformat in partide politice. Pe baza gruparii de extrema dreapta Proriv s-a constituit, la 26 iulie, Partidul Democratic al Poporului, care se adreseaza tinerilor. La 1 august s-a format in prezenta lui Aleksei Mitrofanov, locotenentul lui Vladimir Jirinovski, Partidul Liberal Democrat din Transnistria, iar la 4 august a luat fiinta Partidul Patriotic, in frunte cu Oleg Smirnov, mezinul liderului separatist, unul dintre directorii concernului Sheriff si sef al sucursalei transnistrene a Gazrprombank.

Aceasta efervescenta indica mai mult decat o incercare de mimare a pluralismului politic. Ea este rezultatul slabirii coeziunii elitei de la Tiraspol. Vechea garda il sustine in continuare pe Igor Smirnov, in vreme ce tinerii oameni de afaceri sunt mai interesati sa-si legalizeze capitalurile si sa calatoreasca in Occident, pozand in persoane onorabile. Acestia din urma vad in Evgheni Sevciuk, tanarul presedinte al Sovietului Suprem, un potential candidat la presedintie, o sansa pentru deblocarea situatiei din regiune. Insa agitatia politica care a cuprins Transnistria nu este de bun augur pentru o schimbare de lider. insa cata vreme transferul de putere se realizeaza la initiativa sau cu aprobarea Moscovei, orice varianta de evolutie ramane posibila. Sustinerea si pe mai departe a lui Smirnov de catre Kremlin pare insa scenariul cel mai probabil.

Referendumul i-a oferit prilejul lui Smirnov sa declanseze o noua ofensiva politica, fluturand aceleasi teme ca la inceputul anilor 1990. Doua explozii, prima la 6 iulie, intr-un maxi-taxi, soldata cu 7 morti si 20 de raniti grav, a doua la 13 august intr-un troleibuz, soldata cu moartea unei fetite de 6 ani si a unui batran de 69 de ani, au fost utilizate de autoritatile de la Tiraspol pentru a alimenta o noua isterie antimoldoveneasca. Versiunea atacului terorist pus la cale de moldoveni, chiar daca ulterior a fost negata, a ramas in memoria opiniei publice, confirmandu-i ca Moldova este dusmanul. Ofensiva politica a lui Smirnov a fost favorizata si de reculul influentei Ucrainei in regiune. Praful asternut pe planul lui Viktor Iuscenko de rezolvare a conflictului transnistrean si criza politica din Ucraina, incheiata cu formarea unui guvern condus de aliatul Rusiei Viktor Ianukovici, au produs o consolidare a influentei Moscovei in zona. De aceasta a profitat durul Smirnov, care si-a intarit pozitiile in fata moderatului Sevciuk. Initierea reformei constitutionale, anuntata a doua zi dupa referendum, in numele armonizarii legislatiei transnistrene cu cea din Federatia Rusa ar putea sa-i asigure lui Smirnov un program politic imbatabil pentru scrutinul prezidential care urmeaza sa se desfasoare in decembrie, in fata oricarui contracandidat, cata vreme majoritatea covarsitoare a populatiei a votat la referendum pentru alipirea Transnistriei la Rusia.

 

Vladimir Voronin

 

Referendumul din Transnistria a fost privit cu indiferenta la Chisinau. Unii comentatori au acuzat conducerea Republicii Moldova ca a fost cuprinsa de o apatie suspecta. Presedintele Vladimir Voronin a plecat in concediu, presedintele parlamentului, Marian Lupu, s-a internat in spital, iar primul ministru Vasile Tarlev a sapat o fantana in satul natal, cerand ministrilor din guvernul sau sa-i urmeze exemplul. Doar Andrei Stratan, ministrul de Externe si al Integrarii Europene, a dat publicitatii o declaratie standard, potrivit careia Moldova nu recunoaste referendumul din Transnistria, pe care l-a calificat drept "o farsa politica a lui Smirnov". Mai active au fost fundatiile neguvernamentale, care au organizat in ziua referendumului un miting in fata Ambasadei Rusiei la Chisinau. Moscova a fost acuzata ca sprijina separatismul transnistrean si intervine brutal in treburile interne ale Republicii Moldova.

Presedintele Voronin si guvernul comunist de la Chisinau nu-si fac probleme. Nici firava opozitie si nici societatea civila nu dau semne ca vor folosi referendumul din Transnistria pentru a declansa o campanie impotriva puterii. De altfel, alt subiect se bucura de o atentie mai mare din partea opiniei publice. De la sfarsitul lunii august, Consulatul Romaniei la Chisinau primeste, saptamanal, aproximativ 100.000 de cereri de programare pentru depunerea dosarelor de (re)dobandire a cetateniei romane. Un recent sondaj arata ca 90% din cele 4 milioane de locuitori ai Moldovei doresc sa emigreze din cea mai saraca tara din Europa. Iar pasaportul romanesc se pare ca ofera o buna oportunitate pentru a emigra.

In timp ce la Tiraspol Smirnov anunta reforma constitutionala pentru a pune de acord legislatia transnistreana cu cea din Rusia, la Chisinau, presedintele Voronin l-a demis pe Valeriu Lazar, ministrul Economiei si Comertului, considerat cel mai liberal si reformist ministru din Cabinetul Tarlev. Comunicatul Presedintiei de la Chisinau acuza activitatea nesatisfacatoare a ministerului. Datele furnizate recent de Biroul National de Statistica confirma o prabusire cu 42% a industriei vinicole, dupa sistarea la 27 martie a importurilor de vinuri de catre Rusia. Aceasta a fost o pedeapsa aplicata Moldovei pentru ca a indraznit sa supuna Transnistria unui nou regim vamal, pe care Rusia l-a calificat drept "blocada economica". Demiterea lui Valeriu Lazar pare mai degraba o incercare a presedintelui Voronin de a arunca intreaga raspundere pentru situatia creata pe umerii fostului ministru.

 

Nerecunoscut. Si totusi...

 

Nimeni nu recunoaste oficial referendumul din Transnistria. Presedintele in exercitiu al OSCE, purtatorul de cuvant al Comisiei Europene si cel al Departamentului de Stat al SUA s-au intrecut in a-i critica pe organizatorii lui. Mai mult, Statele Unite au sprijinit propunerea tarilor membre GUAM de a include pe agenda celei de a 61 sesiuni a Adunarii Generale ONU subiectul conflictelor inghetate, spre nemultumirea Rusiei.

Cu toate ca Moscova nu recunoaste oficial referendumul din Transnistria, intr-un comentariu al Ministerului de Externe al Rusiei, difuzat in ajunul votarii, pozitia statelor care au condamnat organizarea referendumului este calificata ca incorecta. Potrivit Moscovei, initierea referendumului este o consecinta fireasca a acordului vamal semnat intre Moldova si Ucraina, care ar fi ingreunat accesul marfurilor din Transnistria catre pietele straine. Iar exprimarea vointei poporului nu trebuie ignorata, concluzioneaza Ministerul de Externe rus. Seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, a declarat ca referendumul "a respectat toate standardele, a fost democratic si deschis", dar nu a spus nimic despre recunoasterea oficiala a referendumului de catre Rusia. In schimb, parlamentari rusi au cerut autoritatilor sa inceapa procedurile pentru recunoasterea independentei Transnistriei. Trei fractiuni din Duma (Rodina, Narodnaia Volea si Partidul Liberal Democrat) au imbratisat aceasta idee, propunand presedintelui un proiect prin care cer recunoasterea Transnistriei si alipirea ei la Rusia. Argumentul acestora este ca Moscova a sprijinit organizarea referendumului, iar acum nu le poate in toarce spatele transnistrenilor, care, intr-o  covarsitoare majoritate, isi pun sperantele in ea.

De altfel, ideea organizarii referendumului s-a copt la Moscova, care vrea sa utilizeze contextul international creat de referendumul din Muntenegru, prin care s-a desprins de Serbia, si de negocierea statutului provinciei Kosovo, pentru a consolida regimurile secesioniste si a intari influenta Rusiei in ele. Presedintele Vladimir Putin a comparat in mai multe randuri situatia din Muntenegru si cea din Transnistria. Tot presedintele Putin, inca din martie 2006, a afirmat ca decizia care se va adopta in cazul Kosovo va servi ca model pentru regiunile separatiste din fosta URSS. Dupa referendumul organizat de Smirnov, Andrei Kokosin, seful comisiei parlamentare pentru problemele Comunitatii Statelor Independente, a subliniat ca decizia in cazul Kosovo va constitui "un precedent international care va influenta situatia din republicile nerecunoscute".

Prin aceasta politica Rusia incearca, pe de o parte, sa-i tempereze pe sustinatorii independentei Kosovo, dand o mana de ajutor Serbiei, aliatul traditional al sau in Balcani, si, pe de alta parte, sa intareasca pozitiile republicilor secesioniste Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud la negocierile cu Chisinau si Tbilisi. Chiar daca invoca modelul Kosovo pentru solutionarea unor astfel de crize, in realitate Rusia nu este interesata de rezolvarea conflictelor, ci doreste mentinerea focarelor de instabilitate, fapt care-i permite sa tina in sah atat Republica Moldova, cat si Georgia, amanand desprinderea lor de sub influenta Moscovei si integrarea in structurile europene si euro-atlantice. Planurile Kremlinului sunt facilitate si de faptul ca Occidentul nu are un proiect coerent de integrare a acestui spatiu in structurile economice, politice si militare europene si euro-atlantice.

Si Ucraina sufera de lipsa de fermitate. Premierul Viktor Ianukovici s-a pliat pe pozitia oficiala a Moscovei, declarand ca Ucraina nu recunoaste referendumul pentru ca nimeni nu-l recunoaste, dar ca despre aceasta "consultare populara" trebuie vorbit "cu respect". Daca anul trecut autoritatile de la Kiev, in frunte cu presedintele Iuscenko, erau foarte active in discutiile asupra reglementarii conflictului din Transnistria, instabilitatea politica interna si formarea unui guvern orientat spre Moscova au transformat Ucraina intr-un actor mai putin important in mecanismul de mediere intre Chisinau si Tiraspol, din care face parte, alaturi de Rusia, si OSCE. Respectarea de catre Ucraina a acordului vamal cu Moldova, atat de criticat de Rusia pe motiv ca a produs mari daune economiei transnistrene, va depinde mai ales de raportul dintre presiunile occidentale si cele rusesti, in aceasta chestiune. Cel mai probabil Kievul va evita miscari bruste pe scena, va pretinde ca respecta acordul, in acest timp slabind controlul vamal, spre a da satisfactie Moscovei, care insa va continua sa protesteze pentru a salva aparentele.

 

Fara sperante

 

Referendumul a micsorat si mai mult sansele reluarii negocierilor dintre Chisinau si Tiraspol, intrerupte de mai multe luni. Atat seful OSCE, cat si premierul Ucrainei au sesizat ca referendumul complica si mai mult situatia din regiune. Chisinaul anunta ca va continua "cu calm si fermitate" politica de reunificare a tarii, fara sa spuna un cuvant despre reluarea negocierilor. Singurii care cer reluarea lor sunt Igor Smirnov, liderul regiunii separatiste si Serghei Lavrov, seful diplomatiei ruse, care vor sa scoata dividende de pe urma referendumului.

Odata cu schimbarile politice de la Kiev, Chisinaul risca sa ramana fara nici o parghie de presiune asupra Tiraspolului. Singurul lucru pe care-l poate face e sa traga de timp pana ce contextul international i-ar putea deveni favorabil. Ceea ce nu se intrevede la orizont. Ucraina nu are vointa sa echilibreze balanta de forte din regiune, iar pentru UE Republica Moldova este doar un stat-tampon, la granita ei de rasarit. Adevarul este ca nici un oficial de la Bruxelles nu-si doreste Moldova, cu sau fara Transnistria, in granitele Uniunii. La randul lor, Statele Unite sunt interesate de trupele rusesti si de arsenalul din Transnistria, regiune aflata la mica distanta de facilitatile armatei americane din Romania. Mancata de coruptie, cu o democratie mimata, cu o elita politica duplicitara al carei singur proiect politic a fost respingerea Romaniei, Republica Moldova este condamnata sa graviteze inca multa vreme in orbita Rusiei.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22