Pălăria lui Felix

De astă toamnă, de când s-au publicat stenogramele convorbirilor lui Vântu cu mercenarii săi, fie ei insignifianţi sau cu pretenţii ca Sergiu Toader, Doru Buşcu sau Stelian Tănase, toate codurile şi textele despre libertatea presei, exprimare liberă, dreptul la informaţie, corectitudine, echilibru, clauză de conştiinţă ş.a.m.d. s-au năruit: „Nu sunteţi liberi, nene! Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!“, le-a aruncat în obraz SOV adevărul pe care îl mâncau zilnic jurnaliştii în slujbă la trustul Realitatea. Asta a făcut Stelian Negrea când nu i-a mai convenit, după ce a gustat din plin deontologia ca senior editor şi coordonator al Departamentului de Investigaţii la Trustul Intact, patronat de Voiculescu. Camelia, fireşte. De Ziua Mondială a Presei el a depus pe mormântul libertăţii de exprimare noi dovezi ale declinului practicii jurnalistice din România în şantaj de presă, campanii de denigrare în interesul patronului, politizare, oportunism cronicizat, „jurnalism de haită“, cum îl numeşte recent Raportul FreeEx.

Mecanismul funcţiona ca uns, spune Negrea: Departamentul de Investigaţii, inventat de Voiculescu (Camelia, fireşte) şi subordonat direct conducerii trustului avându-l ca interfaţă pe Codruţ Şereş, aduna la comandă informaţii de uz imediat sau de rezervă despre adversarii din piaţă, despre firme, politicieni ai puterii, demnitari şantajabili. Informaţiile plecau pe flux – în ştirile TV, print, on-line - după caz: despre Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea, Onţanu în flux continuu, despre alţii până înţelegeau mesajul. Uneori se acţiona „mai cu milă“, ca în cazul preşedintelui CJ Argeş, la fel cu protejatul Frunzăverde sau cu deputatul Cherecheş, îndată ce a trecut de la PDL la USL. În ce priveşte firmele, sloganul directorului, fost ministru al Economiei, era „rade-i, arde-i, rupe-i!“ până „bambam!“ sar cu banii, în perfectă agregare a independenţei editoriale cu Departamentul de Publicitate. Cea mai nouă indicaţie era să se lucreze cu surse nemulţumite din serviciile secrete şi să se culeagă informaţii inclusiv de la Ambasada SUA. O strategie „marca Felix“, confirmată de Stelian Negrea: „Pentru mine, e fără echivoc. Nu am niciun fel de dubiu“.

Şmecheria prin care mogulul Voiculescu obţinea executarea fără crâcnire a ordinelor nu era doar banul, ci mai ales Contractul. De obicei, un contract de servicii între firme, pentru a ocoli legislaţia muncii care ar oferi drepturi jurnaliştilor angajaţi, încheiat între un Beneficiar şi un Prestator, unde apare, bambam, Persoana-cheie, o categorie juridică scoasă din pălăria lui Felix. Conform obligaţiilor contractuale, Persoana-cheie, aceeaşi cu jurnalistul, îşi asumă toate responsabilităţile Prestatorului, se angajează să execute tot ce ordonă Beneficiarul, respectă clauza de confidenţialitate etc., în caz contrar, riscând să plătească daune de 100.000  de euro.

„Există o limită în toate!“, a ripostat ameninţător Voiculescu la dezvăluiri, pregătit să dea în judecată Persoana-cheie care l-a defăimat şi să îi ceară un milion de euro despăgubire. În aceeaşi zi, partidul său a avertizat sentenţios mass-media prin intermediul Antenei 1 că „PDL încearcă să transforme Legea Presei într-un instrument de opresiune şi cenzură“. Bine că apără cineva libertatea presei! //

Citeste si despre: Dan Voiculescu, Felix, Trustul Intact, Antena 3, jurnalisti.