Presa românească prin ochelari americani

„Atât prim-ministrul Ponta, cât și fostul său purtător de cuvânt, Mirel Palada, au denigrat public jurnaliști care lucrează pentru instituțiile de presă care au criticat politicile guvernului.“ (Departamentul de Stat al SUA)

Marcată de răfuieli mici, în consonanță cu zvâr­colirile mediului politic, mass-media din Ro­mânia ratează des posibilitatea de a se eva­lua cu unități de măsură standardizate. În anii ’90 exista scuza că, abia ie­șiți de sub cenzura co­mu­nistă, jurnaliștii nu operau cu standarde editoriale și etice practicate în lumea liberă. Du­pă un sfert de veac de trai­ning-uri, studii academice la zecile de facultăți înființate du­pă Revoluție, după ce jur­nalismul s-a copt, iar com­pa­niile media au proliferat, du­pă ce drepturi și libertăți au fost cucerite, scu­za nu mai stă în picioare.

O dată pe an, puținele organizații autohtone interesate de starea mass-media, ca Active­Watch sau Centrul pentru Jurnalism Inde­pen­dent, dau publicității studii sau rapoarte, cum es­te raportul FreeEx, semn de minimă vigi­len­ță profesională. Cu ochii pe Europa Centrală și de Est, americanii (ca și partenerii din UE) pun diagnostic pe progresul democratic în ca­re libertatea presei constituie o filă im­por­tantă. Rapoartele și scorurile de țară urmează în timp aceleași reguli, astfel încât evoluțiile să se poată compara. Freedom House mă­soa­ră anual libertatea presei în 197 de țări, or­do­nate după un punctaj incluzând analiza me­diu­lui politic și economic, precum și a con­di­ții­lor legale. În 2014, România a păstrat locul 84, la fel ca Botswana și Republica Dominicană, și calificativul „presă parțial liberă“, situându-se binișor în coada altor state din regiune, ca Cehia - 27, Slo­vacia - 36, Lituania - 39, Po­lonia - 49, Ungaria - 71, Ser­bia - 74, Bulgaria - 78. Raportul Nations in Tranzit 2015, finanțat de Freedom Hou­se, menține România în grupul țărilor cu democrații se­miconsolidate. Din eva­lua­rea de la 1 la 7 a procesului elec­toral, corupției, guvernanței, sistemului le­gal, societății civile, independenței presei, ul­ti­mul domeniu primește cel mai prost punctaj, 4,25, apropiat scorurilor unor regimuri auto­ri­tare: „Jurnalismul de investigaţii ca gen aproa­pe că a dispărut complet din mass-me­dia mainstream, iar calitatea sa a scăzut. În parte, acest lucru este din cauza condiţiilor eco­nomice precare, care au dus la o mai ma­re tabloidizare a conţinutului media, care pa­re să fie singurul gen viabil din punct de ve­de­re financiar. Starea canalelor media locale şi regionale este şi mai proastă decât cea a ce­lor naţionale. Presa locală este chinuită de gre­utăţi financiare şi patronate dubioase. Şti­rile sunt adesea părtinitoare politic, iar jur­na­liştii locali lucrează în condiţii deplorabile“, ara­tă NiT, care observă și lipsa de eficacitate a CNA, netransparența finanțărilor presei prin firme off-shore sau publicitate de stat, pre­cum și faptul că „politicienii au încercat să re­strângă libertatea presei prin tentative de a incrimina calomnia şi divulgarea de informaţii legate de anchete penale“.

La concluzii similare ajunge și Departamentul de Stat al SUA în raportul publicat recent, ca­re remarcă destule bube la genunchiul gu­ver­nului în relația cu presa: „Pe parcursul anului, au existat cazuri în care politicieni și cetățeni au insultat sau hărțuit uneori jurnaliști... Atât prim-ministrul Ponta, cât și fostul său pur­tă­tor de cuvânt, Mirel Palada, au denigrat pu­blic jurnaliști care lucrează pentru instituțiile de presă care au criticat politicile guvernului. În luna iulie, Ponta i-a numit pe reporterii agen­ției de presă Mediafax «mujahedini» și «talibani», iar în luna august, pe pagina sa de Facebook, Palada i-a numit pe jurnaliști «do­bitoci», adăugând că i-a executat elec­tric cu plăcere. Atât presa, cât și ONG-urile au considerat că Ponta și Palada au inten­țio­nat să-i intimideze pe reporterii independenți. Comentariile lui Palada l-au determinat pe prim-ministru să îl înlocuiască din funcția de purtător de cuvânt“.

Cu toate că magistrații au avut în jurnaliști ali­ați în lupta anticorupție, totuși CSM a elaborat un ghid de comunicare restrictiv cu media, ca și CNA, ca instituție netransparentă și po­litizată. Concret, raportul privind respectarea drepturilor omului pune degetul pe plăgile des­chise ale presei în 2014: „Deși mass-me­dia independente au fost active și au ex­pri­mat o varietate de opinii fără restricții evi­dente, politicieni și persoane apropiate di­fe­riților politicieni sau grupuri politice au de­ți­nut sau au controlat indirect numeroase ins­tituții de presă naționale și locale. Știrile și tonul editorial al acestor instituții au reflectat în mod frecvent vederile proprietarilor. Au exis­tat de asemenea speculații că proprietarii au eliminat știrile care contraveneau in­te­reselor lor sau i-au amenințat pe autorii unor astfel de articole. Instituțiile de presă deținute de politicienii Dan Voiculescu (Partidul Con­ser­vator) și Sebastian Ghiță (Partidul Social De­mocrat) au agresat verbal în mod repetat jur­naliști care au relatat despre afacerile con­tro­late de ei sau despre activitatea gu­ver­nului. În luna ianuarie, peste 340 de jurnaliști din întreaga țară au protestat față de «prac­ti­cile de presă degradante» folosite de postul de televiziune al lui Dan Voiculescu, Antena 3“. Și ce dacă nu ieșim bine în rapoarte?, zic unii, gândindu-se la absența unor consecințe sanc­ționatoare. Nu e chiar așa: presei îi strică la finanțări internaționale, la prestigiu și la... fru­musețe.