De același autor
Un articol recent din New York Times cere răspuns la întrebarea „cum să nu înnebunești pe rețele?”. Au reacționat cercetători care se ocupă de aspectele psiho-sociale ale comunicării în mediul digital. Toate studiile pleacă de la constatarea că există un grad mare de agresivitate în virtual, la adolescenți bullyingul – adică hărțuirea, umilirea, etichetarea, batjocorirea unor copii - este la ordinea zilei, iar printre adulți se regăsesc numeroși hateri care sunt contra oricui fără argumente, destui comentatori gata să bage bățul prin gard de dragul scandalului. Fenomenul a fost identificat de Mike Ribble, unul dintre autorii unui manual pentru cetățenii digitali, ca „efect de dezinhibare online”. Oamenilor le vine mai greu să fie empatici în interacțiunea digitală fiindcă lipsesc elemente ale comunicării directe, când prezența umană schimbă tonul: mimica, gestica, reacțiile etc. Așadar, frustrările pot fi vărsate fără inhibiții, mai ales la adăpostul anonimatului, ceea ce generează comentarii toxice, răuvoitoare.
Mai mulți cercetători de la Universitatea Cornell - Chenhao Tan, Vlad Niculae, Cristian Dănescu-Niculescu-Mizil, Lillian Lee - au elaborat un studiu pe o comunitate virtuală activă pe Reddit cu titlul Winning Arguments:Interaction Dynamics and Persuasion Strategies in Good-faith Online Discussions pentru a afla cum funcționează persuasiunea și ce remedii există împotriva impulsurilor negative. Ei au constatat că mulți utilizatori își folosesc paginile pentru a exprima o supărare, pentru a comunica o iritare, o frustrare, inducând și celor cu care sunt în contact o stare proastă. De aici și până la discordii, jigniri, înjurături nu mai e decât un pas. Iar „efectul de dezinhibare” stimulează trecerea peste limita decenței.
Dar există rețete simple, de bun-simț, aplicabile celor care nu vor să transforme comunicarea digitală în troacă de porci. Iată câteva. Nu intra pe Facebook sau pe alte rețele când ești prost dispus. Vei transfera starea ta și altora. Nici euforiile nu sunt un sfetnic bun, fiindcă expun la ridiculizare. Cel mai nimerit este să intri când ai ceva de spus interesant pentru grupul tău, eventual poate ajuta pe cineva ce spui. Experiențele sociale personale sunt apreciate, dacă sunt formulate bine. Adesea ne enervează comentariile, fie pentru că sunt batjocoritoare, vin de la oameni care nu se pricep sau sunt pline de ură. Nu te repezi să răspunzi la primul impuls. E demonstrat că vei fi agresiv și temperatura discuției va crește. Ia-ți timp, răspunde pe-ndelete, nu doar într-un singur rând. Dr. Chenhao Tan arată în cercetarea amintită că un răspuns elaborat are efect pozitiv. Replicile năprasnice, care au în subtext gândul „las’ că te învăț eu minte!”, contribuie la escaladarea emoției. Un alt îndemn ar fi „Atenție la limbaj!”. Suntem tentați să trântim epitete usturătoare, să etichetăm în grabă, să lichidăm „adversarul”. De ce? Fiindcă în mediul virtual e mai simplu, nu riști mare lucru, iar participanții la discuții, mai ales necunoscuții, pot fi percepuți ca dușmani, trolli, hateri, îndată ce nu sunt de acord cu tine. Aici sfatul este să nu lungești controversa, să limitezi replicile, să oprești jocul. Și, o rețetă imbatabilă, recunoaște că nu ai avut dreptate, atunci când e cazul. Pe rețele se pot observa și comportamente submisive, opuse celor agresive, de la persoane temătoare să intre în gura netului, care aprobă aproape totul, sunt mereu favorabile și transmit felicitări. Este un reflex al fricii de a nu deveni țintă, ceea ce sugerează că internetul poate fi perceput ca o junglă înfricoșătoare. Cel mai dificil de analizat este cum se formează opinia și care sunt mecanismele persuasiunii, spun americanii de la Universitatea Cornell. „Vrem să determinăm dacă opinia cuiva poate fi schimbată. Pentru această dificilă sarcină arătăm că opțiunile stilistice în care se exprimă opinia poartă o forță predictivă”, este concluzia cercetătorilor. //
