De același autor
Un grupaj video realizat luna trecută de BBC punea în lumină un adevăr nedorit: de multe ori știrile false pleacă de la lideri – președinți de stat, cabinete de premieri și miniștri – sau de la unii experți imprudenți care lansează ipoteze neverificate. Îi vedem în producția BBC pe Lukashenko, președintele Belarus, alături de președintele Braziliei și de președintele Trump. Prin aprilie, Donald Trump vorbea de injectări cu „înălbitor” contra virusului ucigaș, iar la începutul lui mai comunica triumfal că epidemia a plecat dintr-un laborator din Wuhan. Jair Bolsonaro, președintele Braziliei, dădea ca sigur tratamentul cu hydroxychlorochină, neconfirmat de specialiști. Președintele Lukashenko avea o soluție mult mai populară, vodka. Creditați cu încredere de milioane de oameni care i-au votat, liderii lumii se arată adesea nepregătiți în comunicarea de criză pandemică. Abundența de știri false, teorii ale conspirației, dezinformări bine redactate le dă dureri de cap administratorilor Facebook, Google, Instagram și, mai nou, WhatsApp, care și-au luat sarcina dificilă de a șterge sute de mii de fake news pe zi. Sunt deja identificate peste 40 de milioane de știri prezumtiv false care intră în examinarea echipelor rețelelor sociale pentru a fi confirmate și înlăturate.
România nu face excepție, din cabinetele ministeriale și de la nivelul comitetelor înființate pentru a lupta cu pandemia au ieșit destule informații incerte. O antologie de „bâlbe, contradicții și știri false” de la autorități, realizat de Ionuț Apahideanu, a circulat pe FB. De exemplu, în 25 februarie, Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie și reprezentant al României la OMS, declară la TVR: „Infecția poate fi prevenită prin măsuri igienice simple [...] La temperaturi de peste 20 de grade, virusul se inactivează. [...] Lipsa de la școală este o măsură excesivă [...] Putem să facem altceva: să suspendăm permanent cursurile pe parcursul iernii că sunt foarte multe viroze iarna și eventual să facem cursuri vara când sunt mai puține viroze respiratorii” (Știrile TVR), iar două zile mai târziu președintele Iohannis nota pe pagina sa oficială că „nu există niciun motiv real de panică. Infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală”.
În 6 martie, purtătorul de cuvânt al Institutului Matei Balș arăta că noul tip de coronavirus este „o idee mai agresiv” comparativ cu forme mai vechi de coronavirus, fapt infirmat de cifrele OMS. În 18 martie, doctorul Streinu-Cercel, care susținea la început inutilitatea măștii, mai comite una, privitor la inutilitatea testelor: „Când ești la început de epidemie, testarea este utilă. Noi nu mai suntem de mult la început de epidemie. Noi ne-am trezit în plină pandemie. Deci noi ne-am trezit cu cazuri cât se poate de reale pe teritoriul României și nu ai ce să testezi. Ce să mai testez acum?”. Tot de la directorul Institutului Matei Balș: „Acest virus parșiv se ascunde în praf și mizerie. De aceea, am rugat pe toată lumea, toate autoritățile locale, să spele bine străzile, gardurile, parcurile, pentru că acolo se găsește virusul”, declara la Antena 3 doctorul Streinu-Cercel pe 30 martie. Două săptămâni mai târziu, OMS arăta într-un comunicat că „străzile și trotuarele nu sunt considerate rezervoare de infectare cu COVID-19, [iar] pulverizarea de dezinfectanți, chiar și în exterior, poate fi periculoasă pentru sănătatea umană”. Cetățenii nu s-au supărat însă că, după decenii, străzile și parcurile au fost igienizate zdravăn, iar peisajul a căpătat culoare. Și jurnaliștii din presa locală au avut de înfruntat bâlbele autorităților. Cazul deceselor din Arad raportate cu întârziere este cunoscut: o femeie de 83 de ani diagnosticată cu Cov-Sars-2 a decedat în 1 aprilie, însă Spitalul Județean a raportat decesul abia după o lună. Amară păcăleală! E de înțeles că pandemia prezintă numeroase necunoscute, iar terenul este nou și pentru oamenii de știință, și pentru medicii practicieni, și pentru autorități, și pentru jurnaliști și mai ales pentru cetățeni, care așteaptă informații sigure din surse oficiale. Comunicarea de criză ca instrument are câteva reguli, printre care precauția și verificarea sunt esențiale. //
