De același autor
Multe din îngrijorările consemnate în raportul de etapă al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind democrația din România se referă la forme avansate de ocolire a transparenței în guvernanță și a libertăților. În privința felului cum se poate dejuca rolul justiției sau al presei într-o societate liberă, politicienii s-au specializat în a păstra fațada jocului democratic golindu-l de principii și valori.
În mass-media fenomenul cel mai pregnant în ultimii ani, de când subvențiile partidelor parlamentare din bani publici s-au tot mărit, ajungând la 24 de milioane de euro anul acesta doar în primele 9 luni, conform cifrelor AEP, este mituirea presei de către establișmentul politic. Sumele nu sunt deloc neglijabile, cum au arătat investigațiile Europei Libere, iar îngrijorarea majoră este lipsa de transparență în cheltuirea banilor publici. PSD a consumat pentru propagandă 4,4 milioane de euro, PNL, 2,2 milioane de euro, ambele partide, prin intermediul unor firme de publicitate. Finanțarea netransparentă generează, pe de o parte, subiecte tabu, se cumpără, așadar, tăcerea presei, pe de altă parte, naște știri pozitive din realități negative. Folosirea fondurilor publice în acest fel „subminează potențial principiul presei libere și funcționarea corectă a instituțiilor democratice”, arată raportul, solicitând totodată desecretizarea contractelor.
Dincolo de cenzura subtilă exercitată de politicieni, care motivează că nicio lege nu interzice folosirea agențiilor de publicitate, există și o altă formă de presiune resimțită de jurnaliști și de vocile critice ale societății civile: chemarea în judecată în mod abuziv. Fiindcă democrația oferă cadrul pentru accesul la justiție, personaje învestite cu putere abuzează aducând în instanță jurnaliști critici sau intelectuali publici care dezvăluie fapte reprobabile. Cazuri recente arată că se mizează pe inconfortul și cheltuiala create celui târât în justiție, dar și pe potențiala influență pe care o pot exercita cei puternici asupra magistraților.
Recent, un intelectual de marcă, diplomatul Vasile Popovici, a fost chemat în judecată de un fost director de muzeu fiindcă a declarat că acesta a fost informator al Securității. Reclamantul știa foarte bine că a prestat la Securitate, iar CNSAS și instanța au confirmat. Totuși, cel care a spus public un adevăr este hărțuit. Zilele acestea, profesorul universitar Cristian Preda a fost chemat în judecată de fostul ministru al educației, Sorin Cîmpeanu, pe tema plagiatului său. Deși e simplu de demonstrat, cu toate contorsiunile legilor și reglementelor privind plagiatele, universitarul va fi hărțuit în justiție de fostul ministru plagiator, luni, poate ani.
Comisia Europeană a elaborat în aprilie Recomandarea 2022/758 privind protecția jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului implicați în acțiuni de mobilizare publică împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate sau abuzive („acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”), pe scurt, SLAPP. Recomandarea, potențial lege europeană în viitor, conține prevederi pentru țările membre UE care sunt îndemnate să actualizeze legislația astfel încât penalitățile să nu fie disproporționate, ca procesele să se desfășoare în regim accelerat, să existe protecție în fața abuzului de drept. Art. 25 din Recomandarea 758 pune și problema GDPR utilizată adesea pentru a ascunde de ochii jurnaliștilor informații sensibile: „Dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut. Articolul 85 din GDPR prevede că statele membre asigură prin lege un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, inclusiv prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare”. Și folosirea frecventă a GDPR de către autoritățile publice pentru a se eschiva în asigurarea transparenței, încălcând astfel și Legea 544/2001 a accesului la informația publică, este o formă subtilă de cenzură. //
