De același autor
Multe din îngrijorările consemnate în raportul de etapă al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind democrația din România se referă la forme avansate de ocolire a transparenței în guvernanță și a libertăților. În privința felului cum se poate dejuca rolul justiției sau al presei într-o societate liberă, politicienii s-au specializat în a păstra fațada jocului democratic golindu-l de principii și valori.
În mass-media fenomenul cel mai pregnant în ultimii ani, de când subvențiile partidelor parlamentare din bani publici s-au tot mărit, ajungând la 24 de milioane de euro anul acesta doar în primele 9 luni, conform cifrelor AEP, este mituirea presei de către establișmentul politic. Sumele nu sunt deloc neglijabile, cum au arătat investigațiile Europei Libere, iar îngrijorarea majoră este lipsa de transparență în cheltuirea banilor publici. PSD a consumat pentru propagandă 4,4 milioane de euro, PNL, 2,2 milioane de euro, ambele partide, prin intermediul unor firme de publicitate. Finanțarea netransparentă generează, pe de o parte, subiecte tabu, se cumpără, așadar, tăcerea presei, pe de altă parte, naște știri pozitive din realități negative. Folosirea fondurilor publice în acest fel „subminează potențial principiul presei libere și funcționarea corectă a instituțiilor democratice”, arată raportul, solicitând totodată desecretizarea contractelor.
Dincolo de cenzura subtilă exercitată de politicieni, care motivează că nicio lege nu interzice folosirea agențiilor de publicitate, există și o altă formă de presiune resimțită de jurnaliști și de vocile critice ale societății civile: chemarea în judecată în mod abuziv. Fiindcă democrația oferă cadrul pentru accesul la justiție, personaje învestite cu putere abuzează aducând în instanță jurnaliști critici sau intelectuali publici care dezvăluie fapte reprobabile. Cazuri recente arată că se mizează pe inconfortul și cheltuiala create celui târât în justiție, dar și pe potențiala influență pe care o pot exercita cei puternici asupra magistraților.
Recent, un intelectual de marcă, diplomatul Vasile Popovici, a fost chemat în judecată de un fost director de muzeu fiindcă a declarat că acesta a fost informator al Securității. Reclamantul știa foarte bine că a prestat la Securitate, iar CNSAS și instanța au confirmat. Totuși, cel care a spus public un adevăr este hărțuit. Zilele acestea, profesorul universitar Cristian Preda a fost chemat în judecată de fostul ministru al educației, Sorin Cîmpeanu, pe tema plagiatului său. Deși e simplu de demonstrat, cu toate contorsiunile legilor și reglementelor privind plagiatele, universitarul va fi hărțuit în justiție de fostul ministru plagiator, luni, poate ani.
Comisia Europeană a elaborat în aprilie Recomandarea 2022/758 privind protecția jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului implicați în acțiuni de mobilizare publică împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate sau abuzive („acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”), pe scurt, SLAPP. Recomandarea, potențial lege europeană în viitor, conține prevederi pentru țările membre UE care sunt îndemnate să actualizeze legislația astfel încât penalitățile să nu fie disproporționate, ca procesele să se desfășoare în regim accelerat, să existe protecție în fața abuzului de drept. Art. 25 din Recomandarea 758 pune și problema GDPR utilizată adesea pentru a ascunde de ochii jurnaliștilor informații sensibile: „Dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut. Articolul 85 din GDPR prevede că statele membre asigură prin lege un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, inclusiv prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare”. Și folosirea frecventă a GDPR de către autoritățile publice pentru a se eschiva în asigurarea transparenței, încălcând astfel și Legea 544/2001 a accesului la informația publică, este o formă subtilă de cenzură. //
Comentarii 6
Circumviator - 12-27-2022
IMPERTINENȚA NAȚIONALISMULUI XENOFOB UCRAINEAN Rada Supremă ucraineană a adoptat la 13 decembrie 2022 Legea Minorităților, în contextul solicitărilor Ucrainei de Vest (autorităților de la Kiev) de a se afilia, în regim de urgență, Uniunii Europene. Legea este profund antieuropeană; în articolele fundamentale are un conținut xenofob explicit. Ea reflectă impertinența și cinismul diplomatic al Kievului care, în ceea ce ne privește, pe de o parte promite că “după victoria noastră, vom sta la masă și vom aborda aceste probleme în mod diferit din ambele părți” (Kuleba), „Când situația va permite minoritatea română din Ucraina va avea parte de aceleași drepturi, protecție și tratament ca și minoritatea ucraineană din România” (Zelenski) și, pe de altă parte, în același timp, face un nou pas în direcția legiferării deznaționalizării românilor din Teritoriile Românești Ocupate aflate la ora actuală în componența Republicii Ucraina. Ministerul Afacerilor Externe al României a reacționat de data aceasta mai ferm, în mod public și fără reticențele obișnuite, formulându-și organizat obiecțiile. Punctul nevralgic este abordat într-o formulare diplomatic corectă: “În timp ce Opinia Comisiei de la Veneția nr. 960/2019 formulată asupra Legii ucrainene privind funcționarea limbii de stat este critică sub aspectul reglementărilor privind folosirea limbii oficiale în educație, Comisia de la Veneția raportându-se la criticile formulate anterior în contextul evaluării art. 7 din Legea educației, articolul din legea minorităților naționale dedicat educației face trimitere la dispozițiile Legii educației, deci preocupările părții române din perspectiva dreptului la educație nu sunt satisfăcute”, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/mae-reactie-amara-la-noua-lege-a-minoritatilor-din-ucraina-care-limiteaza-drepturile-romanilor-este-regretabil-2193185 Să explicităm. Legea Minorităților ─ Articolul 11. Dreptul la educație. “1. Particularitățile utilizării limbilor minorităților (comunităților) naționale în procesul de învățământ sunt stabilite prin Legea Educației din Ucraina și prin legi speciale în domeniul respectiv. 3. Instituțiile de învățământ particulare, care oferă învățământ general complet în ceea ce privește studiile medii pe cheltuiala persoanelor fizice și/sau juridice, în particular cele fondate de societăți culturale naționale și de reprezentanți ai minorităților (comunităților) naționale, au dreptul să-și aleagă liber limba procesului de învățământ (cu excepția instituțiilor de învățământ care primesc fonduri publice) și sunt obligate să se asigure că elevii stăpânesc limba de stat în conformitate cu standardele de stat. Punctul 1 al articolului 11 al actualei Legi a Minorităților exprimă fără echivoc faptul că învățământul în limbile minorităților se va desfășura, în continuare, așa cum a prevăzut Legea Educației din 2017 [1], adică numai la grădiniță și la școala primară: Conform (art. 7) al Legii Educației din Ucraina, pe întreg teritoriul Ucrainei învățământul nu se va mai desfășura în limbile minorităților naționale decât la nivel preșcolar (grădinițe) și primar, în paralel cu cel în ucraineană. https://ciudei.files.wordpress.com/2017/11/art-7-legea-edu-ua.pdf Punctul 3 al prezentei Legi a Minorităților întărește prin precizare articolul 7 al Legii Educației. Românii, singurul popor autohton din Teritoriile Românești Ocupate, nu mai pot învăța în limba română decât în licee autofinanțate. Poporul român a mai trecut printr-o teroare culturală similară în timpul dualismului austro-ungar, când autoritățile de la Budapesta, cărora le era arondată administrarea Ardealului, dezlănțuiseră cea mai dură politică de maghiarizare. Cu diferența că era la sfârșitul secolului al XIX-lea, nu la începutul secolului XXI. Pentru comparație, în România - avem trei licee de stat cu limba de predare ucraineană, la Suceava, Sighetu Marmației și Lugoj; - conform Ordinlui ministrului Educației din 2 martie 2022, cetățenii din Ucraina care se înscriu la studiile universitare din România beneficiază de finanțare gratuită de la bugetul de stat al României pentru acest an universitar și pentru următorul; etc. Actuala politică de ucrainizare ─ din 2017 nemascată ─ instituită prin Legea Educației și reconfirmată în 2022 prin articolul 11 al Legii Minorităților exprimă aceeași disperare, de data aceasta a Ucrainei (mai precis a Ucrainei de Vest, a autorităților de la Kiev), de a-și constitui, prin deznaționalizarea popoarelor autohtone și a minorităților naționale, prin ucrainizare, o identitate națională pe întreg teritoriul pe care l-a moștenit de la defuncta Uniune Sovietică. De multă vreme jurnalistul și scriitorul Viorel Patrichi, unul dintre cei mai buni experți autentici români în problema Teritoriilor Românești de peste Prut propune denunțarea Tratatului cu Ucraina [2], care a fost negociat în genunchi, în 1997 [3]. „Chiar cu americanii pe cap”, spune dânsul acum. Este vremea să ne ridicăm din genunchi. Este vremea ca MAE al României ─ stat suveran independent, nu teritoriu al UE, nici teritoriu NATO ─ să transmită Radei și președintelui Ucrainei că, dacă Legea Educației nu este revizuită în sensul eliminării articolului 7, România denunță Tratatul din 1997, pe baza încălcării continue a articolului 13 din acest tratat [4] de către partea ucraineană. Nu există nici un risc. Este un act politic conform cu dreptul internațional și cu legislația Uniunii Europene. Avem la dispoziție acest instrument diplomatic. Pentru comparație: veto-ul MAE maghiar a blocat convocarea Comitetului NATO - Ucraina în cadrul recentei Conferințe a miniștrilor de Externe ai țărilor NATO ținute la București. Ungaria a instituit acest blocaj în 2017 (deci imediat după promulgarea Legii Educației din Ucraina) și, conform ministrului ungar de Externe, Péter Szijjártó, blocajul rămâne în vigoare „atâta timp cât Ucraina nu redă drepturile maghiarilor din Transcarpatia”. Pentru a depăși oficial vetoul Ungariei, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a fost nevoit să organizeaze o întâlnire separată a miniștrilor de Externe ai NATO cu cel al Ucrainei, Dmitro Kuleba (informală ─ “o cină separată”). https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25933755-cum-justifica-ungaria-blocarea-comisiei-nato-ucraina-bucuresti.htm După părerea mea este momentul întoarcerii armelor. Mă refer, desigur, la armele diplomației. România merge împotriva Istoriei. [1] Legea Educației din Ucraina 1mai 2022 https://www.cotidianul.ro/deznationalizarea-romanilor-din-ucraina/ 28 sept. 2022 https://www.art-emis.ro/analize/politica-educationala-xenofoba-a-ucrainei 28 sept. 2022 https://www.activenews.ro/opinii/Politica-educationala-xenofoba-a-Ucrainei.-Profesorul-Tiberiu-Tudor-scrie-la-ActiveNews.-EXCLUSIV-176325 [2] Viorel Patrichi, România trebuie să denunțe tratatul cu Ucraina, Lumea, anul XXVIII, nr. 7 (352) 2022 [3] Tiberiu Tudor, Tratatul cu Ucraina ─ Istoria unei Trădări Naționale, ed. Prestige, ediția a IV-a, [4] ibid., 169-174. Tiberiu Tudor
RăspundeEmil din Dublin - 12-24-2022
Va Multumesc pentru articol! Sarbatori fericite!
RăspundeLucian Nicolescu - 12-22-2022
De ce nu sunt puși politrucii ăștia să facă politică, de orișice tip, dar pe banii lor. Din moși-strămoși (nu foarte îndepărtați) politica se făcea cu averea agonisită. Nu s-ar mai cheltui atâtea milioane de la buget și le-ar rămâne banii ăștia pentru pensiile speciale/ocupaționale/nesimțite. Că de restul lumii nu-i interesează.
RăspundeMircea Oprea - 12-20-2022
Cum adică, cei care pot, fac banii din orice iar gazetarii, și meseria lor fiind a o afacere, să rămână imuni? La o întrunire de la Iași, prin anii 90, (ați putea să vă amintiți la vremea aceea de SZR !), un gazetar de la The Guardian fusese întrebat de cineva din audiența formată din ziariști, care e relația publicației cu Guvernul Marii Britanii. Răspunsul: Avem o relație dintre cele mai proaste și ne străduim să rămână așa! Nici un ziarist român de astăzi nu ar putea spune asta pentru o publicație de la noi. Dintotdeauna, cine plătește - controlează și comandă! Nu dau doi bani pe ”adevărul” circulat prin informațiile din presa românească și cu atât mai puțin, nici măcar pe cele negative. Ca să nu mai vorbesc de comentarii, interpretări. Liderii de opinie din posturile TV, din cotidiane, sunt o batjocură și o jignire pentru un ins cu bun simț. Trebuie să coroborez trei, patru surse, să compar, când e posibil, cu ce se publică în străinătate ca să-mi dau seama, cât de cât, ce se întâmplă astăzi, la un pas de mine. Cât despre adevăr, voi afla câte ceva peste o sută de ani...
RăspundeIon - 12-01-2022
Mafiotii statali din MAI, justitie, parlament, servicii obscure, presa, etc, nu-si iarta nici copiii daca incalca Omerta si le demasca atrocitatile.
RăspundeGladiatorul - 11-30-2022
Avem două proverbe neaoșe: "Ca la noi la nimeni" și "Pentru că putem". Așa că pălmașul nu poate juca pe același picior cu "jupânul". Că nu ne comparăm noi, talpa țării, cu baritamai senatorul, deputatul sau orișice fost turnător sau securist.
Răspunde