Mocnește ceva la TVR

Strategia nu înseamnă numai tăieri peste tăieri, ci și capacitatea de stabili linii de dezvoltare, creativitate, înțelegerea amplă a contextului tehnologic și mediatic actual.

De la anunțul președintelui-director general Săftoiu privind concedierea a 1.000 de an­gajați, la televiziunea publică mocnește re­volta. Sindicatele se jură că nu vor ceda un cen­timetru din teritoriul câș­tigat și apărat de zeci de ani, adică drepturi sindicale imu­abile și niciun om dat afară. „Am cerut actualei ad­mi­nis­traţii ca, înainte să ne ceară nouă să ne sacrificăm pentru a salva TVR, toţi cei care erau în poziţii de redactori-şefi, directori să fie destituiţi şi daţi afară. S-ar face drep­tate, pentru că ei sunt prin­cipalii responsabili pentru catastrofa finan­ci­ară a TVR“, a precizat Dragoş Bocănaciu, șe­ful SPUS. Comunicatele oficiale ale SRTV trans­mit ipocrit „satisfacția“ conducerii în ne­go­cierile, deocamdată eșuate, cu sindicatele. Pe coridoarele televiziunii centrale și teritoriale, la București, la Iași, la Cluj, Timișoara sau Cra­iova, „pălmașii“ pun întrebări îngrijorate și totodată pline de reproș: au renunțat membrii Consiliului de Administrație la indemnizațiile grase (25% din cea a PDG de peste 150 mi­li­oane de lei vechi) și la contractele cu TVR adu­cătoare de venituri pentru ei și familiile lor, se mai taie oare din schema lărgită de di­rectori, șefi și șefuleți, toți primind pe lângă salariu indemnizații care um­flă cheltuielile de personal? Întrebările sunt îndreptățite. Conform site-ului TVR, în pre­zent există peste 30 de di­rectori, peste 20 de redactori șefi, mai bine de 60 de șefi de serviciu și coordonatori, plus cei 14 membri ai Con­si­liului de Administrație în vârf cu președintele-director ge­neral, numiți politic. Tocmai de aceea, oamenii suspectează criterii po­li­tice, și nu profesionale în „curățenia mare“ pre­conizată de o conducere cu mai ample abi­lități într-ale propagandei decât într-ale jur­nalismului de televiziune.

Concedierile colective de acum amintesc de o încercare nereușită de pe vremea pre­șe­di­n­telui TVR Cristian Hadjiculea, care a îndrăznit să ia o măsură de acest fel, cu salarii com­pensatorii și cu un act care să ateste voința părților. Practic, toți cei care au plecat atunci, cu minuscule excepții, s-au întors cu o ho­tă­râre judecătorească în dinți, ba, mai mult, unii nici n-au mai restituit plățile com­pen­sa­torii. În teorie, toată lumea e de acord că tre­buie făcut ceva, că e prea multă lume pe me­tru pătrat în TVR, față de performanțele ob­ținute.

Desființarea TVR Info și preconizata oprire a emi­siei TVR Cultural nu au legătură cu con­cedierile. Și nici cu economiile necesare. An­gajații TVR, inclusiv cei ai studiourilor te­ri­to­riale, au contract de muncă pe perioadă ne­determinată cu SRTV, conform legislației mun­cii, iar nu cu un canal anume. Același angajat poate lucra pentru un canal sau pentru mai multe și pentru oricâte emisiuni. Dar asta ține și de dotarea tehnică, fiindcă degeaba e ci­neva capabil, dacă nu i se dă cameră de luat vederi, montaj, studio etc. Iar resursele se îm­part de șefii agreați politic, grilele de program se fac de șefi agreați politic. Concluziile se im­pun. Astfel, se poate spune că azi puterea use­listă are mai multe canale de exprimare ofi­cială decât oricând: televiziunea publică, An­tena 3 (adiacent restul Antenelor) și RTV. Bra­vos, națiune!

Dacă e să privim argumentul audienței și cos­turilor, analiza corectă arată că la TVR Cul­tu­ral erau mici și una, și cealaltă. Dar TVR Cul­tural oferea răspunsul la una dintre misiunile televiziunii publice, cât și un echilibru necesar în peisajul vulgar, senzaționalist al tele­vizi­u­ni­lor comerciale. Nu este indiferent nici că s-a des­fiinţat TVR Info. Aceste măsuri nu sunt stra­tegice, ci sunt luate de azi pe mâine. O vi­zi­une pe termen mediu sau lung ar spune cum va evolua televiziunea publică din Ro­mâ­nia în următorii 10-20 de ani. De fapt, sun­tem în faţa unor măsuri de criză care ar pu­tea rezolva poate pe moment problemele. O adevărată strategie ar trebui să aibă în vedere faptul că în lumea mediatică nu există nimic mai important, mai prețios, decât informaţia. Și cultura, înțeleasă în sensul ei complex. Prin faptul că au desfiinţat un post care oferea știri minut de minut și urmează să suspende și TVR Cultural, cei care au făcut-o au de­monstrat că nu dau doi bani pe informaţie. Nici pe cultură. Strategie nu înseamnă numai tăieri peste tăieri, ci și capacitatea de stabili li­nii de dezvoltare, creativitate, înțelegerea am­plă a contextului tehnologic și mediatic ac­tual. Felul cum s-a procedat cu TVR Interactiv nu arată nicio competență în acest sens. //