Patru rețete sigure de omorât libertatea presei

Iată câteva căi bătătorite care au dus la degradarea presei din România și, implicit, la scăderea onorabilității, a credibilității și libertății sale.

Ce se întâmplă astăzi cu mass-media din Ro­mânia seamănă și nu seamănă cu descrierea ei din anii ‘90. Pe atunci încă nu se rea­lizaseră incredibile averi din fraudarea sta­tu­lui, încă nu existau mari trus­turi de presă folosite de mo­guli pentru a-și regla con­tu­rile fie cu instituțiile obraznice ale statului cum ar fi Justiția, DNA, ANI etc., fie cu adver­sarii, iar publicul avea o în­cre­dere nețărmurită în presa pen­tru care făcea, în primii ani de după Revoluție, cozi la chioş­curile de ziare. Po­liti­cie­nii însă aveau aceleași metehne și găseau metode de a închide gura jurnaliștilor, fie prin proiecte de legi năstrușnice, fie prin finan­ța­rea unor publicații favorabile puterii, fie prin hăr­țuirea în justiție a ziariștilor, pentru in­fracțiuni ca insulta sau calomnia, aflate pe atunci în Codul Penal. Deși aparent avantajați de reglementările europene, de existența unui Contract Colectiv de Muncă pe ramura mass-media, de prezența unor organizații me­dia vigilente, de certa deschidere către lume a României prin inevitabila globalizare, jurna­liștii de azi au mai puține opțiuni ca oricând, ceea ce le afectează etica și libertatea.

Iată câteva căi bătătorite care au dus la de­gradarea presei din România și, implicit, la scă­derea onorabilității, a credibilității și liber­tății sale.

Dependența de politic a condus, ca în toată so­cietatea românească, la o puternică polarizare a po­zi­ți­i­lor în detrimentul prezentării imparțiale, în numele in­te­re­sului public. Raportul OSCE despre alegerile din de­cem­brie 2012 arată „afilierea po­litică din ce în ce mai pro­nunțată a principalilor difu­zori“, cu exemple de do­me­niul evidenței: trustul Intact și OTV. Profesorul Peter Bajomi-Lazar de la Oxford numește fenomenul „colonizare de par­tid“ a mass-media, care, în cazul mediilor publice, devine o axiomă. Declarațiile ostile in­dependenței presei care abundă în mediul po­litic românesc contribuie la decredibilizarea ge­nerală a profesiei și la ștergerea diferențelor dintre profesioniști și mercenari, tratați la gră­madă. Astfel, presa românească devine „o vul­nerabilitate“ națională (Traian Băsescu), iar presa occidentală este fie „plătită“ de ad­versari (Crin Antonescu), fie „infiltrată“ (Vic­tor Ponta).

Constrângerea economică, determinată de criza financiară care a diminuat piața publici­tății, dar și de schimbarea paradigmelor me­diatice globale, a mutat presa tipărită pe on­line, în mediul virtual, și a provocat falimente în lanț, cel mai recent fiind falimentul agenției de știri NewsIn, după ce Adevărul, cât și 80% din presa locală au trecut prin proceduri de insolvență. Televiziunile au suferit și ele re­structurări soldate cu concedieri. Asta a în­semnat pentru sute de jurnaliști întârzieri la salarii și pierderea jobului, ceea ce a atras creșterea gradului de obediență sau re­con­versie. Cine n-a vrut să renunțe a trecut gratis în rândul bloggerilor, în corul mare al vocilor, unde greu se discerne profesionistul de amator. În plin paradox, dar în con­cor­danță cu oglinda societății românești, s-a for­mat o castă de privilegiați, categoria „altă ligă“, plătiți regește, care prestează, sub aco­perirea de „jurnaliști“, propagandă și trafic de influență pentru proprietarii de presă pe care îi deservesc. Asta dacă n-au devenit ei înșiși moguli mediatici, convertindu-și notorietatea din anii romantici ai postrevoluției în mari averi.

Hărțuirea îmbracă cel mai adesea forma che­mării în justiție pentru delicte de opinie sau delicte de presă sau a tentativei de a legifera restrictiv domeniul mass-media. Cel mai nou caz: Petrișor Obae, editorul Paginademedia.ro, a fost dat în judecată de Antena Group SA pentru a fi relatat cazul de umilire în direct a Ioanei Tufaru, urmat de retragerea reclamei unei firme de cosmetice. Deși CNA a amendat postul Antena 1, Obae va trebui să suporte inconvenientele unui lung proces, chiar dacă va avea câștig de cauză. În țară există nu­me­roase procese intentate jurnaliștilor. Uneori, însă, le merită.

Diminuarea pluralismului presei a fost re­ma­r­cată în Europa (vezi petiția lansată de Ini­țiativa Cetățenească Europeană pentru plu­ra­lism în mass-media pe www.mediainitiative.ro), dar e accentuată și la noi, ca o con­se­cință a îngustării autonomiei profesiei, a lipsei de garanții pentru independența organismelor de reglementare (CNA) și a nesancționării con­flictului de interese și a corupției în mass-media. Profesorul Mihai Coman indică printre cauzele deprecierii morale a presei „cultura orientării“, abilitatea unor jurnaliști de a ex­ploata avantajele notorietății în defavoarea prestigiului breslei. Religia ratingului și ta­blo­idizarea au bătut un cui ascuțit în talpa ruptă a unei profesii afectate de pauperizare, re­strân­gând opțiunile pentru calitate și onoare. Discuțiile recente despre necesitatea unei Legi a presei confirmă neliniștea din presa au­tohtonă, încă necoaptă pentru a face masă critică. //