De același autor
Cercetători britanici de la Universitatea din Bournemouth și germani de la Universitatea de Științe Aplicate Quadriga din Berlin au inițiat, puțin după stingerea protestelor din iarna aceasta, un studiu cu contribuții românești și străine, publicat recent sub titlul #rezist. Romania’s 2017 anti-corruption protests: causes, development and implications. Coordonatorii lucrării, profesorii Ana Adi și Darren G. Lilleker, au fost interesați să afle ce se poate învăța „la cald“ din protestele împotriva OUG 13 și a corupției clasei politice românești, din mai multe unghiuri: context istoric și politic, motivațiile protagoniștilor, dinamica comunicării și impactul socio-politic. Au fost invitați să contribuie la acest tablou complex universitari specializați în comunicare și media (Dumitru Borțun, Peter Gross, Antonio Momoc, Brîndușa Armanca, Maria Corina Barbaros, Rodica Melinda Șuțu ș.a.), politicieni (Monica Macovei), participanți la proteste (Raluca Feher, Tiberiu Pfiszter, Cosmin Pojoranu ș.a.), jurnaliști (Ramona Ursu, Decât o Revistă). Fenomenul a suscitat interes nu doar în contextul tipologiei protestelor de pe mapamond (de la Revoluția română și Revoluția portocalie, la Occupy și Primăvara arabă), ci și pentru performanțele de comunicare simbolică neatinse în mișcările românești de stradă până acum. Diversitatea soluțiilor de comunicare, care implică imaginație și creativitate, a culminat cu celebrele drapele de lumină, ceea ce a reușit să aducă România pe primele pagini și în prime-time peste tot în lume. 70.000 de știri și articole au fost publicate global în mass-media din ianuarie până în iunie 2017 pe subiectul protestelor anticorupție, contrazicând teoria lui J.B. Manheim că țările cu prezență scăzută în media internațională și imagine în general negativă nu pot sări brusc pe axa interesului activ și a imaginii pozitive. Protestele au fost urmărite de întreaga lume empatic, înțelegându-se clar că o parte educată, urbană, evoluată civic din lumea românească poate reprezenta o piedică semnificativă împotriva politicienilor nesățioși și iresponsabili. Este citat World Politics Review, care concluziona că protestele reprezintă „o victorie a puterii populare și a activismului civic împotriva elitei corupte“.
Trecerea de la „revoluția televizată“ la revolta „postată“ este cu atât mai interesant de analizat, cu cât strategiile celor din piețele marilor orașe au avut în vedere atât elementul de spectacol necesar pentru vizibilitate, cât și mesajul concis, ușor de trimis pe Facebook, Twitter, WhatsApp: pancarte cu sloganuri inspirate, recuzită teatrală, ca marionete, vuvuzele, tobe, măști etc. Tactica a fost, în ordine, ocuparea spațiilor publice, de regulă deja marcate simbolic (Piața Victoriei, piețele Revoluției din 1989 în orașe ca Timișoara, Sibiu, Cluj, Iași, Arad etc.), apoi raportarea la mass-media și la rețelele sociale. „Protestele sunt zgomotoase, vibrante, spectaculoase. Ele livrează imagini pe care oamenii vor să le vadă, sunt preluate de media și de trecători, sunt greu de ignorat“ și astfel „pot avea puterea de a produce o schimbare“ - e menționat ca premisă a lucrării. Umorul, sarcasmul, elementul satiric au dominat protestele, conferind o notă elevată mișcării de stradă. Analizelor nu le-au scăpat reacțiile adecvate sau inadecvate ale guvernanților și ale mass-media, subliniind adesea aroganța și lipsa de transparență reprobată de protestatari: încercarea de a minimaliza numărul de participanți, chemarea la contramanifestații, acuzația de complot împotriva României de către inamici externi ca George Soros, UE, multinaționalele, ambasadele etc. Experiențele personale relatate în volum dau savoare și autenticitate materialului academic. Prea devreme pentru a măsura impactul protestelor din iarna lui 2017, se poate vorbi despre vulnerabilități: inexistența unui leadership, a unui nucleu de influență care să se coaguleze. Ceea ce a făcut forța și farmecul mișcării #rezist, deplina libertate de a adera sau nu la scopul acesteia, reprezintă și slăbiciunea ei. O lecție importantă rămâne: apatia poate fi învinsă atunci când democrația e în pericol.
