Televizorul scurtează viața

Ce îi ține pe oameni în fața micului ecran, care își conservă supremația, deocamdată, şi în epoca Internetului?

Studii britanice, bazate pe monitorizări aus­traliene și americane, arată că fiecare oră de privit la televizor scurtează durata vieții cu 22 de minute. După socoteala redactorului pe do­meniul sănătății al ziarului The Telegraph, Martin Bec­k­ford, toți cei care petrec în medie șase ore în fața mi­cului ecran riscă să piardă cam cinci ani de viață. Ex­plicația semiştiinţifică, întărită cu diverse concluzii ale ex­perților de la universitatea aus­traliană din Queensland, ar fi sedentarismul cronic de­terminat de șederea la televizor, rivalizând în risc cu fumatul. O lucrare publicată de dr. Lennert Veerman în British Journal of Sports and Medicine, în 2011, conchide că mor­ta­litatea a crescut, conform sondajelor făcute între 1999 și 2000 pe aproape 11.500 de aus­tralieni, din cauza acestei forme de seden­tarism. La întrebarea dacă nu același lucru îl determină circulația cu automobilul sau na­vigarea pe Internet, specialiștii răspund afir­mativ, dar adaugă că „meseria“ de tele­spec­tator poate fi subiectul autocontrolului în mai mare măsură decât celelalte două, care sunt frecvent legate de job. Britanicii, alarmați de ultimul studiu al dependenței de televizor, re­alizat de European Social Survey în 30 de ţări europene, recomandă limitarea la maximum două ore a consumului de programe TV. Sof­turile noi permit res­tric­ţio­narea canalelor şi timpului pentru copii. Conform stu­diului efectuat în 2012-2013 pe țări ca Belgia, Bulgaria, Ci­pru, Cehia, Danemarca, El­ve­ția, Estonia, Finlanda, Ger­ma­nia, Islanda, Irlanda, Israel, Ko­sovo, Marea Britanie, Nor­vegia, Olanda, Polonia, Por­tu­galia, Rusia, Slovacia, Slo­ve­nia, Spania, Suedia, Ungaria, 32% dintre ce­tățenii adulți din Marea Britanie petrec peste trei ore pe zi la televizor, depășiți de bulgari, ca­re sunt dependenți de TV în proporție de 43%. Nici irlandezii nu stau foarte bine, de­pășind cu șapte procente media europeană de 21%. Sub medie se situează țări ca Ger­mania, Danemarca și Finlanda. România n-a intrat în eșantionul de monitorizare al stu­diului european, dar o cercetare IRES, co­mandată de CNA în 2011, arată că 83% dintre români se uită zilnic la televizor, doar 10% se uită de câteva ori pe săptămână, iar 3% nu­mai o dată pe săp­tămâ­nă.

Ce îi ține pe oameni în fața micului ecran, ca­re își conservă supremația, deocamdată, şi în epoca Internetului? În primul rând ac­ce­si­bilitatea: televiziunea intră în fiecare casă, e cel mai simplu lucru din lume să apeși un buton și să alegi programul zappând, fără să fie nevoie de cunoștințe sau dexterități teh­ni­ce. Mai mult, privitul la televizor este o ac­ti­vitate inerţială ce nu necesită coordonarea cu alții. În mediul citadin, există mai multe re­ceptoare în aceeași gospodărie pentru a oferi autonomie fiecărui membru de familie. Cos­turile sunt neglijabile, firmele de cablu au pre­ferat să alerge după avansul tehnologic, ofe­rind pachete de servicii ieftine și facilități de ultimă oră, pentru a nu pierde piața. Dar cel mai important factor rămâne satisfacția pr­o­dusă de televiziune, a cărei ofertă de di­ver­tisment este mai experimentată decât cea a mediilor virtuale. Marile show-uri cu milioane de telespectatori n-au putut fi egalate de dis­tracția deloc de neglijat a jocurilor pe cal­culator.

Un studiu academic elvețian, publicat în Jour­nal of Economic Psychology, răspunde afir­mativ la întrebarea dacă privitul la televizor ne face mai fericiți: repondenții au recunoscut că își compensează în fața televizorului an­xie­tăți sociale, oboseala, cenușiul vieții. O pot fa­ce cu ușurință, fără protocol, fără efort, fără pregătiri cum cer mersul la cinema sau la tea­tru, activitatea sportivă sau plimbarea. Cei ca­re stau ore în șir la televizor spun că se simt vi­novați că pierd timpul, dar asta nu îi de­ter­mină să renunțe. Cu cât timpul liber este mai puţin, cu atât opţiunea pentru consumul de televiziune este mai mare. Acolo unde există timp liber din plin, opţiunile pentru activităţi complexe, ca sportul, plimbarea, excursiile etc. sunt frecvente.

Spre deosebire de cer­cetarea elvețiană, care iden­tifică teles­pectatorul captiv printre cei cu studii şi venituri reduse, România oferă iarăși rezultate imprevizibile: conform datelor IRES, persoanele cu studii superioare tind să se uite zilnic la televi­zor într-un procent mai mare (88,1%) decât cele cu studii medii (83,4%) şi cele cu studii elementare (77,8%). De ase­me­nea, la români preferinţa pentru dezbateri po­litice este mai ridicată decât media eu­ro­peană. Deşi comunică insatisfacţii legate de calitatea programelor, de vulgaritate, violenţă sau manipulare, consumatorul român petrece multe ore la televizor, este dependent de me­canismul ucigaş şi nu lipseşte din faţa emi­siunilor denunţate, exact ca proştii lui Vol­taire, imposibil de eliberat din lanţurile pe ca­re le venerează. //