Centralizarea puterii PSD prin descentralizare

În actuala configurație politică a administrației locale, prin procesul de descentralizare se statuează dominația politică pe termen lung a PSD, cel puțin pentru câteva cicluri electorale.

S-a vorbit enorm în ultima vreme despre așa-numita „Afacere Călărași“ și mult prea puțin despre Legea descentralizării, al cărei artizan principal este Liviu Dragnea. Probabil deloc întâmplător, după cum nu e întâmplător nici faptul că tocmai vicepremierul Drag­nea a promovat inițiativa. El vrea să își asigure astfel spr­i­jinul baronilor locali pentru a-i succede lui Victor Ponta atât la șefia PSD, cât și la ace­ea a guvernului, în condițiile în care actualul prim-mi­nis­tru este „împins“ de partid în cursa prezidențială.

PDL a contestat între timp Legea descen­tra­lizării la Curtea Constituțională, dar sunt șan­se mici ca acest demers să aibă succes, așa că nu putem decât să luăm act de adâncirea „feudalizării politice“ de facto a României. Re­torica USL pe acest subiect va contrazice, bi­neînțeles, un astfel de diagnostic. Ni se va vor­bi despre ideile benefice de a apropia ins­tituțiile de comunități, de a transfera deciziile privind cheltuirea banilor la nivelul acestora, ceea ce pe hârtie sună bine. Numai că în lu­mea reală lucrurile arată cu totul altfel.

Chiar și în acest moment, o bună parte din re­sursele bugetare, adică peste 12 miliarde de euro (9,5% din PIB), se află sub controlul au­to­rităților locale. Și o bună parte din fondurile europene se cheltuie în același fel. Acest lu­cru este de cele mai multe ori ignorat, atunci când se discută guvernarea. Toată lumea se uită doar la Palatul Victoria. Or, din punctul de vedere al influenței în teritoriu, PSD a fost întotdeauna principalul actor, indiferent ci­ne s-a aflat efectiv la putere la nivel central. De pildă, în pli­nă guvernare PDL, opoziția de atunci controla ma­jo­ri­ta­tea consiliilor județene, 22 în total, prin PSD cu 17 și PNL cu 5 față de 14 pentru PDL. Di­ferența era și mai con­sis­tentă, dacă luăm în calcul pri­măriile. PSD avea în acea pe­ri­oadă cu circa 30% mai mulți primari decât PDL, iar, pe ansamblu, USL avea o pondere dublă față de democrat-liberali. Cu alte cuvinte, în plină guvernare Băsescu - PDL, regimul căruia actuala putere continuă să-i im­pute și astăzi toate relele care au lovit Ro­mâ­nia în ultima vreme, puterea și resursele la ni­vel local erau controlate în majoritate de USL, ponderea covârșitoare având-o PSD. După ale­gerile din iunie 2012, debalansarea a devenit de-a dreptul dramatică. Din 41 de consilii ju­de­țene, PSD deține 20, iar PNL 15, în timp ce PDL are doar 2. În mod paradoxal, două inițiative le­gislative din zona electorală, votul uninominal și sistemul de alegere a președinților con­si­lii­lor județene printr-un singur tur de scrutin, am­bele puternic sprijinite de președintele Traian Băsescu, nu au făcut decât să consolideze do­minația autoritară a PSD în plan local.

Raporturile de putere dintre centru și teritoriu constituie un element esențial care trebuie lu­at în calcul atunci când se discută efectele ac­tualei descentralizări, mai ales în plan politic. Noile reglementări în materie vizează în chip fun­damental trei tipuri de transferuri de com­petențe și resurse de la nivel central la nivel local. În primul rând, vom avea un transfer ma­siv de patrimoniu, o miză importantă din punct de vedere imobiliar. Intră aici clădirile aflate până acum sub gestiunea Ministerului Culturii, palatele copiilor, casele studenților, clădirile și terenurile bazelor sportive, ca și o serie de obi­ective turistice speciale (astfel, Radu Ma­ză­re își trece sub control direct plajele de pe Li­toral). În al doilea rând, sunt transferate către consiliile județene o bună parte din atribuțiile de avizare și control precum cele în materie de mediu sau patrimoniu. În fine, sunt trans­fe­rate și atribuții legate de gestiunea unor sem­nificative resurse financiare, precum plăț­i­le sociale (gestionate până acum de Mi­nis­te­rul Muncii).

În mod concret, asta înseamnă, între altele, că toate avizele critice în materie de mediu și patrimoniu (pentru a da doar două exemple), destinația clădirilor de interes cultural și a clă­dirilor și terenurilor bazelor sportive, numirile în conducerea școlilor și spitalelor vor fi in­te­gral la mâna unor oameni precum Nicușor Cons­tantinescu (care cu câțiva ani în urmă adormea beat la volan în mijlocul unei in­ter­secții din Constanța), Marian Oprișan, Sorin Frunzăverde sau Mircea Cosma („baronul de Prahova“ asociat unor scandaluri de evaziune fiscală în valoare de zeci de milioane de euro, cazurile Marcel Păvăleanu și Răzvan Alexe).

Efectele nu sunt greu de anticipat: numiri ar­bitrare și adesea iresponsabile, inclusiv pe po­ziții cu impact critic în societate, decizii cu efec­te potențial ireparabile asupra pa­tri­mo­niului cultural, consolidarea puterii financiare a clientelei politice asociate baronilor locali, ca­re vor controla resurse bugetare sem­ni­fi­ca­tiv mai mari. Dar și creșterea corupției, abu­zurile din țară fiind mult mai puțin vizibile de­cât cele din București. Însă, dincolo de toate acestea, mai există o consecință de mare im­pact: în actuala configurație politică a ad­mi­nistrației locale, prin procesul de des­cen­tra­li­zare se statuează dominația politică pe ter­men lung a PSD, cel puțin pentru câteva ci­cluri electorale. Cum alegerile locale din ul­ti­me­le două decenii au consemnat dominația de facto, inerțială, a unor lideri locali care au câștigat 3 sau chiar 4 mandate în șir, chiar dacă PSD va pierde în 2016 alegerile la nivel na­țional, partidul va continua să domine co­pios guvernarea, controlând majoritatea pâr­ghiilor de influență și resursele la nivel local. Dacă și până acum a fost extrem de greu pentru altcineva să guverneze atunci când PSD se afla în opoziție, de acum încolo va fi aproape imposibil. //