De același autor
de afaceri importante, retele de influenta extinse, suprapuse in buna masura peste fostele structuri ale administratiei si serviciilor de securitate active in perioada regimului comunist, demonstreaza de 14 ani incoace impresionanta lor capacitate de a obtura sau deturna discursul public ori de cate ori acesta atinge zone sensibile sau cand sunt in joc interese importante. Strategii PSD stiu foarte bine ca e imposibil sa scoti chestiuni precum coruptia din agenda electorala. Ii poti insa discredita pe cei care te ataca sau poti relativiza totul promovand ideea ca, in ciuda problemelor sale, PSD e de preferat unei opozitii care este nu numai si ea corupta, ci si incapabila sa guverneze tara.Indelungatul blocaj institutional din CNSAS si obturarea accesului la arhivele controlate de SRI au impiedicat pana acum orice analiza serioasa a fostei politii politice, chiar si dupa ce s-a votat o lege care in principiu avea exact o astfel de menire. O noua forma a legii cu pricina tocmai se discuta in Parlament si are toate sansele sa devina operationala pana la mijlocul acestui an. In acest fel, personalitati incomode din actualul CNSAS, precum Andrei Plesu, Mircea Dinescu sau Horia Patapievici, vor disparea din institutie inainte de a mai putea tulbura eventual apele in perioada alegerilor parlamentare de la sfarsitul anului.
Deturnarea temelor majore, un exemplu semnificativ in acest sens e deconspirarea securitatii, macularea personalitatilor incomode, lansarea de fumigene mediatice pentru a abate atentia de la subiecte potential daunatoare, sunt tot atatea tehnici de manipulare care si-au dovedit din plin eficienta pana acum. Sigur, in timp lucrurile au evoluat. De la zvonurile de tipul celor cu "mosierii din strainatate" care in 1990 urmau sa puna botnita taranilor iesiti la culesul viilor sau cu Gabriel Liiceanu, care ar fi fost zarit in uniforma legionara in timpul evenimentelor legate de Piata Universitatii, s-a ajuns la formule mult mai sofisticate. Scandalul Gabriel Bivolaru e acoperit de scandalul Gregorian Bivolaru. O mana de ajutor mai da si Big Brother. Sexul e dintotdeauna un excelent ingredient de imagine atunci cand vrei sa atragi atentia opiniei publice. Scandalul RAFO e dublat de un altul legat de Petromidia. Si exemplele pot continua. Se inventeaza noi partide si noi candidati prezidentiali pentru ca alegatorul trebuie cat mai mult derutat. Se scot de la naftalina vechi controverse, aparent de mult lamurite, Traian Basescu si Theodor Stolojan numarandu-se, bineinteles, printre tintele predilecte. Cu cat mai multa confuzie, cu atat mai putin eficiente devin atacurile impotriva actualei puteri.
Pentru PSD, temele electorale cele mai nocive sunt, in primul rand, cele mentionate de o maniera critica in rapoartele oficiale intocmite de institutiile internationale, cu precadere Uniunea Europeana. E vorba de coruptie, de functionarea justitiei, de libertatea de expresie. Mesajele transante de la Bruxelles cer reactii obligatorii. Numai ca simpla plecare a Rodicai Stanoiu din guvern nu are cum rezolva peste noapte problemele de functionalitate ale Justitiei. Iar pseudo-campania impotriva "baronilor" locali, multi dintre ei ramanand la fel de influenti si dupa suspendarea temporara din partid, asa cum s-a mai intamplat in trecut cu Marian Oprisan, de exemplu, nu poate fi decat putin convingatoare. De unde si nevoia urgenta de a discredita atat potentiala alternativa politica, cat si pe cei din afara spectrului politic care ar putea aborda critic temele majore mentionate mai sus. Tema coruptiei urmeaza a fi tratata in oglinda. Nu are importanta ca scara e de 1/100 sau chiar 1/1000. Oricand se poate gasi cineva sau ceva de care sa te legi si in opozitie pentru a propune concluzia avantajoasa pentru putere: "toti sunt la fel". In ceea ce priveste libertatea de expresie, se gasesc si aici solutii. Mass-media are doar si ea probleme ca toata lumea. Iar atunci cand, cu o saptamana in urma, falsele amenintari cu sinuciderea ale unui DJ de la un post bucurestean au fost gazduite suspect de generos la deschiderea jurnalelor de seara ale unor importante televiziuni, care cu doar cateva saptamani in urma plasau materiale lapidare despre criza relatiilor cu UE la mijlocul programelor informative si nu dadeau deloc la Bruxelles de urma Emmei Nicholson pentru a-i lua cateva declaratii, probabil ca multi din presa au inteles mesajul de avertizare.
De fapt, nici nu este foarte complicat sa cultivi confuzia in Romania unde "separarea apelor" in politica, in afaceri sau in mass-media ramane in continuare un deziderat greu de atins. Multi oameni politici sunt de altfel foarte greu de incadrat undeva din punctul de vedere al convingerilor. PSD, partid cu doctrina de stanga, este populat de o buna parte dintre cei mai bogati oameni din tara. Dar si opozitia politica are suficiente vulnerabilitati, gazduind destui oameni controversati aflati adesea in relatii de stransa colaborare cu grupuri politico-financiare din PSD. De multe ori ai sentimentul ca unii politicieni se afla acum in opozitie doar pentru simplul fapt ca nu au mai apucat sa prinda loc la masa partidului de guvernamant. Un bun motiv pentru care alegatorii apar atat de dezorientati in ultimele sondaje. Desi aproape jumatate dintre ei cred ca altcineva ar trebui sa conduca tara, partidul d-lui Nastase ramane in continuare bine asezat in optiunile de vot. Temerea ca o schimbare de putere s-ar reduce la o simpla rotatie a oamenilor, fara impact major asupra guvernarii in ansamblu e probabil principalul motiv pentru care procentele electorale ale principalilor competitori politici par intepenite de o buna bucata de vreme.
Un mare furnizor de confuzie este chiar mass-media. Aici lucrurile s-au schimbat radical in ultimii 3 ani. PSD dispune acum de parghii majore de influenta asupra principalelor canale mass-media, ceea ce inseamna ca poate face legea in batalia de imagine. O demonstratie de forta e suficient de edificatoare. Atunci cand Alianta PNL-PD a iesit cu o evaluare a guvernarii PSD, patru ministri in functie au avut spatii generoase pe televiziunile nationale pentru a ridiculiza analiza chiar cu o zi inainte ca raportul sa fie facut public. Ce sa mai vorbim despre felul in care a fost relatata criza generata de cererea de suspendare a negocierilor de aderare la UE? Dar aceasta este numai o dimensiune a problemei. Desi diferite organizatii mass-media fac trimitere la un set de reguli deontologice, acestea raman doar simple texte pe hartie, lipsite de acoperire in lumea reala. Problema de fond e aceea ca publicatii normale si decente doar cu greu pot fi deosebite, din punctul de vedere al cititorului, de unele pentru care practica santajului de presa sau a rafuielilor personale a intrat de mult in cotidian. Cum nu exista nici un fel de reactie institutionala la nivelul asociatiilor mass-media care sa sanctioneze acest gen de practici, intoxicarea opiniei publice merge inainte nestingherita. Cu atat mai mult cu cat televiziunile fac reviste ale presei care multiplica de zeci sau chiar sute de ori audientele de buzunar ale unor astfel de titluri. O stare de lucruri grava, dar care nu pare sa ingrijoreze prea multa lume. Cultivarea confuziei nu poate fi decat benefica cercurilor de putere care au mult prea multe secrete de ascuns si prea mult de pierdut in plan financiar daca lucrurile s-ar decanta cu adevarat in societatea romaneasca.
