De același autor
Deși se vorbește și la noi despre importanța specială a alegerilor americane, între altele în privința impactului asupra războiului din Ucraina, lectura a ceea ce se întâmplă pe acest front electoral este mai degrabă una superficială. Ceva de genul Donald Trump este rău și victoria sa ar amenința democrația. Unul dintre motive fiind acela că, în general, se bazează pe informații și comentarii provenind din ceea ce numim mass-media tradiționale, de la The New York Times, Washington Post, Politico, la CNN, The Guardian, Der Spiegel, Le Monde sau Associated Press. Toate sunt vehicule explicit anti-Trump și anti-republicane nu doar în materie de opinii, ci și prin gestiunea partizană a relatărilor factuale. Le ignoră sau le trimit în derizoriu pe cele neconvenabile, cum ar fi cea despre laptopul lui Hunter Biden, care s-a dovedit perfect valabilă, în timp ce le amplifică enorm pe cele convenabile, precum chestiunea legăturii dintre echipa de campanie a lui Trump și Rusia, care s-a dovedit nefondată.
Majoritatea mass-media tradiționale americane sunt de multă vreme ca orientare de stânga, dar poziția lor s-a radicalizat semnificativ după victoria lui Trump din 2016. Asta a făcut ca în America acestea să piardă masiv în audiență, să se decredibilizeze și să fie complet ignorate de către largi segmente ale populației. Însă aceste canale mediatice sunt cele prin care sunt filtrate și ajung în exterior, inclusiv la noi, informațiile privitoare la politica și alegerile americane. Lipsesc aproape complet trimiteri chiar și la mass-media moderat conservatoare, probabil cu excepția Wall Street Journal sau Telegraph. De exemplu, surse ca Fox News, National Review sau The Spectator sunt practic complet ignorate.
„Nicio antipatie față de Biden nu poate ascunde faptul că acest om a fost deja președinte și că a fost unul înfricoșător și periculos, alarmant chiar și pentru mulți oameni care se convinseseră dinainte că este de partea lor”, scria cu ceva vreme în urmă Hugo Rifkind în cotidianul londonez The Times, pentru a justifica de ce nu ar trebui ca mass-media să fie imparțială atunci când relatează despre Donald Trump, campania sa electorală și procesele sale.
Este partea din realitatea politică americană de astăzi care este foarte departe de imaginea din România, proiectată de canalele media amintite anterior. Pe aceste canale a ajuns, de pildă, și în dezbaterile de la noi o declarație a lui Donald Trump în care acesta spunea că, dacă nu va fi ales „va urma o baie de sânge”. Ce lipsea era un detaliu crucial: fostul președinte se referea la faptul că politicile climatice agresive și nerealiste ale administrației Biden vor avea un efect devastator asupra industriei auto din Statele Unite.
După ce Trump a părăsit Biroul Oval, multe instituții media au decis să refuze să-i ofere o platformă pentru declarațiile sale. De pildă, au refuzat să difuzeze discursurile fostului președinte după victoriile pe bandă rulantă din suita de alegeri primare. E însă foarte probabil ca să fie vorba de o strategie contraproductivă, în contextul în care în centrul campaniei lui Donald Trump se află mesajul că el este singur împotriva forțelor combinate ale elitei americane. Ceea ce o astfel de abordare nu face decât să scoată în evidență. Mulți spun, de altfel, că la alegerile din noiembrie nu vom avea în realitate o confruntare Trump – Biden, ci mai degrabă un referendum pro și anti Trump.
Chiar și o publicație ca The New York Times, care este fundamental ostilă lui Trump, recunoaște că legătura acestuia cu susținătorii săi este „cea mai durabilă forță din politica americană”. În timp ce fostul președinte al Camerei Reprezentanților Newt Gingrich face o observație interesantă, aceea că fostul președinte „nu este un candidat, ci liderul unei mișcări naționale. ... Nimeni nu a ajuns să înțeleagă cum este să te confrunți cu campionul unei mișcări. De aceea, chiar și atunci când toate aceste probleme juridice se adună, acest lucru nu face decât să înfurie mișcarea lui și să le sporească incredibil de mult furia”.
Problema mass-media tradiționale, din Statele Unite, dar și din Europa, este că demonizarea lui Trump nu mai funcționează decât eventual la mobilizarea nucleului dur care i se opune fostului președinte. În ultimii ani, politicile din pandemie, imigrația scăpată de sub control, politicile „extravagante” privitoare la tranziția energetică au erodat semnificativ credibilitatea mass-media. Care în America a ajuns la doar 32%. Patru din zece americani nu au nici cea mai mică încredere în mass-media. În anii 1970, aceasta era în jur de 70%. În plus, au apărut în contrapondere canale media online moderat liberale sau conservatoare care în multe cazuri le bat serios în materie de audiență pe cele tradiționale. De pildă, podcastul lui Joe Rogan, cu 14 milioane de urmăritori, bate de câteva ori audiența CNN.
În mod ironic, una dintre analizele corecte și realiste nu doar ale cursei electorale, ci și ale atmosferei generale din societatea americană, dincolo de diatribele simpliste cu care este gratulat Trump, a venit chiar din The New York Times, de la Bret Stephens. Ce-i drept, autorul a trebuit să se scuze, în repetate rânduri enunțând încă din titlu: .
Oarecum surprinzător au apărut în ultima vreme și alte voci influente cu simpatii liberale care au ieșit din discursul tipic agresiv anti-Trump. „A avut oarecum dreptate în privința NATO, în privința imigrației, în timpul mandatului său a crescut economia destul de bine, reforma fiscală a funcționat, a avut dreptate parțial și în relația cu China”, a declarat Jamie Dimon, CEO JP Morgan Chase, una dintre cele mai mari bănci din lume, care este înregistrat în Partidul Democrat, într-un interviu acordat televiziunii CNBC la Forumul Economic Mondial de la Davos. „Nu-mi place maniera în care prezintă Trump anumite lucruri, dar nu s-a înșelat în privința acestor probleme critice. De aceea îl votează oamenii. Cred că această discuție negativă despre MAGA va dăuna campaniei lui Biden”. „Oamenii ar trebui să fie un pic mai respectuoși față de concetățenii noștri”, a adăugat Dimon. El i-a criticat pe democrații care îi numesc pe susținătorii lui Trump „deplorabili”, îmbrățișându-și bibliile, puștile și berea.
Și The Guardian vede în alegătorii lui Trump un fel de „deplorabili”, chiar dacă folosește alt fel de termeni și o analiză psihologică aparent savantă, atribuind alegătorilor pro și anti Trump, descriși drept „extrinseci”, respectiv „intrinseci”, seturi de valori distincte. Persoanele cu un set puternic de valori intrinseci sunt înclinate spre empatie, intimitate și acceptare de sine, ni se spune. Ei tind să fie deschiși la provocări și schimbări, interesați de drepturile universale și de egalitate și protectori față de alți oameni și față de lumea vie. Cu asemenea trăsături pozitive ele nu pot, evident, decât să voteze împotriva lui Trump. Persoanele aflate la capătul extrinsec al spectrului, alegătorii acestuia, explică cotidianul britanic, sunt mai mult atrase de prestigiu, statut, imagine, faimă, putere și bogăție. Sunt mai predispuse să exploateze alte persoane, să se comporte nepoliticos și agresiv și să respingă impactul social și de mediu.
Numai că realitatea socială din Statele Unite este departe de această imagine simplistă. Falia majoră este cu totul alta. Așa reiese dintr-o serie de analize ale unei reputate companii de cercetare sociologică din Statele Unite, Rasmussen. Este prăpastia dintre o elită bogată și influentă (mai mult de jumătate din pozițiile influente din spațiul public și privat din Statele Unite sunt ocupate de persoane care provin din 12 universități de vârf) și restul societății. O elită ale cărei valori sunt într-o disonanță majoră cu ale acesteia din urmă. De pildă, în timp ce în majoritate elitele nu văd o problemă în imigrația ilegală, 80% dintre americani cred contrariul, unul dintre motivele principale ale sprijinului pentru Trump.
Alte exemple semnificative: 50% dintre membrii acestei elite cred că Statele Unite oferă „prea multă libertate individuală” – în comparație cu aproape 60% dintre alegători care cred că există prea mult „control guvernamental”, 77% dintre elite susțin „raționalizarea strictă a gazului, a cărnii și a electricității” pentru a combate schimbările climatice, față de 28% dintre toți ceilalți. Mai mult de două treimi dintre absolvenții din universitățile din Ivy League sunt în favoarea interzicerii unor lucruri precum mașinile și sobele pe gaz și călătoriile aeriene neesențiale, în numele „salvării planetei”.
Mai șocant e faptul că, la întrebarea dacă ar accepta ca în cazul unor alegeri strânse să se recurgă la fraude în favoarea candidaților pe care îi sprijină, în timp ce la nivelul populației doar 7% agreează ideea, procentul sare la 35% în general în cazul elitelor și chiar la 69% (!) în cazul segmentului implicat direct în politică, adică al celui care vorbește neîncetat despre „amenințarea la adresa democrației” reprezentată de Donald Trump și de alți politicieni republicani. În aceste cifre găsim explicațiile sprijinului electoral pentru Donald Trump, inclusiv din partea multora, „intrinseci” sau „extrinseci”, care nu îl agreează neapărat și sunt conștienți de problemele sale de caracter. //
