De același autor
Extracția gazelor de șist pulverizează practic actuala ierarhie internațională în ceea ce privește producția de energie.
Eșecul proiectului Nabucco era relativ previzibil de ceva vreme, chiar dacă decesul său oficial a fost consemnat abia zilele trecute. Nu e singurul domeniu, politica de securitate e un alt exemplu, în care Uniunea Europeană nu a reușit să formuleze, dincolo de declarațiile de principiu, o strategie comună în materie de energie. Interesele individuale ale statelor membre, dar și manevrele subterane ale Rusiei au avut câștig de cauză în fața altor considerente. Printre perdanți se numără și România, un avocat activ al proiectului. Însă impactul în ceea ce ne privește este semnificativ mai redus decât ar fi fost cu doar cinci ani înainte.
Motivul? Între timp am asistat la mutații majore pe harta energetică globală, cu consecințe la fel de importante în plan geostrategic. Statele Unite au devenit principalul producător de energie din lume. Efectele globale ale acestor evoluții sunt considerabile, de la scăderea prețului țițeiului și al gazelor naturale pe plan internațional la repatrierea unor industrii americane care deveniseră neviabile din punct de vedere economic din cauza costurilor mari ale energiei. Nu mai puțin semnificativ este și impactul în plan politic. De pildă, poziția de negociere a europenilor în relația cu Rusia pentru furnizarea de gaze naturale s-a întărit considerabil. Deloc întâmplător, un panel din cadrul ultimei reuniuni tradiționale pe teme de securitate de la München s-a intitulat The American Oil and Gas Bonanza: The Changing Geopolitics of Energy.
Factorul principal responsabil pentru toate aceste evoluții este explozia producției de gaze de șist în Statele Unite. Un studiu PricewaterhouseCoopers prognoza că în următorii 20 de ani, datorită gazelor de șist, preţul petrolului va fi cu 40 de procente mai mic decât se estimase. E un adevărat coșmar pentru Moscova, pentru care controlul producției și distribuției de gaze naturale este un element cheie al influenței sale geostrategice. Un articol apărut recent în The Economist vorbește de fantoma gazelor de șist care bântuie Rusia, țară în care politica este strâns legată de sursele convenționale de petrol și gaze. Din acest motiv, scrie săptămânalul britanic, „revoluția producției neconvenționale de gaze de șist, care a început în America și se extinde în prezent la nivel global, zguduie chiar fundațiile capitalismului de stat rusesc“. În aceste condiții, nu e de mirare că pentru întregul establishment de putere de la Moscova, de la cercurile politice la oligarhi, serviciile secrete și ecologiștii de circumstanță, demonizarea gazelor de șist a devenit o temă centrală de discurs. Pentru Alexei Miller, președintele Gazprom, revoluția gazelor de șist e doar o gogoașă care se va dezumfla în curând, iar Vladimir Putin se declară îngrijorat de efectele asupra mediului înconjurător.
Extracția gazelor de șist pulverizează practic actuala ierarhie internațională în ceea ce privește producția de energie. Cele mai importante rezerve potențiale de gaze de șist le dețin China și Statele Unite, dar coșul de resurse în materie este mult mai amplu, din Indonezia până în Marea Britanie, Polonia, Ucraina și România în Europa. În aceste condiții, Rusia, cu o economie dezechilibrată şi disfuncțională, are la dispoziție doar un interval relativ scurt, probabil în jur de 10 ani, în care își mai poate folosi cu succes principala sa armă, poziția dominantă în materie de furnizor de energie, în special pentru Europa de Vest, în scopuri politice, diplomatice și de securitate.
În prezent, Gazprom vinde gaz în Europa de Vest la un preț care este de 4 ori mai mare decât cel din Statele Unite. Datorită acestui lucru, Kremlinul este în măsură să subvenționeze costul energiei pe plan intern pentru industrie și populație și să acumuleze resursele financiare necesare pentru ambițioase proiecte de modernizare a armatei. Ca să nu mai vorbim de considerabila influență politică de care dispune astfel în relația cu Germania și alte state cheie din spațiul occidental. Or, schimbările majore de pe harta energetică a planetei pomenite mai înainte au un triplu impact negativ pentru Rusia: 1) pierderi bugetare semnificative; 2) diminuarea influenței politice pe plan extern; 3) un potențial de instabilitate socială pe plan intern.
În aceste condiții, regimul de la Moscova nu are prea multe opțiuni la îndemână: trebuie să exploateze la maximum perioada de grație de care mai dispune pentru a diminua declinul influenței sale enorme în domeniul energetic. Kremlinul utilizează toate canalele pe care le are la îndemână, de la oameni cu legături în interiorul serviciilor secrete, la anumiți politicieni și la așa-numiții „idioți utili“ până la manipularea mişcărilor ecologiste pentru organizarea unor proteste împotriva gazelor de șist, așa cum s-a întâmplat recent în Bulgaria și România, țări în care preocupările în materie de protecție a mediului la nivelul opiniei publice sunt tradițional mult spus modeste. Aceasta este cheia în care trebuie să privim multe dintre polemicile legate de gazele de șist la care vom asista în viitor în spațiul public autohton. //
