Media, strada și politicienii

Alexandru Lazescu 01.10.2013

De același autor

De ce mass-media și, prin extensie, politicienii și liderii de opinie sunt prizonierii unei viziuni atât de provinciale?

De câteva bune săptămâni, agenda publică autohtonă e practic capturată de doar do­uă-trei teme majore. Zeci de ore de talk show sunt alocate discuțiilor despre maidanezi și Roșia Montană. Alte mul­te ore au fost dedicate con­flictului dintre pesediști și peneliști: ce a spus Crin des­pre Ponta și, viceversa, ce a spus premierul despre Crin. Săptămâna trecută a fost re­încălzită, cum era și de aș­teptat după con­dam­narea lui Dan Voiculescu, eterna temă a controlului politic exercitat de bă­siști asupra justiției.

În rest, mai nimic. Atenția acordată unor evenimente internaționale majore a fost doar una marginală. Deși unele dintre acestea, precum o posibilă escaladare mi­litară în zona Orientului Mijlociu, care ar duce la explozia prețului petrolului, re­cru­descența îngrijorătoare a terorismului is­lamic sau șantajul pe față al Rusiei pentru a împiedica țări ca Moldova sau Ucraina să semneze în noiembrie la Vilnius acor­dul privind Partenariatul Estic al UE, ne pot afecta direct. La fel de absente de pe agenda publică au fost și alte lucruri preo­cupante pe plan intern. De la proiectele de impozite suplimentare care vor afecta un mediu economic oricum fragil până la bugetul național, investițiile în infr­astruc­tură sau atragerea fondurilor europene.

De ce mass-media și, prin extensie, po­li­ticienii și liderii de opinie sunt prizonierii unei viziuni atât de provinciale? De ce ră­mân într-o sferă atât de îngustă de su­biecte? Există mai multe explicații. În pri­mul rând, inerția. Decidenții editoriali din redacții s-au obișnuit să preia mecanic te­mele zilei, de la unii la alții. Doar rareori in­tră pe teritorii care exced acest pe­ri­metru. În al doilea rând, re­sursele. În acest moment, mai toa­te mass-media sunt pe pier­dere, unele cu șanse infime de supraviețuire, chiar pe ter­men mediu. Practic, nu­me­roasele canale media de la noi sunt finanțate din surse externe care acoperă de­fi­ci­tul operațional, ade­sea sem­nificativ. De aici, două consecințe: agenda lor editorială este inerent captivă, fi­ind in­fluențată, într-o măsură mai mică sau mai mare, de interesele celor care le fi­nanțează (sponsori sau patroni), iar în ca­zul te­le­vi­ziunilor de știri, recurgerea cva­si-exclu­sivă la o suită de talk show-uri (de departe cea mai ieftină formulă de a um­ple timpul de emisie). Știrile, ca să nu mai vorbim de investigații, costă. Așa că sunt reduse la minimum posibil. De altfel, su­praviețuirea jurnalismului e o temă impor­tantă, nu doar la noi, aproape iresponsabil ignorată.

Pe de altă parte, e vizibil deficitul de profe­sionalism. Să discuți despre maidanezi, despre proteste de stradă sau despre ce au mai zis Ponta, Antonescu sau Băsescu unul despre altul nu cere un mare know how. De altfel, vezi invitați de serviciu care se plimbă seară de seară prin două-trei stu­diouri de televiziune, sărind nonșalant de la scandalurile mondene la eutanasierea câi­nilor și cianuri. Ca să abordezi serios cri­za din zona euro, tensiunile din Ori­en­tul Mijlociu, chestiuni legate de secu­ri­ta­tea energetică, politicile publice din să­nă­tate sau educație e evident mult mai com­plicat. Așa că astfel de teme apar doar spo­radic, iar discuțiile sunt de cele mai multe ori superficiale. Mai ales că, de regulă, ele sunt comentate de politicieni care func­ționează pe pilot automat cu mesaje pre­fabricate, primite de la echipele de  co­mu­nicare de la partid.

În acest context, cu resurse la limită și sub presiunea rating-urilor, s-a formalizat un fel de tip de moderator macho, care e mai puțin preocupat să întrebe (asta ar fi în esen­ță jurnalismul), ci să acuze, să ure­cheas­că, să dea sentințe. Dacă te uiți com­parativ la un talk show precum HardTalk de la BBC, unde întrebări dintre cele mai in­­comode sunt adresate cu maximă po­li­te­țe, nu poți să nu constați că trăim în lumi profund diferite din acest punct de ve­de­re. Dincolo de resurse și chiar de pro­fe­sio­nalism, e evi­dentă o diferență majoră de ati­tudine, care are la bază un set de valori di­ferit.

Iar asta e valabil și în cazul protestatarilor din Piața Universității. Dacă exasperarea lor față de situația din România, în par­ti­cular față de clasa politică, e legitimă și de în­țeles, intoleranța agresivă față de toți cei cu vederi mai nuanțate sau uneori chiar contrare e inacceptabilă. E de presupus că, așa cum nici ei nu sunt vânduți lui Soros (o prostie care ne readuce în minte toate ba­zaconiile debitate față de același per­so­naj de revista România Mare la începutul ani­lor ‘90), nici ceilalți nu sunt neapărat cum­­părați de RMGC sau de cine știe ce al­te in­te­rese obscure. Lumea reală nu poate fi pri­vită exclusiv în alb sau negru. Iată un exem­plu, dacă tot ecologia e la modă. Ul­timul ra­port redactat de o comisie ONU de ex­perți în materie de schimbări cli­ma­tice (IPCC) constată că, în prezent, sin­gu­rele soluții via­bile de a limita masiv emi­siile de car­bon sunt recurgerea la energia nucleară și la gaze (în loc de cărbune), so­luții adop­ta­te în principal de Franța și Sue­dia, dar pe care ecologiștii radicali le res­ping, de ase­menea. Impactul global al aces­tora a fost de 36 de ori mai mare de­cât cel al ener­giilor neconvenționale (s­o­lare, eoliene).

Dacă vrem să vorbim serios, trebuie o schim­bare radicală de abordare. În caz con­trar, vom avea parte de aceeași per­petuă hăr­mălaie publică paralizantă. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22