De același autor
Ofensiva fiscala vizand cluburile de fotbal, care a debutat prin actiunile intreprinse de ANAF impotriva celui mai celebru dintre ele, Steaua Bucuresti, poate fi privita in ultima instanta drept o infruntare dintre stat si unul dintre segmentele cele mai importante din societate in care se invart de ani si ani de zile bani negri. Aproape numai bani negri! Faptul e cu atat mai remarcabil cu cat, datorita imensului impact popular al fotbalului, dar si din multe alte motive, acest domeniu a fost dintotdeauna considerat unul intangibil.
De aceea, actiunile declansate saptamana trecuta de ANAF impotriva lui Gigi Becali au o simbolica importanta care depaseste cu mult miza concreta a conflictului. Chiar daca obiectul disputei, suma de 11 milioane de euro, nu e deloc unul neglijabil. Si chiar daca, asa cum se intampla de obicei, confruntarea a devenit una excesiv de personalizata, fiind dominata de acide schimburi de replici pe traseul Sebastian Bodu-Gigi Becali. Miza simbolica poate fi descrisa pana la urma drept aceea a impunerii autoritatii statului intr-o zona neagra-gri a mediului de afaceri autohton. Mai exista in subsidiar si o deloc neglijabila miza politica, pentru ca rezultatul final al acestui meci complicat va proba, in ultima instanta, capacitatea coalitiei de la guvernare de a-si impune autoritatea, in ciuda opozitiei unor grupuri de interese redutabile. O autoritate destul de zdruncinata, de altfel, dupa saptamanile de poticneli din parlament pe tema schimbarii presedintilor celor doua Camere.
Desi atacul coordonat de Sebastian Bodu a debutat in forta, cu declaratii incendiare, el nu va fi deloc simplu de finalizat. De altfel, galagiosul latifundiar de Ilfov a si castigat o prima runda vineri, cand, in ciuda opozitiei ANAF, judecatorul delegat pe langa Oficiul Registrului Comertului a decis sa inregistreze cesiunea unor actiuni ale clubului de fotbal de la Becali catre nepotii sai. Efectul practic imediat nu e important, pentru ca, tehnic vorbind, fiscul are la dispozitie destule alte bunuri patriomoniale apartinand omului de afaceri, in principal terenuri, pentru a-si recupera eventual creantele. Impactul simbolic, in planul perceptiei publice, nu e insa deloc neglijabil. Dupa ce am vazut oricum destule ezitari la oameni din aparatul de stat, chiar si in faza initiala e de asteptat ca, dupa acest prim semnal negativ, acestia sa fie si mai retinuti atunci cand li se va cere sa duca la indeplinire masurile radicale cerute de sefii lor.
Ofensiva lansata de Sebastian Bodu impotriva patronilor din fotbal e un raspuns la presiunile constante exercitate de la Bruxelles asupra guvernului, caruia i se cer insistent cateva “capete mari” de corupti. Linia net mai dura adoptata de ANAF, din acest an, intre care si ultima initiativa legata de cluburile de fotbal, are cu siguranta efect. Nivelul incasarilor la bugetul de stat este in crestere, o veste cu atat mai buna cu cat are loc pe fondul unei evidente schimbari de atitudine in mediul de afaceri fata de onorarea obligatiilor de acest tip. Livrarea pe tava a coruptilor e insa o chestiune mult mai complicata, pentru ca, dincolo de perceptia publica despre unul sau despre altul, in justitie mai e nevoie si de probe. Cu atat mai mult cu cat, punand la bataie sume de bani consistente si avand la dispozitie avocati redutabili, cei in cauza castiga adesea bataliile in instanta. Am avut chiar recent un exemplu, atunci cand, din cauza unei mici “scapari procedurale”, a fost eliberat un intreg lot de inculpati intr-un dosar legat de Electrica Banat, dosar ale carui fire par sa duca la Dan Ioan Popescu.
Atacand interese majore, si nu doar de ordin financiar, prin seria de actiuni indreptate impotriva cluburilor de fotbal, Bodu si ANAF intra fara indoiala pe un teren minat. De aceea, declaratiile amenintatoare facute in fata camerelor de luat vederi trebuie dublate de argumente juridice si de o expertiza solida. In plus, un lucru pe care multi dintre actualii guvernanti nu par sa-l fi realizat inca este acela ca nu poti castiga astfel de batalii, daca nu coagulezi in jurul tau un front de sustinere. E un lucru pe care nu pare sa-l fi inteles nici noul ministru al Sanatatii. Incapacitatea sa de pana acum de a coagula un grup de sprijin consistent din interiorul sistemului sanitar, in favoarea pachetului sau de reforma, si deschiderea simultana a prea multor fronturi de atac - impotriva directorilor de spitale, a lanturilor de farmacii si a colegiilor medicilor si farmacistilor - au toate sansele sa compromita si acele masuri bune si necesare pe care propunerile sale le contin.
Una dintre regulile de baza din jocul de sah e aceea ca nu declansezi atacul decat dupa ce obtii un avantaj pozitional rezonabil. Or, noua guvernare face exact invers. Mai intai chiuie si arunca in stanga si in dreapta cu declaratii incendiare, pentru a constata mai tarziu ca nu are la indemana nici arsenalul de atac si nici logistica pentru a-si duce la indeplinire amenintarile. O reteta sigura de erodare accelerata a autoritatii puterii, care risca astfel sa ajunga mult prea repede o simpla marioneta a structurilor institutionale din stat pe care, in teorie, ar trebui sa le controleze. Prilej cu care vor ajunge din nefericire la cos si o serie intreaga de reforme de care Romania are mare nevoie.
Daca, dupa strigatele aprige de lupta, nu esti in stare sa duci lucrurile pana la capat, mai bine amani atacul sau cauti alte cai de actiune, pentru ca riscul de a demonetiza campania anticoruptie, de a compromite idei de reforma valabile si, mai ales, de a pune intre paranteze autoritatea statului este nepermis de mare. Un cost pe care societatea romaneasca in ansamblu nu si-l poate permite.
