Rețetă nucleară pentru supraviețuirea dinastiei Kim

Testul nuclear nord-coreean este mai degrabă un mesaj pentru China. Aceasta nu trebuie să se aștepte ca presiunile sale să determine Phenianul să renunțe la ambițiile militare nucleare.

Alexandru Lazescu 05.09.2017

De același autor

 

Agenda ultimelor zile a fost dominată de detonarea unei bombe termonucleare cu hi­drogen de către Phenian. Seismul re­zul­tat în urma exploziei a fost de 10 ori mai puternic decât cel produs cu prilejul unui test efec­tu­at anul trecut. De remarcat că doar în acest an Coreea de Nord a efectuat mai mul­te teste balistice decât a fă­cut-o în trecut, timp de do­uă decenii, sub conducerea lui Kim Jong-il.

 

În prima fază, CGTN, ca­nalul internațional de tele­viziune oficial al Bei­jin­gu­lui, a expediat în jurnalele de știri su­biectul undeva la peste un sfert de oră de la debut, după relatări extinse despre con­ferința la vârf a statelor BRICS și trans­mi­siunea în direct a sosirii lui Putin în Chi­na. Ulterior, a apărut o condamnare ofi­cială a Phenianului, subiectul căpătând o altă tracțiune. E un detaliu semnificativ ca­re ilustrează nu doar constrângerile ine­rente impuse unui canal media oficial în­tr-un stat autoritar, ci și poziția ambiguă a Chinei în raport cu escaladarea crizei din peninsula coreeană. Pe de o parte, Bei­jingul condamnă la nivel oficial, inclusiv la ONU, acțiunile Phenianului, dar, pe de alta, manifestă o remarcabilă lipsă de en­tuziasm atunci când e vorba să le im­ple­menteze. Peste 5.000 de companii chi­ne­zești sunt implicate activ în relații co­mer­ciale cu Nordul (80% din totalul co­mer­țului exterior al Phenianului). În fapt, China s-a dovedit mult mai hotărâtă să pe­depsească economic Sudul pentru am­pla­sarea sistemului american antirachetă. Ape­lul public al autorităților la un boicot sud-coreean a afectat ma­siv Seulul: vân­ză­rile gru­pu­lui Hyundai au scăzut cu 41%, în timp ce pierderile din turism se cifrează la 4,7 miliarde de dolari.

 

Cu toate acestea, faptul că Kim Jong-un a programat testul chiar în prima zi a Sum­mit-ului BRICS de la Xiamen, văzut de către Xi Jingping drept o re­u­niune menită să pro­moveze, în mod simbolic, ima­ginea Beijingului ca li­der, în plan po­litic și eco­nomic, al unei alternative la „or­dinea occidentală“ sub baghetă americană, i-a iritat cu siguranță pe chi­nezi pentru că a deturnat atenția media de la un eve­niment extrem de im­por­tant pentru ei. De altfel, Michael Hayden, fost șef al NSA, este de părere că Kim Jong-un a dorit să transmită în primul rând un mesaj Chinei: acela că nu trebuie să se aștepte ca sancțiunile sau presiunile să îl determine să renunțe la obiectivul ca țara sa să devină o putere militară nu­cleară.

 

În ciuda acestui lucru, este însă greu de spus dacă Beijingul este dispus să-și mo­di­fice în mod substanțial strategia față de ve­cinul din nord. Oricât de iritați ar fi de regimul nordic, pentru chinezi acesta este de preferat unui haos intern sau, mai rău, unei țări reunificate, după modelul ger­man, parte a sferei occidentale. După cum remarcă Zhu Feng, în Foreign Affairs, Chi­na are de ales între trei opțiuni: 1) să co­laboreze cu SUA pentru a mări presiunile asupra regimului; 2) să mențină statu quo-ul de până acum; 3) să utilizeze Co­reea de Nord, în strânsă colaborare cu Ru­sia, ca o carte antiamericană.

 

Ordinea internațională care, mai ales după 1990, a asigurat un sfert de veac de stabilitate, de relativă securitate se des­tra­mă. Coreea de Nord va dispune, în cu­rând, de arme nucleare funcționale. Ceea ce va face ca și alte regimuri autoritare din lume să dorească același lucru. Pro­babilitatea unui accident sau a unei decizii iresponsabile, cu efecte dezastruoase, va crește semnificativ.

 

Într-un cadru mai larg, lumea se schimbă și din alt punct de vedere. După Războiul Rece, evoluțiile generale de pe glob mer­geau în direcția unui recul semnificativ al regimurilor dictatoriale, promovării unor societăți mai relaxate, în care, chiar dacă de o manieră limitată, au fost introduse alegeri libere, mass-media alternative, un respect sporit pentru drepturile omului. Era efectul direct al unei unei ordini libe­rale garantate de America. Mulți, inclusiv în Occident, au perceput asta drept un lu­cru negativ. Își doreau o lume multipolară, de-americanizată.

 

Numai că „ai grijă ce îți dorești, s-ar pu­tea să se întâmple!“. O lume multipolară este mult mai instabilă în planul se­cu­ri­tății. Iar, pe de altă parte, în ciuda unor derapaje la care am asistat în ultimul sfert de veac, mulți dintre cei care și-au dorit cu ardoare să scape de „jandarmul mon­dial american“ vor începe, foarte pro­ba­bil, să-i simtă lipsa. Regimurile autoritare revin în forță, conștiente că Vestul, în general, nu mai vrea să se implice din cau­za pierderii de influență geopolitică. Ve­ne­zuela și Turcia sunt doar două exemple. Probabil că unii salută schimbările. Ar pu­tea însă constata că lumea de astăzi, în mare parte de inspirație americană, oc­ci­dentală, cu toate problemele ei reale, este de preferat unei alternative croite după un model Putin sau Erdoğan.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22