De același autor
Agenda ultimelor zile a fost dominată de detonarea unei bombe termonucleare cu hidrogen de către Phenian. Seismul rezultat în urma exploziei a fost de 10 ori mai puternic decât cel produs cu prilejul unui test efectuat anul trecut. De remarcat că doar în acest an Coreea de Nord a efectuat mai multe teste balistice decât a făcut-o în trecut, timp de două decenii, sub conducerea lui Kim Jong-il.
În prima fază, CGTN, canalul internațional de televiziune oficial al Beijingului, a expediat în jurnalele de știri subiectul undeva la peste un sfert de oră de la debut, după relatări extinse despre conferința la vârf a statelor BRICS și transmisiunea în direct a sosirii lui Putin în China. Ulterior, a apărut o condamnare oficială a Phenianului, subiectul căpătând o altă tracțiune. E un detaliu semnificativ care ilustrează nu doar constrângerile inerente impuse unui canal media oficial într-un stat autoritar, ci și poziția ambiguă a Chinei în raport cu escaladarea crizei din peninsula coreeană. Pe de o parte, Beijingul condamnă la nivel oficial, inclusiv la ONU, acțiunile Phenianului, dar, pe de alta, manifestă o remarcabilă lipsă de entuziasm atunci când e vorba să le implementeze. Peste 5.000 de companii chinezești sunt implicate activ în relații comerciale cu Nordul (80% din totalul comerțului exterior al Phenianului). În fapt, China s-a dovedit mult mai hotărâtă să pedepsească economic Sudul pentru amplasarea sistemului american antirachetă. Apelul public al autorităților la un boicot sud-coreean a afectat masiv Seulul: vânzările grupului Hyundai au scăzut cu 41%, în timp ce pierderile din turism se cifrează la 4,7 miliarde de dolari.
Cu toate acestea, faptul că Kim Jong-un a programat testul chiar în prima zi a Summit-ului BRICS de la Xiamen, văzut de către Xi Jingping drept o reuniune menită să promoveze, în mod simbolic, imaginea Beijingului ca lider, în plan politic și economic, al unei alternative la „ordinea occidentală“ sub baghetă americană, i-a iritat cu siguranță pe chinezi pentru că a deturnat atenția media de la un eveniment extrem de important pentru ei. De altfel, Michael Hayden, fost șef al NSA, este de părere că Kim Jong-un a dorit să transmită în primul rând un mesaj Chinei: acela că nu trebuie să se aștepte ca sancțiunile sau presiunile să îl determine să renunțe la obiectivul ca țara sa să devină o putere militară nucleară.
În ciuda acestui lucru, este însă greu de spus dacă Beijingul este dispus să-și modifice în mod substanțial strategia față de vecinul din nord. Oricât de iritați ar fi de regimul nordic, pentru chinezi acesta este de preferat unui haos intern sau, mai rău, unei țări reunificate, după modelul german, parte a sferei occidentale. După cum remarcă Zhu Feng, în Foreign Affairs, China are de ales între trei opțiuni: 1) să colaboreze cu SUA pentru a mări presiunile asupra regimului; 2) să mențină statu quo-ul de până acum; 3) să utilizeze Coreea de Nord, în strânsă colaborare cu Rusia, ca o carte antiamericană.
Ordinea internațională care, mai ales după 1990, a asigurat un sfert de veac de stabilitate, de relativă securitate se destramă. Coreea de Nord va dispune, în curând, de arme nucleare funcționale. Ceea ce va face ca și alte regimuri autoritare din lume să dorească același lucru. Probabilitatea unui accident sau a unei decizii iresponsabile, cu efecte dezastruoase, va crește semnificativ.
Într-un cadru mai larg, lumea se schimbă și din alt punct de vedere. După Războiul Rece, evoluțiile generale de pe glob mergeau în direcția unui recul semnificativ al regimurilor dictatoriale, promovării unor societăți mai relaxate, în care, chiar dacă de o manieră limitată, au fost introduse alegeri libere, mass-media alternative, un respect sporit pentru drepturile omului. Era efectul direct al unei unei ordini liberale garantate de America. Mulți, inclusiv în Occident, au perceput asta drept un lucru negativ. Își doreau o lume multipolară, de-americanizată.
Numai că „ai grijă ce îți dorești, s-ar putea să se întâmple!“. O lume multipolară este mult mai instabilă în planul securității. Iar, pe de altă parte, în ciuda unor derapaje la care am asistat în ultimul sfert de veac, mulți dintre cei care și-au dorit cu ardoare să scape de „jandarmul mondial american“ vor începe, foarte probabil, să-i simtă lipsa. Regimurile autoritare revin în forță, conștiente că Vestul, în general, nu mai vrea să se implice din cauza pierderii de influență geopolitică. Venezuela și Turcia sunt doar două exemple. Probabil că unii salută schimbările. Ar putea însă constata că lumea de astăzi, în mare parte de inspirație americană, occidentală, cu toate problemele ei reale, este de preferat unei alternative croite după un model Putin sau Erdoğan.
 - Copy.jpg)
Comentarii 3
Ioan Vlad Nicolau - 09-06-2017
Si asta-i foarte adevarat Darie! O dovada-n plus daca mai era nevoie ca intregul tacim de politicieni actual, este lovit iremediabil de lacomie si imbecilism!
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 09-06-2017
Pentru numele lui Dumnezeu! Oare nimeni nu-şi dă seama că nu micuţa şi grăsuţa maimuţică galbenă care dansează pe flaşneta rusească împărţind lumii în loc de "bileţele de papagal", rachete şi bombe atomice, aflate excedentar în depozitele nucleare ruseşti? Bombe şi rachete pe care ruşii le fac cadou fiindcă-s vechi şi se-ndoiesc de funcţionalitatea lor. Aşa dar, le dau coreenilor şi în felul ăsta ameninţă lumea prin intermediar, la fel cum au făcut în cazul Crimeii, Dombasului, Siryei, profitând de prostia politicienilor occidentali, tot aşa cum fac astăzi în Coreea profitând de prostia inconştientei şi neruşinatei maimuţe, care se ştie apărată de flaşnetar. Nu este maimuţa pericolul numărul 1 al momentului de faţă! Putin este acela care ne ameninţă! Oare toată lumea are orbul găinilor? Nimeni nu vede că Putin este fabricantul flaşnetelor, că el împrăştie caterincile-n lume dându-le-n grija câte vreunui flaşnetar care-nvârte manivela făcând muzică, zgomot şi propagandă ca la bâlci, iar în timpul ăsta, câte o maimuţoaie de tip Xi Ţi Onping în China, maimuţele mai mici, cum sunt Kim Ia Ongang în Coreea de Nord, Alexander Zaharmarojnâi, şeful separatiştilor în Dombas, Bashar As Halisalam Da Nam în Siria, dau cu tribombe-n lume? Că tot el, mai mult ca probabil este pe cale de a exporta gratis şi alte flaşnete cu sau fără maimuţoaie în Venezuela, Iran, ţările africane şi oriunde- n lume unde populaţia este săracă, needucată, negânditoare şi flămândă, gata să creadă-n "bileţelele de papagal" a le lui Putin şi pocnitorile lui aruncate cu largheţe şi gratis lumii? Şi-n gălăgia făcută de flaşnetari, care-n astfel de ţări se găsesc la tot pasul, oricând gata să preia o caterincă gratis, cu fanfare, bombe, tiribombe, cu gălăgie, pocnitori şi bileţele cu tot, întreaga lume aburită de gălăgie şi propagandă, se pare a nu-şi da seama care-i cauza balamucului şi nici cine-i vinovat de o evidentă agresiune împotriva noastră a tuturor! Oare chiar aşa să fie? Politicieni, ziarişti, Serviciile de Informaţii ultra dotate şi ultra calificate să nu-şi dea seama? Ei nu, că ar fi de tot râsul! Nu se poate şi bine-nţeles că nici nu-i adevărat! Asta este! Toată lumea-şi dă seama, toată lumea ştie şi nimeni în lumea asta nu-i atât de naiv încât să creadă că o ţară cum este Coreea de Nord a cărei industrie-i depăşită chiar şi de efortul minor de a fabrica papuci de casă, oale de bucătărie, sau placheuri de bocanc, ar putea fi în stare de a fabrica în extrem de scurtă vreme rachete intercontinentale, bombe atomice, ba chiar şi bombe cu hidrogen, aşa hank pank şi la-nghite pui! Nimeni nu-i atât de idiot să creadă că ţara lu' Ya o Ngang cel rupt în cur, e ca Făt Frumos: creşte-ntr-un an cât alţii-ntr-un deceniu! Şi totuşi...... toată lumea se face că nu pricepe! Toţi marii noştri politicieni europeni în faţa evidentei ameninţări, îşi bagă capetele-n nisip ca struţul, dau tîrcoale-n jurul brânzei până li se termină tîrcoalele şi p-ormă, "ori lasă"! Şi şi cu tot dinadinsul, încearcă să se ascundă pe după băţ, cu toate că băţu-i doar o biată nuieluţă. Toată lumea-l arată cu degetul şi-l ameninţă, inclusiv ONU această organizaţie ultra degeaba, pe şugubăţul pavian, de ca şi cum ăsta ar fi cu adevărat ameninţarea majoră care atentează la viaţa noastră a tuturor, la existenţa lumii şi ca şi cum asta ne-ar fi de folos şi ar aduce cu sine rezolvarea. Nu! Nimănui nu-i este de folos şi nimic nu ajută la o astfel de ameninţare! Nu există alternativă. Facit! Principalul agresor, Rusia cu Putinul ei ameninţă lumea! Nu flaşnetarii şi maimuţoii ne ameninţă! Ei sunt numai instrumentele! Ei sunt numai băţul pe care ciobanul îl plimbă alene-n urma lui şi pe care câinii se dau de ceasul morţii să-l muşte, ne băgându-l în seamă pe purtătorul băţului. Aşa deci, vom avea cea ce şi-a dorit Putinică flaşnetarul, care-n inconştienţa lui îşi imaginează că poate păcăli o lume! Vom avea un al treilea război mondial! Scurt, înspăimântător, necruţător! Cine şi ce va mai rămâne după aia va trebui s-o ia de la-nceput! Din Neolitic! Dar precis fără Putinică şi fără Rusia. Şi încă ceva ar trebui să fie clar! Nu maimuţele dau ordine şi nu ele apasă pe buton. Ăl care face flaşnete o face! Flaşnetarii dau la manavelă şi maimuţele fac giumbuşlucuri, dar realizatorii caterincilor dau ordine şi apasă pe butoane, teleghidat! În cea ce priveşte presupunerea domnului Lăzescu, că pentru China ar exista trei soluţii de a rezolva într-un fel chestiunea, mi se pare o iluzie, care se înscrie în sistemul de gândire a incapabililor politicieni europeni. Este aceiaşi iluzie pe care şi-o fac guvernele europene, încercând să ocolească unica soluţie rămasă astăzi în picioare şi anume ultima: 3) China ar urma"să utilizeze Co¬reea de Nord, în strânsă colaborare cu Ru¬sia, ca o carte antiamericană" Şi aş adăuga eu, cu orice risc! Pentru 1) este prea tîrziu, iar 2) Ca sens şi fapt este leit poleit cu 1)! Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba? Nu rămâne decât 3, cu o condiţie, ca americanii să aibă o răbdare ceva mai mare ca a Mântuitorului, cea ce nu este de crezut! Aşa dar eu cred că vom asista la al treilea război mondial şi încă foarte repede. Provocat de Rusia, în strânsă colaborare cu China! Asta ca sa fie clar!Sory!
RăspundeDarie - 09-05-2017
Coreea de Nord este folosită pentru a atrage SUA într-o situație în care oricum ar acționa rezultatele vor fi negative. Cineva a găsit pârghia adecvată pentru a manevra Statele Unite. Deschizându-se economic în fața Chinei, SUA și Occidentul au făcut ce nu se face. Cu diabolicul nu colaborezi! China nu este un stat democratic, dar relațiile economice libere cu SUA și Occidentul au făcut din China o superputere economică. China a putut face asta tocmai pentru că e un stat totalitar și astfel și-a putut permite manipularea monedei naționale împotriva beneficiului propriei populații. Fiind un stat totalitar, China de mână cu Rusia își vor utiliza puterile acumulate împotriva civilizației liberale. Astfel, liberalismul e atacat pe banii lui, alimentându-și singur dușmanii. Alienarea occidentală e profundă, iar cea mai bună dovadă este învățământul care nu mai poate produce decât neomarxiști inconștienți și plin de ură față de societatea în care s-au născut. Din ce în ce mai mulți oameni doresc răul și, da, se simte ceva în aer.
Răspunde