De același autor
Natia a rasuflat usurata. Si dezamagita. Elena Udrea Cocos a demisionat. Gurile rele spun ca presedintele era cam rece in ultima perioada cu blonda. Motivele raman necunoscute. Ele pot fi doar intuite. Datorita barfelor care intretin tonusul. Zice-se ca prima doamna a intervenit energic, la fel serviciile (partea retrograda, evident), care completau cu rapoarte zilnice tabloul zugravit de presa. De stafful de la Cotroceni ce sa mai vorbim, era cu nervii in piuneze. Ceea ce la inceput parea o briza de aer proaspat, benefica pentru sanatatea presedintelui, se transformase sub greutatea afacerilor consortului Cocos intr-o gura de canal uitata de vidanjori. Cert este ca pata de sos (à la Golden Blitz) de pe reverul prezidential luase proportiile unei chestiuni de interes national. Si chiar era. Si va continua sa fie, pana cand nu ne vom lamuri daca Basescu era doar prizonierul frumoasei sau si al cercurilor de interese pesedisto-mafioto-securiste.
De aceea, mult mai interesanta va fi perioada post-Udrea. Fidel atitudinii adoptate in sensibila chestiune, Basescu continua sa taca. Asta pentru ca nu a putut/vrut din verse si perverse motive sa vorbeasca la timp. Greu de crezut ca presedintele nu stia de invartelile lui Cocos cu oamenii lui Nastase, Bittner si Petrache, de parcarile Dalli, la a caror prosperitate a contribuit si el pe cand era primar. Sau ca a aflat din presa de chestia cu Herastraul, RAPPS-ul si capsuniada cu vize medicale. Unele la limita penalului, altele trafic de influenta la drumul mare.
Acum, ca doamna Cocos si-a luat zborul, singura sau manata de la spate, teoretic, pe Basescu nimic nu-l mai poate opri sa dea de pamant cu marea coruptie. Indiferent cum se numeste ea. Iar daca e vorba de un conflict intre palate, cu atat mai mult.
Plecarea Elenei nu rezolva insa problema de fond, cea a moralitatii si credibilitatii. Aici e buba. Si, de aceea, presedintele ar trebui totusi sa explice de ce a ocrotit un cuplu de baroni care ar sta la loc de cinste pe orice lista a coruptiei pesediste. Iar daca n-o face, ceea ce e destul de probabil, presedintele trebuie sa alunge suspiciunea ca se afla sub obrocul vreunor cercuri de interese prin niscaiva fapte. Ele sunt cel mai bun antidot la pierderea de credibilitate. Nu e vorba numai de marea coruptie, care incepe a-si muta centrul de greutate de pe piciorul stang pe cel drept, ci si de alte cateva lucruri. Care tin direct de presedinte sau de presiunile pe care el le poate face. Cum ar fi inlocuirea sefilor serviciilor secrete, cu Radu Timofte in frunte. De schimbarea lui Ilie Botos, caruia i se datoreaza in mare parte recordul la NUP-uri politice. De desecretizarea integrala a marilor contracte de achizitii publice si de privatizare, metoda sigura de a raspopi pe multi pesedisti (si nu numai) care acum isi numara vilele la rand cu maruntisul din buzunare. Ca sa nu mai discutam de condamnarea publica a comunismului si de sustinerea explicita a unei legi a lustratiei. Care sa-i includa si pe fostii securisti. Coruptia din aceste zone isi trage seva. Ele sunt in stapanirea absoluta a asa-numitelor cercuri de interese, pe seama carora se face acum teorie politica, intr-un demers justificativ si utilitarist, dar care in fapt nu sunt decat niste bande mafiote transpartinice.
Cocolosirea cazului Udrea Cocos nu tine, din pacate, numai de mitul femeii fatale ce penetreaza alcovul puterii, punand la grea incercare sensibiloasa inima prezidentiala, ci demonstreaza inepuizabila capacitate de (auto)reproductie a coruptiei ca sistem. Asta spre satisfactia PSD. Care isi va considera misiunea indeplinita, daca va reusi sa o transforme pe fosta consiliera in emblema regimului Basescu. Tine doar de presedinte sa impiedice ca virusul Udrea-Cocos sa ramana incuibat la Cotroceni precum aviara in Delta.
