De același autor
Dupa cat se pare, Kremlinul ar pregati inhumarea conducatorului revolutiei ruse, al carui trup neinsufletit continua sa fie expus in mausoleul bine cunoscut. Mai raman insa cateva obstacole juridice.
"- Aveti o autorizatie pentru a asista la funeralii?
- Cine, eu? Am abonament!"
Bancul circula pe la începutul anilor 1980 (cand, între 1980 si 1985, au murit unul dupa altul prim-secretarii partidului Brejnev, Andropov si Cernenko). In curand el ar putea reveni în actualitate: fenomenul înmormantarilor cu caracter politic ia amploare.
In octombrie 2005, dupa ceremoniile organizate în jurul urnei care continea cenusa lui Anton Denikin (general rus care a ridicat "armata de voluntari" antibolsevica) si ale lui Ivan Ilin (filosof, ideologul miscarii "albe"), presedintele Fundatiei Ruse pentru Cultura, Nikita Mihalkov, declara: "Cred ca urmatoarea etapa va fi sa redam pamantului trupul neînsufletit al lui Vladimir Ilici Ulianov (Lenin)". Faptele l-au dezmintit. Urmatoarea ceremonie va fi ocazionata de întoarcerea ramasitelor Mariei Feodorovna, mama ultimului tar. Evenimentul va avea loc pe 28 septembrie, în Biserica Sfintii Petru si Paul de la Sankt Petersburg. Dar e foarte posibil ca înhumarea lui Lenin sa aiba loc imediat dupa. Un studiu stiintific a fundamentat deja tema: Institutul de Istorie Rusa (IRI) al Academiei de Stiinte a produs un document referitor la necesitatea de a face sa dispara "necropola rosie" care se întinde sub zidul Kremlinului. Bineînteles, chestiunea nu are decat o vaga legatura cu stiinta. De fapt, ea este legata mai ales de "problema 2008" (viitoarele alegeri prezidentiale).
"Verdictul istoriei" pronuntat de IRI merge mult mai departe decat majoritatea declaratiilor politice. Este nici mai mult nici mai putin decat un "Manifest al partidului anticomunist". "Rusia suverana nu poate merge cu succes pe calea dezvoltarii democratice daca nu îsi ia adio de la Marx, Engels, Lenin si Stalin, simboluri ale unei utopii comuniste, ale terorii rosii si ale exportului de revolutii socialiste, afirma autorii. Lenin si Stalin au comis crime împotriva umanitatii, crime imprescriptibile." Nu lipseste nici argumentul economic. "Statul nu trebuie sa aloce banii contribuabilului pentru conservarea trupului unui conducator al Partidului Comunist."
In concluzie, Institutul propune eliminarea totala a necropolei din Piata Rosie - pentru a-i reda acesteia aspectul "apolitic" de la sfarsitul secolului al XIX-lea - , restituirea catre familie sau catre mostenitorii spirituali (Partidul Comunist, de pilda) a ramasitelor lui Lenin, ale lui Stalin si ale "altor personalitati vinovate de represiunile de masa", redenumirea oraselor, strazilor sau statiilor de metrou care poarta numele lui Lenin, al lui Stalin sau ale tovarasilor lor, oferirea statuilor acestora unor muzee si, în sfarsit, înlocuirea stelelor de rubine care încoroneaza turnurile Kremlinului cu vulturi bicefali auriti.
Daca e sa credem versiunea oficiala, acest program de desovietizare ar fi luat nastere spontan. În cursul lunii decembrie 2005, IRI ar fi primit de la o fundatie o cerere de construire la Moscova a unei biserici, a unui muzeu si a altor edificii în memoria victimelor represiunilor politice din 1917 si pana în 1985. S-ar parea ca fundatia în chestiune le-ar fi cerut istoricilor sa-si spuna parerea în legatura cu rolul lui Lenin si le-ar fi solicitat, de asemenea, sprijinul pentru înhumarea lui. Aceasta cerere le-ar fi sugerat istoricilor sa-si dea frau liber sentimentelor.
Si Necropola de Onoare va trebui desfiintata
Alexei Abramov, care conduce ONG-ul Organizatia Regionala de Conservare a Mausoleului lui Lenin, spune ca stie de unde vine cererea. Informatiile sale arata ca initiatorul campaniei care urmareste desfiintarea necropolei este unul din viceresponsabilii Administratiei Prezidentiale. Dupa Abramov, argumentele IRI sunt o pura inventie. "Cum poate cineva sa se considere istoric cand respinge o întreaga bucata din istoria tarii noastre?" Grija IRI pentru banii contribuabililor îl face sa sara în sus de indignare. "De cincisprezece ani n-am mai vazut un ban de la stat pentru conservarea trupului conducatorului Partidului Comunist. Toate cheltuielile sunt platite de asociatia noastra si de alte cateva organizatii." În plus, spune el, desfiintarea Necropolei de Onoare (numele oficial al cimitirului care se întinde de-a lungul zidului Kremlinului) ar încalca mai multe articole ale Codului Penal.
Justitia nefiind o stiinta exacta, este greu de spus daca transferarea solemna a cenusii dintr-un loc în altul poate fi calificata ca profanare. În schimb, cel putin un obstacol juridic a fost definit: ramasitele unui defunct nu pot fi deplasate împotriva vointei familiei. De aceea, IRI face referinta la "dorinta sotiei, surorilor si fratelui lui Lenin, care s-au opus construirii mausoleului". Or, aceasta dorinta nu este consemnata nicaieri. Se spune ca Lenin ar fi cerut sa fie înmormantat alaturi de mama lui, în Cimitirul Volkovo din Petrograd, dar aceasta este o legenda; nici o urma a vreunui testament care sa exprime o asemenea dorinta nu a fost gasita vreodata. În sfarsit, singura sa ruda apropiata înca în viata, nepoata Olga Dimitrievna Ulianova, se opune categoric ca seful proletariatului mondial sa fie scos din mausoleu.
Familiile celorlalte persoane care repauzeaza în Necropola de Onoare sunt de aceeasi parere. Sa nu uitam ca Lenin si Stalin nu sunt singurii "interesati". În cimitir se afla îngropati vreo 400 de defuncti, din care multi constituie înca o mandrie a natiunii: cosmonautul Iuri Gagarin, academicienii Kurciakov si Keldîh, maresalii Jukov, Rossokovski, Konnev, scriitorul Maxim Gorki... Acum sase ani, familiile s-au constituit în asociatie pentru a proteja mormintele strabunilor lor.
Curios este ca ideea de a desfiinta cimitirul a aparut cu mult înaintea sfarsitului URSS, promovata fiind chiar de conducatorii partidului si guvernului. O dispozitie conexa a Comitetului Central al PCUS si a Consiliului de Ministri al URSS adoptata la 6 martie 1953, adica exact a doua zi dupa moartea lui Stalin, preconiza " construirea unei cladiri monumentale în Moscova, un panteon spre slava vesnica a marilor oameni ai tarii sovietice", în care ar fi urmat sa fie transferate "sarcofagul unde se odihneste trupul lui Lenin si acela unde odihneste trupul lui Stalin", ca si corpurile neînsufletite ale celorlalti conducatori îngropati langa zidul Kremlinului. Cu toate acestea, nu dupa mult timp, proiectul a fost uitat în mod foarte oportun. De-abia cand perestroika era la apogeu, ideea de a-l scoate pe Lenin din mausoleu a iesit iarasi din sertarele puterii. Poate ca atunci a fost cel mai aproape de a fi realizata. Victoria totala a democratiei, zdrobirea pucistilor în august 1991 si scoaterea în afara legii a PCUS ar fi usurat lucrurile: atunci nimeni nu s-ar fi opus. Numai ca momentul propice a fost lasat sa treaca.
În mai multe randuri, Boris Eltîn a încercat sa redea pamantului trupul " vesnic viu" (al lui Lenin), dar de fiecare data conjunctura politica l-a obligat sa renunte la principiile lui. În primavara lui 1997, avea pe birou o analiza a celui mai bun mod de a face sa dispara cimitirul din Piata Rosie fara sa declanseze o criza politica. Raportul sugera lansarea unei campanii de propaganda puternice, dar neagresive. Eltîn a stricat tot începand cu sfarsitul: la 6 iunie 1997, a propus un referendum care sa hotarasca daca "Lenin trebuia înmormantat ca un crestin sau trebuia lasat" unde este. "Opozitia rosie" a replicat imediat, promitand ca o sa-l înmormanteze ea pe Eltîn.
Intelectualilor occidentali li s-a dat cu tifla
Spre deosebire de Eltîn, pentru Putin desfiintarea cimitirului rosu nu este o chestiune de principiu, ci de logica. Nu s-a pronuntat niciodata pentru o înmormantare a trupului lui Lenin, dar nici nu s-a ridicat niciodata împotriva. În februarie, le declara reprezentantilor media din Spania: " Voi lua o hotarare care va fi sustinuta de majoritatea zdrobitoare a cetatenilor". Dupa unele indicii, pregatirea acestei hotarari este deja în curs. Se pare ca s-a optat pentru planul pus la punct în 1997: o campanie de propaganda neagresiva, cu care Kremlinul trebuie sa para ca nu are nimic de-a face. Daca lucrurile merg bine, pot fi omorate mai multe muste dintr-o lovitura: scindarea fara drept de apel a opozitiei de stanga în "rosii" si "albi", de exemplu. Iar daca "rosii" se dovedesc prea încrancenati, va fi o buna ocazie sa se testeze pe ei dictatura legii. Dupa care, poporul va avea parte de un splendid show preelectoral. Si nu în ultimul rand, va fi o ditamai tifla în directia intelectualilor occidentali, care îi tot reproseaza Kremlinului "reîntoarcerea la stalinism".
Singura problema este ca, daca pe hartie "îngroparea comunismului" poate sa arate bine, în practica, o exhumare este o chestiune complicata si destul de putin eleganta. Un alai de patru sute de cosciuge risca sa nu dea bine în plina campanie prezidentiala - si chiar daca n-ar fi decat sarcofagul lui Lenin, si tot ar fi multe neplaceri. Deci, Andrei Isaiev are, fara doar si poate, dreptate sa sustina ca e mai bine sa se amane totul pana dupa alegeri. Înainte, e de-ajuns sa se ia hotararea si sa fie îngropat comunismul în mod simbolic. Se spera totusi ca, descotorosindu-se de simbolurile si traditiile epocii sovietice, puterea va pastra cel putin una dintre ele. Va trebui sa-l supraveghem cu atentie pe cel care va fi însarcinat cu presedintia comisiei de organizare a funeraliilor (în URSS, el îi urma la carma tarii conducatorului defunct)...
Adaptare de Luminita Braileanu dupa Courier International nr. 12/24-31 mai 2006
