De același autor
La 8 septembrie, la Moscova vor avea loc alegeri pentru consiliul orășenesc. Din 2014, cei 45 de deputați se aleg în circumscripții uninominale, într-un singur tur de scrutin. Mosgorduma (Duma orășenească din Moscova) e un consiliu local cu atribuții limitate. Nu poate controla bugetul capitalei. Primarul poate ocoli consiliul local și emite decrete. Până acum, însă, n-a fost nevoie, pentru că Mosgorduma a fost dominată în ultimul deceniu de partidul puterii, Unitatea Rusiei.
Cum au ajuns niște alegeri locale, fără miză, să genereze cele mai mari proteste din Rusia din ultimii șapte ani?
În mod tradițional, campania electorală ar fi trecut neobservată. Rata de participare întodeauna e scăzută; mereu câștigă candidații primarului, pentru că nimeni altcineva nu-și dorește aceste mandate. De astă dată, mașina electorală s-a defectat. Candidații independenți, nu mai puțin de 17, au reușit să strângă semnături pentru a se înscrie în cursa electorală. Ceea ce păruse imposibil de realizat. Uluit de ce se petrece, primarul Moscovei a mai apucat să cheme la luptă jandarmii împotriva „spionilor occidentali“ care pregătesc o „revoluție colorată“ în Rusia. Mesajul era adresat mai degrabă Kremlinului. Liderii locali nu se tem de conflictele cu opoziția sau de reacția negativă a societății, cât de administrația prezidențială, în grațiile căreia încearcă să se mențină.
Comisia electorală municipală era ultima redută în fața candidaților independenți, așa că ei i-a revenit misiunea de a-i bloca. Ca să se înregistreze, un candidat avea nevoie de aproximativ 5.000 de semnături, adică 3% din totalul alegătorilor din colegiul respectiv. Semnături care trebuiau strânse în trei săptămâni. Acuratețea semnăturilor a fost contestată de comisie, care a pretins ba că datele din pașaport nu sunt exacte, o literă din nume diferă, adresa nu e integral menționată. Candidații au acuzat operarea unor modificări în listele depuse, sustragerea de acte. Au înregistat video declarațiile unor oameni ale căror semnături au fost considerate false de către comisie, aceștia confirmându-și semnăturile. În grupul candidaților independenți s-au numărat câțiva tineri cu certe calități de lider. Ei au reușit să dea chip unei campanii atât în presa - puțină, cât a supraviețuit - independentă din Rusia, cât mai ales în cea internațională. Iașin, Jdanov și mai ales Sobol’ sunt nume de tineri activiști civici, care bat la porțile politicii și care au căpătat o notorietate pe care nici măcar miniștrii din ultimele guverne ale Rusiei n-au avut-o și nici măcar n-au îndrăznit să viseze la ea.
Greu de imaginat că acești tineri ar fi putut reprezenta o amenințare pentru regim. Din totalul de 17 candidați independenți, abia dacă 2 sau 3 puteau spera să câștige mandatul. Blocându-le candidaturile, Kremlinul a radicalizat capitala, plecând de la niște alegeri fără miză. E o întâmplare sau o decizie politică asumată până la ultimele ei consecințe?
Nici un expert serios nu se îndoiește de faptul că de două decenii alegerile din Rusia sunt falsificate și manipulate. Dar, chiar și așa, erau singura sursă de legitimitate a puterii. Nu exista alta. Regimul se prefăcea că organizează alegeri, iar populația se prefăcea că participă la ele. Renunțând la acest exercițiu de ipocrizie, Kremlinul spune că nu mai are nevoie de legitimitate electorală. Astfel, toată această rețea de instituții menită să întrețină iluzia democrației electorale își pierde rațiunea de a exista. Dacă se prăbușesc aceste decorații, rămâne o verticală a puterii, goală, fără nimic pe ea, de regim autoritar. Pesemne că Putin a decis să evite orice crăpătură în sistem, de teamă că aceasta ar putea avea consecințe neplăcute pentru soarta lui. Numai că, astfel, el obturează evoluția pașnică a Rusiei, capacitatea regimului de a se autoregla și de a evita schimbările violente, crescând presiunea în sistem.
Dacă ar fi permis candidaturile acestor opozanți, regimul ar fi confirmat că e un corp viu, sănătos, că are capacitatea de a evolua, iar Occidentul ar fi vorbit despre „dezghețul“ putinist și s-ar fi arătat gata să îmbrățișeze Rusia. Numai că Putin pare că a renunțat la imitarea alegerilor și la joaca de-a democrația. Astfel, vara 2019 ar putea reprezenta un moment de cotitură, marcând trecerea la o nouă etapă în evoluția regimului. Din autoritarism electoral, putinismul se va transforma în altceva. Oricum, nu e vorba de o revenire la stalinism, ci de un nou tip de regim politic, în care întreaga societate este controlată de structurile militarizate, de așa-numiții siloviki. Nu e vorba de o prăbușire a regimului putinist, ci de o evoluție organică a lui. Statul este tot mai vizibil redus la aparatul polițienesc, populat de angajații serviciilor secrete și ai Ministerului de Interne. Unele regiuni ale Rusiei au fost luate în tăcere sub controlul acestor structuri militarizate. E un fel de revoluție pașnică, despre care nici măcar nu se vorbește.
Însă, alegerile din Moscova dau bătaie de cap Kremlinului. O campanie de propagandă agresivă este dusă de media controlate de putere. Televiziunile vorbesc despre „acțiuni violente“ purtate de „mase înarmate“, finanțate din exterior. Se vorbește tot mai insistent despre faptul că forțe din afară (au fost acuzate posturile de radio DW și BBC) pregătesc „lovitura de stat“. Iar colective de oameni ai muncii trimit scrisori prin care cer ca statul să intervină mai hotărât împotriva protestelor. Crainicii televiziunilor citesc cu voci îngroșate scrisori ale mamelor soldaților din Garda Națională, care-și plâng fiii „bătuți de studenți“. Cei mai vizibili miniștri vorbesc la unison despre amenințarea Vestului și despre faptul că Rusia trebuie să răspundă cu fermitate acesteia. Comentatori aflați în solda puterii compară protestele de la Moscova cu cele de la Hong Kong, în spatele cărora este acuzat că s-ar afla tot Occidentul.
În ciuda acestei mașini infernale de propagandă și manipulare, un sondaj Levada Țentr arată că 37% dintre moscoviți privesc pozitiv protestele, doar 27% fiind împotriva lor; iar peste 9% declară că se gândesc să participe la proteste.
De altfel, dinamica protestelor confirmă aceste cifre. Puțini și-ar fi imaginat, la 6 iulie, că încheierea perioadei de depunere a candidaturilor la municipalele din capitală poate anunța un nou val de proteste. Nici măcar reacțiile candidaților respinși nu lăsau să se întrevadă așa ceva. Când, la 14 iulie, cele câteva sute de oameni adunați să protesteze în fața clădirii comisiei electorale au plecat spre primărie, iar poliția a intervenit în forță, lucrurile păreau să indice că urmează o vară fierbinte. Și brutalitatea poliției a contribuit la mobilizarea moscoviților. Patru dintre cei 38 de arestați au fost bătuți atât de tare încât au fost scoși pe targă din arestul poliției și duși la urgență. A doua zi, în piața Trubnaia, s-a scandat pentru prima dată „Vrem alegeri libere“ și a fost anunțată public organizarea unui mare miting la 20 iulie, pe bulevardul Saharov. Spre uimirea autorităților, la demonstrație au participat peste 23 de mii de oameni, ceea ce reprezenta un record. Pentru prima dată, din mai 2012, de la protestele încheiate cu celebrul dosar penal Bolotnoe, unde, pe fondul cruzimii trupelor speciale și al ripostei mulțimii furioase, s-au pronunțat câteva sute de condamnări, unele la închisoare, la o demonstrație din Moscova a participat atât de multă lume. Acum, liderul opoziției civice, Aleksei Navalnîi, a anunțat de la tribună organizarea unui nou miting la 27 iulie, în favoarea susținerii candidaților independenți. Numai că în dimineața de 24 iulie, pe când alerga în parc, a fost arestat și condamnat administrativ pentru 30 de zile. Liderul Fundației de luptă cu corupția petrece o bună parte din an în arest. În noaptea următoare, au fost percheziționate locuințele și au fost arestați alți candidați respinși de comisia electorală.
Vârful de participare s-a înregistrat la 10 august când, pe ploaie și vânt rece, s-au strâns peste 60 de mii de oameni, pe bulevardul Saharov. Pentru prima dată, s-a cristalizat o listă de cereri adresate puterii: eliberarea celor arestați ilegal la 20 și 27 iulie, schimbarea legislației electorale, înregistrarea candidaților neagreați de putere. În cazul în care cererile nu le vor fi satisfăcute, demonstranții au amenințat că nu vor recunoaște rezultatul alegerilor de la 8 septembrie.
Pentru prima dată în istoria recentă a Rusiei, au atras atenția mai mulți analiști, se observă o accentuată politizare a mediilor studențești din Moscova. Fiecare al zecelea arestat în raidurile forțelor de ordine este student. Printre candidații respinși de comisia electorală se află studenți. Puterea a pus presiune pe rectori, așa încât aceștia i-au amenințat pe studenți că vor fi exmatriculați dacă vor participa la proteste.
Noile proteste politice sunt atipice, ceea ce explică și de ce ele au surprins autoritățile. Protestele sunt regulate, poți să-ți potrivești ceasul după ele; s-a protestat în fiecare săptămână. Pentru prima dată, protestele sunt înainte, și nu după alegeri, adică după anunțarea rezultatelor, cum se obișnuiește. Protestele sunt generate de cauze tehnice, neînregistrarea candidaților independenți, ceea ce indică o disponibilitate ridicată a publicului de a participa. Protestele au loc în timpul vacanței de vară, când lumea pleacă în concediu, iar interesul pentru politică este scăzut. Este prima dată în istoria recentă a Rusiei când încep proteste la sfârșitul lunii iulie și continuă în august. Ceea ce face ca acest val de proteste să difere sensibil față de cele din trecutul recent este gradul de mobilizare a societății ruse. Care se traduce nu doar printr-o participare mai ridicată la demonstrații, ci și prin finanțarea prin mici donații a presei independente, prin finanțarea organizațiilor civice, prin numărul mare de voluntari implicați în susținerea celor care sunt victime ale represiunii statului. //
