De același autor
În timp ce cabinetul de război al Israelului dezbate cum va răspunde atacului de duminică cu drone și rachete al Iranului împotriva unor ținte israeliene, analiștii se întreabă deja cum va afecta un conflict între cele două țări situația din Ucraina.
Un tip de analiză apreciază că Rusia va avea de câștigat dintr-un astfel de conflict. Argumentul se sprijină pe celălalt război în care este prins Israelul, cel împotriva Hamas, în Gaza, care a distras serios atenția lumii și a Occidentului în special de la conflictul din Ucraina. Din octombrie anul trecut, de când a avut loc atacul terorist al Hamas împotriva militarilor și civililor israelieni, escaladarea războiului precum și situația umanitară severă din Gaza ocupă cea mai mare parte a agendei politice occidentale, în vreme ce Ucraina a trecut în plan secund, fără vreun motiv serios ca acest lucru să se întâmple.
O confruntare de mult mai mare amploare, între Israel și Iran, care riscă să aprindă Orientul Mijlociu, ar deveni principala preocupare a liderilor lumii și ar lăsa Ucraina pe un plan inferior. Cu cât atenția față de Ucraina s-ar estompa, cu atât rușii ar căpăta mână liberă să-și urmărească nestingheriți planurile și să lanseze o ofensivă majoră care s-ar putea încheia cu câștigarea războiului. În special, o reorientare a sprijinului militar și logistic american către Israel în dauna Ucrainei ar servi de minune intereselor Rusiei, în condițiile în care Camera Reprezentanților a Statelor Unite încă nu a pus pe ordinea de zi legea de suplimentare a ajutorului militar pentru Ucraina, dar, probabil, se va grăbi să treacă rapid alocarea unor resurse suplimentare Israelului. Acest efect de distragere a atenției și a eforturilor va duce, cel mai probabil, la abandonarea Ucrainei și la victoria Rusiei.
Situația din Ucraina este pe marginea prăpastiei
Ce-i drept, există semne îngrijorătoare în acest sens. În prezent, Ucraina este depășită pe toate planurile. Pe front, raportul de forțe în ceea ce privește numărul de militari este, potrivit unui general ucrainean, între unu la șapte și unu la zece în favoarea rușilor. Încăpățânarea ucrainenilor de a apăra cu orice preț localități precum Bahmut și Avdiivka i-a costat foarte mult în oameni bine pregătiți. Este adevărat că rușii au avut pierderi disproporționat de mari, dar în vreme ce rușii pot să înlocuiască aceste pierderi, ucrainenii nu pot.
Săptămâna trecută, Volodimir Zelenski a semnat legea privind mobilizarea mai multor trupe, dar această lege a fost primită cu ostilitate. În privința muniției, ucrainenii rămân rapid fără obuzele de 155 mm de care s-au folosit cu succes până în prezent și sunt nevoiți să le raționalizeze, în vreme ce rușii sunt aprovizionați constant cu cantități masive de muniție de către o industrie de război care funcționează la capacitate maximă.
Potrivit comandantului forțelor americane în Europa, foarte curând raportul dintre puterea de foc a ucrainenilor și cea a rușilor va fi de unu la zece. Dacă Occidentul nu va oferi într-un timp foarte scurt muniție de artilerie ucrainenilor, aceștia nu vor mai avea practic cu ce să lupte, iar acest război este, în primul rând, un război de artilerie, în care numărul tunurilor și cantitatea de obuze contează enorm. Ucrainenii au rămas, de asemenea, aproape fără diferitele tipuri de rachetele sol-sol pe care le-au primit în ultimii doi ani de la occidentali și acum nu mai au putere de foc pentru a opri tancurile și vehiculele blindate rusești decât într-o măsură mult mai mică.
Apărarea antiaeriană este în declin. Dacă până în decembrie anul trecut, ucrainenii erau capabili să doboare 60% din dronele și rachetele rusești, în atacurile care au avut loc de pe 22 martie până în prezent, aceasta a scăzut sub 50%, în unele cazuri nefiind mai mare de 29%, se arată într-o analiză a Institutului pentru Studiul Războiului. Ucraina nu mai are suficiente rachete Patriot și alte tipuri de rachete antiaeriene ca să poată face față valurilor de atacuri rusești și suferă pierderi din ce în ce mai mari.
În plus, rușii au schimbat tactica. Dacă de la începutul războiului Rusia a atacat infrastructura energetică, mai ales rețelele de transport, acum și-au modificat țintele și atacă mai ales capacitățile de producție a energiei. Astfel, una dintre cele mai mari centrale ucrainene pe cărbune și gaze, aflată la 50 de kilometri de Kiev, a fost distrusă „în proporție de 100%” într-un atac care a avut loc pe 11 aprilie, dimineața, la ora 5.00. O altă modificare este că rușii folosesc acum un mix de drone, rachete balistice supersonice și bombe cu ghidaj, pe care le aruncă asupra țintei pentru a dejuca apărarea antiaeriană. Potrivit martorilor, la atacul de joi dimineață, s-au auzit cel puțin șase explozii, ceea ce înseamnă o concentrare mare a focului.
În prezent, centralele ucrainene de producție de energie pe cărbune sau gaz au fost distruse în proporție de 80%, iar cele hidroelectrice de 30%. Rușii au ales să atace în aprilie, ceea ce este oarecum o ușurare pentru civili pentru că este vreme bună, dar când va veni iarna, guvernul de la Kiev nu va mai fi capabil să furnizeze încălzire și energie electrică celei mai mari părți a țării. Mai nou, rușii atacă și depozitele de gaz ucrainene aflate în vestul țării, la granița cu Polonia. Este vorba de cele mai mari depozite din Europa, unde își păstrează gazul zeci de companii europene, inclusiv din România. Europenii au investit miliarde de euro în terminale de gaz lichefiat, nu și în capacități de depozitare și, ca atare, recursul la depozitele ucrainene este inevitabil. Un atac asupra acestor depozite care a avut loc săptămâna trecută a dus la o creștere imediată a prețului gazului cu 10% pe piețele europene.
În consecință, Ucraina se află în cea mai fragilă situație de la începutul războiului și este improbabil că va putea să respingă ofensiva rusească așteptată în vara aceasta. Ucraina nu poate apăra o linie a frontului, care este foarte lungă, și singura întrebare e unde vor ataca rușii și care sunt obiectivele lor.
Între timp, la Washington
Camera Reprezentanților face deja de pe acum politica lui Donald Trump. Președintele Camerei, Mike Johnson („Johnsonul nostru” cum îl poreclesc propagandiștii ruși în contrast cu Boris Johnson), a refuzat până în prezent să pună pe ordinea de zi a Camerei o lege bipartizană adoptată deja de Senat care debloca 95 de miliarde de dolari pentru Ucraina (60 de miliarde), Israel și Taiwan.
Pe 12 aprilie, Johnson l-a vizitat pe Trump la reședința acestuia de la Mar a Lago, iar peste două zile a ieșit cu o declarație în care a afirmat, în contextul atacului iranian, că speră ca ajutorul pentru Israel să fie deblocat chiar săptămâna aceasta.
Despre Ucraina însă nu a oferit nicio estimare de timp, dar a declarat că ar dori să restructureze cele 60 de miliarde sub forma unui împrumut acordat Ucrainei, nu a unui ajutor. Aceasta este una dintre „marile idei” ale lui Trump, îmbrățișată de aripa sa fidelă din Congres. Nici așa nu-i va fi moale lui Johnson, pentru că gruparea extremistă condusă de Marjorie Taylor Green l-a amenințat cu demiterea dacă pune Ucraina pe ordinea de zi. În plus, o parte dintre republicani vor să lege problema deblocării fondurilor de reforma imigrației, în sensul înăspririi condițiilor, ceea ce complică și mai mult lucrurile. Cert este că, pe măsură ce nesfârșitele pertractări din Congres se prelungesc, cu atât resursele Ucrainei se epuizează rapid și se deschide calea Rusiei spre victorie.
O problemă pentru Rusia
Există însă analiști care consideră că un război deschis între Israel și Iran nu va distrage într-atât Occidentul, cât va distrage Rusia de la războiul din Ucraina. În primul rând pentru că Rusia s-a străduit îndelung să pună piciorul în Orientul Mijlociu și, într-o oarecare măsură, a reușit prin stabilirea a două baze militare permanente în Siria încât să-și vadă poziția amenințată. Or, un război Israel-Iran ar șubrezi poziția Rusiei, care nu poate acționa în mod credibil ca mediator, mai ales dacă Siria ar fi atrasă în conflict. China ar fi însă mai mult decât fericită să ocupe această funcție și să lase, încă o dată, Rusia pe margine.
În al doilea rând, Rusia este unul dintre cei mai apropiați aliați ai Iranului. Moscova nu poate să nege această legătură și cu atât mai puțin poate să o denunțe, deci, la un moment dat, va trebui să se situeze de partea Teheranului. Asta nu înseamnă că va deveni parte dintr-un eventual război, dar că își va pierde orice credibilitate în calitate de participant la procesul de pace. Kremlinului nu-i mai pasă de mult de imaginea pe care o are în Occident, dar nu vrea să strice nici relațiile cu Israelul și cu țările arabe sunnite opuse Iranului șiit. Ar fi nevoie de un efort politic considerabil ca Rusia să depășească, fără să-i fie afectate interesele, aceste obstacole.
În sfârșit, Iranul este unul dintre principalii furnizori de drone și rachete balistice pentru Rusia și este mai mult ca sigur că, în caz de război, va cere Moscovei sprijin militar pe care Rusia nu poate să îl ofere decât dacă deviază resurse de la propriul război cu Ucraina. Ceea ce pentru Kiev ar fi o gură de oxigen.
Rusia nu și-ar dori, prin urmare, un război între Israel și Iran și, măcar în această privință, ar fi în rând cu restul lumii. În acest moment, toți, inclusiv Kremlinul, par să se roage ca riposta israeliană să nu fie una deschisă, ci „acoperită”, așa cum s-a desfășurat și până acum conflictul dintre cele două state. //
