De același autor
16-22. La inceputul postcomunismului, alaturarea acestor doua cifre era insotita de o intrebare: “16-22, cine-a tras in noi?”. Dosarele revolutiei nu sunt lamurite nici astazi. Adevarul zilelor tragice din decembrie ‘89 intereseaza publicul doar in preajma comemorarii victimelor. La fel ca si adevarul mineriadelor. De indata ce trec zilele de doliu, atentia publicului se stinge. Si anul acesta s-a intamplat la fel: dupa ce, pret de cateva zile, toata lumea vorbea doar despre mineriada din iunie 1990, subiectele la ordinea zilei s-au schimbat complet.
Temele sunt fixate, de fapt, de partide, care au monopolizat agenda publica. Daca ar fi sa luam in seama punctul de vedere al partidelor, greva de la SNCFR e mult mai putin interesanta decat criza de la SRR si TVR. Trenul a fost depasit de radio si de televiziune. Pentru suporterii video-politicii (cum numeste Sartori epoca noastra), aceasta este o veste buna. Nu si pentru feroviari, care asteapta in zadar, de trei saptamani deja, o marire de salariu de 10%. Cu sase puncte procentuale mai putin decat cifra lui Basescu. Desi au fost solicitati de grevisti, nici presedintele, nici primul ministru nu au intervenit, cel putin pana acum, in deblocarea situatiei de la caile ferate. Amandoi au avut insa ceva de spus despre Consiliile de Administratie de la Radioul si de la Televiziunea publice.
Pentru Basescu, cele doua institutii sunt politizate. Ele ar trebui sa functioneze intr-un regim de tranzitie, cu o conducere interimara, pana la adoptarea unei noi legi. O lege care ar urma sa separe complet Radioul si Televiziunea de partide. In momentul in care presedintele enunta aceasta perspectiva, partidele isi numisera deja reprezentantii in cele doua Consilii de Administratie, iar acestia fusesera audiati de comisiile de specialitate din Parlament. Democratii au sustinut punctul de vedere al fostului lor lider, provocand o mini-criza in coalitie. Premierul s-a aratat destul de iritat de aceasta schimbare de ultim moment. Conteaza mai putin cum anume va fi depasit acest blocaj. Lucrul cel mai important este faptul ca Basescu tinde sa imbratiseze tot mai des o viziune indreptata impotriva partidelor. Mai precis: el cauta sa defineasca o viziune pe care PD s-o indrepte impotriva celorlalte partide din coalitie. Caci autoritatea lui Basescu asupra fostei sale formatiuni politice ramane foarte insemnata.
Recenta transformare a PD intr-un partid popular ilustreaza in mod clar acest mecanism. Iritat de faptul ca socialistii europeni continua sa sustina PSD, presedintele a poruncit democratilor sa renunte la Internationala Socialista. Reunit in Conventie nationala, PD a decis, cu un singur vot impotriva, abandonarea familiei socialiste in favoarea celei populare. Aceasta identitate este indreptata acum impotriva PNL si impotriva PC, doi dintre partenerii de coalitie ai democratilor. Situatia celor doua partide este diferita, dar reprezinta o provocare pentru democrati. Intr-adevar, liberalii au refuzat sa subscrie proiectului “Stoica”, proiect care viza redefinirea PNL ca partid popular. Dimpotriva, umanistii au decis sa se transforme in conservatori, dar sunt neglijati de catre PPE. Asa cum a declarat noul sau presedinte, Emil Boc, Partidul Democrat spera sa devina, pe acest fond de confuzie, cel mai important partid din Romania. Tot asa cum PPE e cel mai influent grup politic din Europa. Apropierea e fortata, dar PD tine la ea. Ramane de vazut ce va spune PPE, mai ales ca partidul pe care popularii europeni l-au sustinut pana acum - fostul PNTCD devenit PPCD - nu a fost nici macar invitat la Conventia PD.
Presimtind ofensiva democratilor, premierul Tariceanu a afirmat in fata reprezentantilor PD reuniti in Conventie ca liberalii doresc fuziunea cu democratii. Calendarul acestor negocieri nu a fost stabilit. E la fel de misterios ca si dosarele revolutiei din 16-22 decembrie.
