De același autor
Europa a stat tot timpul bine la capitolul legislație de mediu. Pe hârtie. Pentru că, în practică, politicile privind mediul au fost mai mereu trimise undeva spre subsolul agendei de Comisiile Europene ce s-au succedat la Bruxelles. Unele directive nu au fost niciodată implementate complet, unele au fost înmuiate, altele nu au fost finanțate. Fiecare criză prin care a trecut Europa – de la cea financiară și economică, la criza imigrației și Brexit – a aruncat într-un con de umbră problemele legate de încălzirea globală, poluare, reducerea biodiversității. Nu a existat o viziune coerentă pe termen lung la acest capitol.
Totuși, lucrurile par să se schimbe odată cu noul Executiv UE condus de Ursula von der Leyen. Pentru actuala Comisie Europeană, mediul reprezintă cea mai importantă prioritate a mandatului. Obiectivele sunt cel puțin ambițioase, așa cum rezultă din strategia-umbrelă ce a fost prezentată zilele trecute – Pactul Verde. El a fost acceptat de toate statele UE, mai puțin de Polonia, și ulterior prezentat ca un succes și un punct de start (chiar dacă deciziile în Consiliul European se iau cu unanimitate, oficialii europeni au preferat să ignore opoziția Varșoviei, mizând că polonezii se vor răzgândi până în martie). Ascensiunea ecologiștilor în mai toate statele occidentale e unul dintre motivele pentru care Comisia e mult mai atentă la mediu. În noul PE, verzii dețin 74 de mandate din cele 751, față de 52 în precedentul PE. Iar cinci dintre portofoliile noii Comisii au legătură directă cu mediul. Olanda, tradițional mai atentă la ideea de protejare a mediului, a primit mandatul de vicepreședinte executiv la pachet cu portofoliul-umbrelă „Green Deal” – pe care îl va ocupa Frans Timmermans (care deține și cascheta de comisar pentru Acțiune climatică). Lituanianul Virginijus Sinkevičius va avea funcția de comisar pentru Mediu și Oceane, sub responsabilitatea directă a vicepreședintelui Timmermans. Direct legate de chestiuni climatice sunt și comisariatele pentru Energie (deținut de Estonia), Gestionarea crizelor (Slovenia) și Transporturile (România).
Ambiții mari pentru actuala Comisie
În urmă cu câteva zile, noua șefă a Executivului și-a prezentat planul Green Deal, punct cu punct. Obiectivul este ca Europa să devină „neutră climatic” până în 2050. Ursula von der Leyen promite că va elabora și va schimba orice directivă e necesar pentru a ajunge acolo.
• O Europă neutră climatic. Pentru a ajunge la zero emisii poluante (mai exact, la un nivel de emisii care să nu afecteze mediul) până în 2050, CE își propune în primul rând să reducă într-o proporție de 50-55% din gazele de seră până în 2030 (față de obiectivul moștenit de la comisia Juncker, de 40%). Cifra va fi bătută în cuie odată cu Directiva Climei, ce va fi prezentată în martie anul viitor. În 2020, va fi prezentat și un plan pentru integrare inteligentă a pieței energetice, care să aducă la un loc electricitatea, gazul și sistemele de încălzire. Va veni la pachet cu o nouă inițiativă privind exploatarea vântului.
• O economie circulară. Comisia VDL va elabora și un plan privind sustenabilitatea – cum să fie economisite materialele în industria UE și cum să fie refolosite și reciclate produsele (un exemplu: UE se chinuie în zadar de mai mulți ani să convingă producătorii să scoată pe piață un încărcător universal pentru telefoane, laptopuri etc.).
Industriile mari consumatoare de cărbune (industria oțelului, a cimentului, textilă) vor fi și ele vizate de plan. CE dorește, de pildă, trecerea către o producție curată a oțelului (prin utilizarea hidrogenului) până în 2030.
• O nouă strategie pentru biodiversitate, una care să se ocupe în mod specific de sol și de problema despăduririi .„Avem nevoie de mai mulți copaci în Europa, atât în orașe, cât și în afara lor”, a explicat șefa CE.
• O agricultură mai verde – reducerea cantității de pesticide, fertilizatori și antibiotice folosite în agricultură. Vor fi introduse etichete care vor promova produsele agricole care nu au legătură cu despădurirea.
Transporturile – un portofoliu dificil
Portofoliul Transporturilor (pentru care comisar a fost confirmată românca Adina Vălean) va fi în prima linie de tragere. Per ansamblu, sectorul Transporturi trebuie să-și reducă cu 90% emisiile de gaze până în 2050. La un an după ce UE s-a pus de acord în ce privește standardele de emisii CO2 pentru mașini, ștacheta a fost înălțată de Von der Leyen pentru a ajunge la un nivel de emisii de 95 g CO2/km până în 2021. Pentru asta, va fi încurajată producția de mașini electrice și construirea a un milion de stații de încărcare electrice în UE până în 2025. Printre sarcinile comisarului, așa cum sunt descrise de Von der Leyen, este să convingă actorii din domeniul transporturilor rutiere, maritime și aeriene să crească gradul de utilizare a combustibililor alternativi (biocombustibili și hidrogen) în așa fel încât să reducă emisiile poluante în aer, sol și apă. Noul comisar va trebui să revizuiască Directiva privind impozitarea energiei, pentru a pune capăt subvențiilor pentru combustibilii fosili. Comisia VDL ar vrea să pună punct și concesiilor acordate companiilor aeriene: va modifica felul în care sunt tranzacționate certificatele de emisii CO2. Va cuprinde în schema de tranzacționare sectorul maritim și va reduce certificatele gratuite pentru companiile aeriene (ceea ce se va traduce, inevitabil, într-o creștere a costului la transportul aerian).
Câți bani pentru protejarea mediului?
Comisia va înființa un Fond de Tranziție Energetică Echitabilă, de 100 de miliarde de euro, ca să ajute regiunile și sectoarele cele mai dependente de combustibilii fosili. Pentru fiecare euro din fond, alți 2 sau 3 euro ar putea veni din bugetul pentru regiuni. Guvernele vor putea investi direct în energia curată fără a fi penalizate pentru tehnici neconcurențiale, iar regiunile vor primi asistență tehnică pentru absorbția de fonduri.
Bani vor veni și prin programul Horizon Europe, ce va avea la dispoziție 100 de miliarde pentru următorii șapte ani pentru programele de cercetare și dezvoltare. Circa o treime din acești bani va merge către dezvoltarea tehnologiilor prietenoase cu mediul. În fine, o propunere ce va stârni cu siguranță controverse internaționale este o eventuală creare a unei taxe pe carbon la frontieră. Explicația este că, dacă restul lumii nu vrea să țină pasul cu Europa în materie de protecție a mediului, atunci nici nu va face competiție neloială UE.
Mediul, neglijat de comisiile precedente
Uniunea a avut și până acum un cadru legislativ destul de articulat în privința mediului. Ceea ce nu înseamnă însă că a fost respectat de toate statele, implementat pe de-a-ntregul, și nici finanțat pe cât ar fi fost necesar. Competitivitatea a avut tot timpul întâietate asupra protejării mediului atât pentru cele două Comisii conduse de José Manuel Barroso, cât și pentru Executivul condus de Jean Claude Juncker.
Între 2004 și 2014, în timpul celor două comisii Barroso, au existat 68 de inițiative climatice care au fost și adoptate. Barroso a recunoscut de altfel că prioritățile mandatelor sale au fost economia și crearea de joburi. Printre cele care s-au adoptat totuși a fost directiva pentru calitatea carburanților (2007) – gândită să încurajeze folosirea biocombustibililor pentru reducerea gazelor de seră. Comisia Juncker a adoptat așa-numita Uniune a Energiei (planurile de tranziție către emisii reduse de carbon) în 2015, un cadru legal destul de coerent, însă multe dintre statele UE (inclusiv Franța și Germania) își vor rata ținta de reducere a emisiilor pe care trebuiau s-o atingă până în 2030. Încă nu există o politică industrială coerentă, iar investițiile în ecologie încă sunt timide. Atât comisia Barroso, cât și comisia Juncker au fost acuzate de organizațiile de mediu că merg pe ideea de dereglementare a legislației existente și că sacrifică mediul pe termen lung de dragul creșterii economice imediate.
În 2016 de pildă, a fost nevoie de alierea celor mai importante organizații de mediu și de o inițiativă semnată de jumătate de milion de europeni pentru ca Directiva privind păsările și habitatul (care protejează 1.400 de specii protejate și un milion de kilometri pătrați) să nu fie rescrisă. Datorită directivei, 18% din teritoriul european și 6% din mările sale reprezintă acum arii protejate. Tot din considerente economice, a fost slăbită directiva privind emisiile motoarelor la autovehicule și tractoare, ca motiv fiind invocat costul asupra industriei. O inițiativă importantă care a fost adoptată anul trecut la presiunea lui Frans Timmermans a fost Directiva plasticului, care impune ca toate ambalajele de plastic să fie până în 2030 refolosibile sau reciclabile.
Problema noilor membre UE
Crizei economice și lipsei de investiții li s-a adăugat o altă realitate, la fel de dificilă: o parte din statele care au aderat la UE după 2004 au venit cu o situație dezastruoasă a mediului. Aceste state, printre care Polonia, Estonia, Bulgaria și România, au insistat că au nevoie de mai mult timp să se refacă. E vorba în special de state dependente de consumul masiv de cărbune și cu îngrijorări la capitolul securitate energetică. Un alt indicator important pentru starea mediului din fostele state comuniste este rata reciclării. România, de pildă, nu reciclează decât 14% din deșeurile municipale, pe când Germania le reciclează în proporție de 68%. Mai mult, Marea Neagră este cea mai poluată mare a Europei, după cum rezultă dintr-un documentar realizat recent de BBC.
Polonia a fost însă singura care s-a opus Pactului Verde la ultimul Consiliu European. Polonia poate bloca inițiativa: Tratatul de la Lisabona dă dreptul fiecărui stat membru să stabilească felul în care își exploatează resursele energetice și alege între diferitele tipuri de energie. O explicație ar putea fi că folosește dreptul de veto ca monedă de schimb, pentru a primi o parte mai mare din fondurile ce vor fi alocate. Statele din est iau într-adevăr startul în „cursa verde” cu un handicap și ar avea nevoie de mai mulți bani (potrivit premierului ungar, Viktor Orban, doar Ungaria ar avea nevoie de 150 de miliarde de euro pentru a deveni neutră climatic). România a agreat Green Deal, dar are și ea amendamente legate de bani. Discuția nu va fi simplă deloc, pentru că pentru economiile estice obiectivul este complicat și poate fi atins doar „cu o cheltuială foarte, foarte mare”, explica președintele Klaus Iohannis după summit. //
