De același autor
O tema generoasa, grava si insolita in peisajul media electronice, unde stirile factuale sunt preponderente si nu prea lasa loc interpretarilor si analizelor. Cu o afisata grija fata de cetatean, si in goana ametitoare dupa rating, evenimentele "fierbinti" ale zilei sunt relatate, cum e si firesc, fara inflorituri si decantari intelectuale, dar cu mici diferente specifice: fie cu charismatic profesionalism, insotit de o vestimentatie sic si un zambet cuceritor de catre vedeta postului la Stirile PRO TV, fie puse in scena cu patos actoricesc si mima adecvata, insotite de elocvent-conclusive clatinari din cap si pronuntari sacadat-suierate ("un copil a fost pur si simplu sfarrrrtecat de masina") de catre o redutabila pereche mixta de la Observatorul Antenei 1. E drept ca evenimentele atat de fierbinti nu se gasesc la indemana oricui, oricat ai rascoli mapamondul: accidente rutiere cu 2-3 cadavre descarcerate, incendii provocate din neglijenta sau din razbunare, violuri sau escapade erotice in mediul rural, rivalitati contondente intre clanuri adverse de la periferia Capitalei sau impunerea taxei pe gustatul fructelor din pietele bucurestene, spre indignarea pensionarilor famelici.
Intelectualii, ce sunt, unde sunt si ce vor ei, iata o dezbatere neasteptata si dificila pentru formatul emisiunii Nasul. Drept pentru care amfitrionul emisiunii s-a pregatit serios, inainte de a porni la drum, ca un adevarat ziarist: si-a pus un (alt?) costum elegant, o cravata asortata, si-a arborat o directete cool, o curiozitate tipic intelectuala, pe masura ochelarilor cu design specific, si s-a asigurat ca detine suficiente provizii pentru invitatul special, Mimo, vestit pentru apetitul sau intelectual si nutritionist insatiabil. Asadar, dezbaterea putea incepe. La intrebarea grea "Ce este un intelectual?", ce promitea fecunde aprofundari, Horia-Roman Patapievici nu trebuia sa dea o definitie abstracta si "abstrusa", ci trebuia doar sa se descrie, fara teama si fara falsa modestie, pe sine insusi, ca fiind un exemplar stralucit al acelui grup de oameni cultivati, cu darul innascut sau dobandit al observatiei si al reflexiei, purtatori ai unei constiinte ghidate de minimele standarde morale, carora "nimic din ce este omenesc nu le este strain" si care indraznesc nu doar sa gandeasca, ci sa si creada intr-un set de valori etice, culturale si civice nationale si transnationale. Banuim ca Mimo, invitatul special al emisiunii, s-ar fi bucurat la auzul acestui raspuns, daca si moderatorul si mentorul sau elegant ar fi dat semne, clar exprimate, de multumire si de generozitate. La intrebarea ceva mai usoara "Unde sunt intelectualii?", raspunsul lui Patapievici sau al lui Toader Paleologu nu ar fi avut dreptul sa fie evaziv, ci transant si pe masura tristului adevar: Pai, unde sa fie? Pana in 1989, o mare parte dintre intelectuali a fost decimata la Canal si in inchisorile regimului comunist, implementat in societatea româneasca de catre o alta parte dintre intelectuali, cu ajutor sovietic, blindat si "fratesc". Dintre cei ramasi, foarte putini si-au pastrat vana si, lucru important, demnitatea, iar altii, destui, s-au impotmolit in mocirla compromisului si a colaborationismului ideologic, unii supravietuind (vai!) fizic si social, pana in ziua de astazi, in ciuda derapajelor morale impardonabile. Dupa 1989, o parte dintre intelectuali, care au dorit sa se defineasca nu doar prin ceea ce spun si gandesc, ci si prin ceea ce fac, si-au incretit fruntea si si-au incordat muschii pentru a pune osul la treaba si a arata lumii cum pot ei reforma societatea bolnava. Din pacate, proiectul politic s-a dovedit anemic si de scurta durata. O alta parte, imbarcata intr-o fragila coaja de nuca, a plutit in deriva, in cautarea unei "terra mirabilis", pe oceanul clocotitor si abisal al aservirii politice, al haosului institutional si al debilitatii financiare crescande.
Cativa s-au lasat ademeniti de cantecul sirenelor - cele pe jumatate zambitor social-democrate si pe jumatate reci si alunecoase, acoperite cu solzi securisto-mafiotici impenetrabili - si au sarit in valurile inspumate, inotand vartos, cand inghitind apa prea sarata (a dispretului confratilor), cand facand pluta odihnitoare intre doua mandate sau legislaturi. Cei ramasi in mica ambarcatiune, rupti in doua sau mai multe tabere, angajate in mini-razboaie fratricide si inutile, spera, cu ochii atintiti la orizont, sa atinga, fiecare in felul si pe riscul propriu, pamantul fagaduintei. Avizi, inhata orice fir de pai financiar ce li se ofera, chit ca sursa acestuia, privata, intamplatoare si uneori anonima, nu poate inlocui nicidecum ajutorul substantial, programatic si echitabil al institutiilor ce refuza sa-si indeplineasca menirea. Cu o rabdare de eremit si o indemanare de termita, ei impletesc aceste fire de paie, visand la consolidarea unui semet catarg, a carui vela, plina de petice si cusaturi, ar trebui, intr-o zi, sa se umfle in bataia vantului salvator, care sa impinga ambarcatiunea de la Est catre Vest. Si pun la punct instrumente de navigatie de inalta precizie, cum ar fi chiar mensualul Idei in dialog. Aici Mimo, invitatul special ale emisiunii, ar fi avut indoieli. Ar fi aprobat raspunsul doar daca moderatorul si mentorul sau elegant si sigur pe el (si pe rating) i-ar fi dat, pe langa o jumatate de banana, si o aluna prajita, dar l-ar fi dezavuat, daca moderatorul ar fi uitat aluna prajita. Pe invitatii acestei emisiuni nu mai este nevoie sa vi-i prezint. Sunt chiar intelectualii in cauza. Pe Mimo, invitatul special al emisiunii, il recomand cu caldura: este pavianul insatiabil, de la B1 TV, care a reusit sa fie un factor de placuta concordie si discreta colocvialitate si sa contribuie hotarator, prin grohaituri bine plasate, la nivelul ridicat al discutiei despre intelectuali si misiunea lor in societatea româneasca. Compatibilitatea de idei si pareri intre el si mentorul sau nu putea trece neobservata. Ca atare, nu ne-am mira daca, intr-o zi, Mimo ar avansa din postura de invitat special in aceea de co-moderator al emisiunii. Abia atunci, o con- sau infruntare (intelectuala?) intre Horia-Roman Patapievici si Mitica Dragomir, atat de dorita de Nas, si-ar atinge scopul: ar face sa explodeze ratingul si ar plasa postul B1 TV pe primul loc in ceea ce priveste consumul de banane si alune prajite. Spre satisfactia celor care au gandit si gandesc: "Moarte intelectualilor!". Pe 28 septembrie 2004, la clubul Prometheus se lanseaza mensualul Idei in dialog. Aparitia revistei este considerata un adevarat eveniment mediatic si salutata entuziast de floarea intelectualitatii. In aceeasi seara, la postul de televiziune B1 TV, gazda emisiunii Nasul, Radu Moraru, lanseaza prompt o discutie pe tema Unde sunt intelectualii?. Invitati: Horia-Roman Patapievici, directorul mensualului, si Toader Paleologu. Invitat special: Mimo. O tema generoasa, grava si insolita in peisajul media electronice, unde stirile factuale sunt preponderente si nu prea lasa loc interpretarilor si analizelor. Cu o afisata grija fata de cetatean, si in goana ametitoare dupa rating, evenimentele "fierbinti" ale zilei sunt relatate, cum e si firesc, fara inflorituri si decantari intelectuale, dar cu mici diferente specifice: fie cu charismatic profesionalism, insotit de o vestimentatie sic si un zambet cuceritor de catre vedeta postului la Stirile PRO TV, fie puse in scena cu patos actoricesc si mima adecvata, insotite de elocvent-conclusive clatinari din cap si pronuntari sacadat-suierate ("un copil a fost pur si simplu sfarrrrtecat de masina") de catre o redutabila pereche mixta de la Observatorul Antenei 1. E drept ca evenimentele atat de fierbinti nu se gasesc la indemana oricui, oricat ai rascoli mapamondul: accidente rutiere cu 2-3 cadavre descarcerate, incendii provocate din neglijenta sau din razbunare, violuri sau escapade erotice in mediul rural, rivalitati contondente intre clanuri adverse de la periferia Capitalei sau impunerea taxei pe gustatul fructelor din pietele bucurestene, spre indignarea pensionarilor famelici.
Intelectualii, ce sunt, unde sunt si ce vor ei, iata o dezbatere neasteptata si dificila pentru formatul emisiunii Nasul. Drept pentru care amfitrionul emisiunii s-a pregatit serios, inainte de a porni la drum, ca un adevarat ziarist: si-a pus un (alt?) costum elegant, o cravata asortata, si-a arborat o directete cool, o curiozitate tipic intelectuala, pe masura ochelarilor cu design specific, si s-a asigurat ca detine suficiente provizii pentru invitatul special, Mimo, vestit pentru apetitul sau intelectual si nutritionist insatiabil. Asadar, dezbaterea putea incepe. La intrebarea grea "Ce este un intelectual?", ce promitea fecunde aprofundari, Horia-Roman Patapievici nu trebuia sa dea o definitie abstracta si "abstrusa", ci trebuia doar sa se descrie, fara teama si fara falsa modestie, pe sine insusi, ca fiind un exemplar stralucit al acelui grup de oameni cultivati, cu darul innascut sau dobandit al observatiei si al reflexiei, purtatori ai unei constiinte ghidate de minimele standarde morale, carora "nimic din ce este omenesc nu le este strain" si care indraznesc nu doar sa gandeasca, ci sa si creada intr-un set de valori etice, culturale si civice nationale si transnationale. Banuim ca Mimo, invitatul special al emisiunii, s-ar fi bucurat la auzul acestui raspuns, daca si moderatorul si mentorul sau elegant ar fi dat semne, clar exprimate, de multumire si de generozitate. La intrebarea ceva mai usoara "Unde sunt intelectualii?", raspunsul lui Patapievici sau al lui Toader Paleologu nu ar fi avut dreptul sa fie evaziv, ci transant si pe masura tristului adevar: Pai, unde sa fie? Pana in 1989, o mare parte dintre intelectuali a fost decimata la Canal si in inchisorile regimului comunist, implementat in societatea româneasca de catre o alta parte dintre intelectuali, cu ajutor sovietic, blindat si "fratesc". Dintre cei ramasi, foarte putini si-au pastrat vana si, lucru important, demnitatea, iar altii, destui, s-au impotmolit in mocirla compromisului si a colaborationismului ideologic, unii supravietuind (vai!) fizic si social, pana in ziua de astazi, in ciuda derapajelor morale impardonabile. Dupa 1989, o parte dintre intelectuali, care au dorit sa se defineasca nu doar prin ceea ce spun si gandesc, ci si prin ceea ce fac, si-au incretit fruntea si si-au incordat muschii pentru a pune osul la treaba si a arata lumii cum pot ei reforma societatea bolnava. Din pacate, proiectul politic s-a dovedit anemic si de scurta durata. O alta parte, imbarcata intr-o fragila coaja de nuca, a plutit in deriva, in cautarea unei "terra mirabilis", pe oceanul clocotitor si abisal al aservirii politice, al haosului institutional si al debilitatii financiare crescande.
Cativa s-au lasat ademeniti de cantecul sirenelor - cele pe jumatate zambitor social-democrate si pe jumatate reci si alunecoase, acoperite cu solzi securisto-mafiotici impenetrabili - si au sarit in valurile inspumate, inotand vartos, cand inghitind apa prea sarata (a dispretului confratilor), cand facand pluta odihnitoare intre doua mandate sau legislaturi. Cei ramasi in mica ambarcatiune, rupti in doua sau mai multe tabere, angajate in mini-razboaie fratricide si inutile, spera, cu ochii atintiti la orizont, sa atinga, fiecare in felul si pe riscul propriu, pamantul fagaduintei. Avizi, inhata orice fir de pai financiar ce li se ofera, chit ca sursa acestuia, privata, intamplatoare si uneori anonima, nu poate inlocui nicidecum ajutorul substantial, programatic si echitabil al institutiilor ce refuza sa-si indeplineasca menirea. Cu o rabdare de eremit si o indemanare de termita, ei impletesc aceste fire de paie, visand la consolidarea unui semet catarg, a carui vela, plina de petice si cusaturi, ar trebui, intr-o zi, sa se umfle in bataia vantului salvator, care sa impinga ambarcatiunea de la Est catre Vest. Si pun la punct instrumente de navigatie de inalta precizie, cum ar fi chiar mensualul Idei in dialog. Aici Mimo, invitatul special ale emisiunii, ar fi avut indoieli. Ar fi aprobat raspunsul doar daca moderatorul si mentorul sau elegant si sigur pe el (si pe rating) i-ar fi dat, pe langa o jumatate de banana, si o aluna prajita, dar l-ar fi dezavuat, daca moderatorul ar fi uitat aluna prajita. Pe invitatii acestei emisiuni nu mai este nevoie sa vi-i prezint. Sunt chiar intelectualii in cauza. Pe Mimo, invitatul special al emisiunii, il recomand cu caldura: este pavianul insatiabil, de la B1 TV, care a reusit sa fie un factor de placuta concordie si discreta colocvialitate si sa contribuie hotarator, prin grohaituri bine plasate, la nivelul ridicat al discutiei despre intelectuali si misiunea lor in societatea româneasca. Compatibilitatea de idei si pareri intre el si mentorul sau nu putea trece neobservata. Ca atare, nu ne-am mira daca, intr-o zi, Mimo ar avansa din postura de invitat special in aceea de co-moderator al emisiunii. Abia atunci, o con- sau infruntare (intelectuala?) intre Horia-Roman Patapievici si Mitica Dragomir, atat de dorita de Nas, si-ar atinge scopul: ar face sa explodeze ratingul si ar plasa postul B1 TV pe primul loc in ceea ce priveste consumul de banane si alune prajite. Spre satisfactia celor care au gandit si gandesc: "Moarte intelectualilor!".
