De același autor
Programul este extrem de costisitor la nivelul resurselor existente si, evident, va fi finantat din bani publici. Pensiile agricultorilor urmeaza a fi dublate incepand de la 1 ianuarie 2004. Se va incheia, in principiu, in acelasi an operatiunea de recorelare a pensiilor, respectiv aducerea (prin majorare) la acelasi nivel de castiguri a celor pensionati din conditii de munca similare, dar in baza unor reglementari diferite. Pentru cei novoiasi vor fi introduse tichete de caldura in vederea suportarii intretinerii in lunile de iarna. Vor fi majorate indemnizatiile pentru copii. In sfarsit, cate 2.000.000 lei pe hectar pana la maximum 5 hectare vor fi date micilor detinatori de terenuri agricole pentru reluarea lucrarii pamantului in anul viitor dupa vitregiile naturii din acest an.
Un program estimat de opozitie la aproximativ 40.000 miliarde de lei! Adica, una peste alta, ceva mai mult de 1 miliard de euro.
Evident, acesti bani nu sunt disponibili in bugetul actual al statului. Asta nu inseamna, insa, catusi de putin, ca banii promisi diferitelor categorii de saraci nu vor fi si dati. In Romania se face mai mult politica decat economie si nu exista nici un motiv ca s-ar face altfel in cazul de fata. Partidul de guvernamant nici nu concepe sa nu castige alegerile din anul viitor. Si oricum pentru acest scop nu se va impiedica de "ciotul" unui miliard de euro, chiar daca pentru a-l dobandi va zdruncina bugetul si economia.
De unde insa bani?
Cel mai probabil, o combinatie de "captari" interne si externe vor finanta operatiunea. Deja am fost avertizati de o marire cu aproape 1 punct procentual a deficitului bugetar pe 2004. In cifre absolute ar fi vorba de vreo 400 milioane de euro. S-a mentionat ca majorarea va fi facuta in scopul finantarii constructiei de drumuri. Banii vor merge insa la programele pentru saraci, iar constructia de drumuri va mai astepta sau se va limita la ceea ce permit finantarile externe destinate acestui obiectiv. Alte 200-300 milioane de euro pot fi obtinute din restrangeri de alocatii bugetare in alte domenii. Iar pentru rest se poate apela la noi imprumuturi externe.
Cu ce se vor alege saracii? Nu cu mare lucru. Mai concret, mai cu nimic pe termen lung, dar cu o ademenire pasagera pentru votul de anul viitor.
Cine va plati insa "prosperizarea" pasagera a electoratului sarac? Nu exista decat un singur platitor: populatia. Care o va face imediat (prin anularea alocatiilor pentru alte programe ori obiective) sau peste un timp (cum este in cazul imprumuturilor externe). Dupa alegeri, se va strange cureaua pentru a obtine banii de rambursari. In 1996, in perspectiva alegerilor, fosta guvernare PDSR a fortat imprumuturi externe in conditii extrem de dezavantajoase in valoare de circa 1 miliard si jumatate de dolari care s-au aglomerat la rambursare in 1999, cand de putin Romania a reusit sa evite a intra in incetare de plati externe. De altfel guvernarea cederisto-pedista a tras ponoase patru ani de pe urma destabilizarii conturilor statului in perioada 1992-1996 si indeosebi in cea preelectorala 1995-1996. Unde ar fi retinerea de a repeta istoria? Ca doar alegerile de castigat sunt la anul si cine se mai gandeste, in conditiile presiunilor unui asemenea calendar, la amenintarile de peste cativa ani?!
Dar daca este sigur ca populatia va plati - caci altcineva nici nu exista! - ar ramane intrebarea de fapt care parte a ei? Si aici este un raspuns sigur. Evident, baronii nu vor fi pusi la plata, iar celor mai saraci, catre care s-a si indreptat generozitatea PDSR, tot n-ar mai fi de unde sa li se ia! Asa ca povara va cadea pe clasa mijlocie, desi aceasta este abia in formare si ar trebui sprijinita si nu gatuita, caci reprezinta si osatura economiei de piata si baza democratiei! Povara va cadea pe clasa mijlocie pentru ca nu conteaza cine stie ce la vot, fiind restransa. La fel, precum in perioada care a trecut de la revenirea la guvernare a PDSR, clasa mijlocie abia in formare va fi cea care va achita nota de plata, astfel incat se va mai face inca un pas serios inainte in directia latino-americanizarii societatii romanesti, cu putini foarte bogati si cu coplesitor de multi foarte saraci! Un model de economie si societate care nu prea are nimic in comun cu modelul european spre care se pretinde ca s-ar dori sa fie indreptata Romania.
Un model de economie si societate fara clasa mijlocie! O clasa care, culmea, este marele perdant al unei guvernari ce se da social-democrata!
