De același autor
Desigur, trebuie spus de la inceput ca mentionatele cheltuieli, trecute si viitoare, nu afecteaza in sine incasarile de 2,67 miliarde dolari ale statului in acest sfarsit de an, dar ele nu ar putea sa fie excluse pur si simplu dintr-un bilant global al privatizarii respectivelor "perle ale Coroanei". In cele ce urmeaza nu facem decat sa enumeram principalele cheltuieli trecute si viitoare ale statului in legatura cu respectivele privatizari.
Ar fi fost frumos ca atunci cand statul roman, in urma presiunilor externe mereu mai puternice, s-a decis in sfarsit sa includa si sistemul energetic in aria privatizarilor, sa nu mai fie nimic altceva de facut decat de a declansa procedura standard de privatizare in cazul unor companii de mari dimensiuni: fixarea unui calendar, angajarea unui consultant, luarea deciziei asupra formulei de privatizare in functie de propunerile consultantului, vanzarea caietului de sarcini, comunicarea listei lungi de ofertanti, intocmirea listei scurte, deschiderea camerei de date pentru ofertantii ramasi in cursa, anuntarea castigatorului, negocierile finale cu acesta.
Nu putea fi insa vorba doar de atat, pentru ca un noian de datorii si creante - care nu aveau vreo legatura cu potentialul cumparator - impovarau greu companiile scoase la privatizare. Datoriile fusesera un element comun pentru toate companiile scoase la privatizare in Romania. Toate rezultand din cutuma intreprinderilor de stat, tolerata si chiar parohiata politic, de a nu-si plati obligatiile catre bugetele publice si chiar catre furnizori, mai ales daca acestia erau tot societati de stat. Elementul nou, care complica sever lucrurile, era faptul ca aceste "perle ale Coroanei" aveau nu numai datorii (indeosebi catre bugetele publice), dar erau pline si de creante (avand de incasat de la intreprinderi de stat sau private romanesti sume pe care in mod cert nu le-ar fi vazut vreodata).
Aceasta complicatie cu creantele rezulta din faptul ca respectivele companii se aflasera in punctele nodale fie ale relatiilor clientelare, fie ale diversiunii numite "blocaj financiar". PETROM avea in mod net cu mult mai multe creante decat datorii, caci cine nu mulsese banul public administrat de PETROM prin aranjamente financiare parazitare sau pur si simplu prin aprovizionari neachitate?! Iar distributiile de gaze si electricitate erau tocmai cele mai afectate de neplatile tolerate politic din partea intreprinderilor de stat si societatilor private cu acoperire politico-clientelara, care se aprovizionau cu energie fara s-o si achite, nefiind deconectate insa de la aprovizionare din aceasta cauza. Creantele de la PETROM erau se pare de vreo jumatate de miliard de dolari, iar pe cele de la gaze si electricitate nu s-a invrednicit nimeni sa le faca publice. Si daca nu s-a invrednicit, acesta este cel mai bun indiciu ca este vorba de sume ametitoare, de multe miliarde de dolari, acumulate in ani si ani de zile!
Oricine ar fi urmat sa devina cumparator nu voia sa auda de nici o datorie, cu care nu avea vreo legatura, si nici de vreo creanta, pe care n-ar fi avut cum s-o recupereze. Asa ca a trebuit sa le "rezolve" statul roman. Pe sest sau oficial, s-au tot anuntat, in lunile dinaintea privatizarii, tot felul de stergeri de datorii, atat ale utilitatilor energetice catre bugetele publice, cat si ale unor intreprinderi de stat catre utilitatile energetice. Pai, numai aceste stergeri de datorii anuleaza pur si simplu suma de 2,67 miliarde dolari, considerata, cu prea mare usurinta, castig din privatizari!
Cu nimic mai putin impovaratoare, daca nu chiar mai grave prin implicatii si prin incertitudinile care planeaza asupra lor, sunt cheltuielile viitoare. Potrivit contractului de privatizare a PETROM, noul proprietar, in mod firesc, a avut grija sa-si asume dintre daunele ecologice doar pe cele de-acum incolo, nu si pe cele trecute sau, atentie!, derivand din exploatari din trecut care nu s-au facut in conditii ecologice. In rest, statul roman va plati tot ceea ce PETROM a poluat de-a lungul timpului. 100 milioane de dolari va cheltui statul roman numai pentru ecologizarea a 16.000 de sonde abandonate de PETROM. Din 2005, in fiecare din urmatorii 14 ani, se vor aloca de la buget cate 50 milioane euro pentru acoperirea cheltuielilor de mediu ce vor fi pretinse PETROM-ului in contul ecologizarilor necesare din cauza contaminarilor istorice.
In cazul distributiilor de electricitate, daca nu se va respecta cadrul de reglementare a pietei stabilit prin contractele de privatizare, statul roman urmeaza, potrivit acestor contracte, sa garanteze cu sume reprezentand exact cat a incasat pe privatizarea celor doua distributii de electricitate. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca statul roman va plati prejudiciile aduse companiilor straine de distributie in cazul ca furnizarea catre ele de energie electrica din sistemul energetic romanesc nu se va face in conditiile stabilite, dar si in cazul in care Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei va formula reglementari contrare celor convenite (de pilda, neautorizari, din motive politico-sociale, ale cresterilor de tarife prevazute).
Mai are, dupa aceasta enumerare de cheltuieli trecute si viitoare ale statului, o aceeasi semnificatie suma de 2,67 miliarde dolari prezentata ca incasari din privatizarea PETROM si a distributiilor de gaze si electricitate?! Oricum, relevanta respectiva cifra nu are! Din motive multiple, dar inainte de toate din cauza tergiversarii privatizarii, care a transformat-o intr-o operatiune costisitoare, ca orice lucru nefacut la timp, bilantul financiar in procesul de privatizare nu poate fi altul decat acela comunicat pentru ansamblu de catre AVAS, adica insasi institutia care gestioneaza problema: pana la mijlocul anului acestuia, s-au incasat din privatizari 36.000 miliarde lei, dar s-au facut cheltuieli in legatura cu privatizarea de 95.000 miliarde lei. Raportul 1:3 nu este, in ultima analiza, mai favorabil nici in cazul "perlelor Coroanei".
