De același autor
Se apropie privatizarea CEC, ultima din sistemul bancar si una dintre ultimele pe ansamblul economiei. Ca un corolar, aceasta se prefigureaza strict emblematica pentru intregul proces al privatizarii din Romania. Va fi practic o noua afacere proasta din toate punctele de vedere, indeosebi din punctul de vedere al consecintelor pe termen lung.
Inainte de toate, privatizarea CEC va insemna iesirea capitalului autohton, probabil definitiva si irevocabila, din sistemul bancar din Romania. Daca acest lucru semnifica vreo reusita, atunci este vorba de una intr-adevar remarcabila, caci nu se cunoaste vreo tara de o dimensiune cat de cat semnificativa din Europa si din lume care sa-si fi lichidat toate pozitiile proprii din sistemul bancar. Oricum, faptul este in contracurent cu ceea ce se intampla in Europa in plan bancar, inclusiv in lumea occidentala pe care Romania si-a luat-o drept model si in al carei club doreste sa intre.
De asemenea, privatizarea CEC ar putea consolida jenantul simulacru pe care privatizarea l-a constituit in Romania. In axa majora a economiei, ceea ce s-a numit "privatizare" a constituit, de fapt, in proportie cel putin de jumatate, un simplu transfer din proprietatea statului roman in proprietatea nu a unor firme private, ci a altor state: respectiv statul grec (OTE, care a preluat Romtelecom, fiind o companie de stat); statul francez (Gas de France, care a preluat Distrigaz Sud, fiind o companie de stat); statul italian (ENEL, care preluat Electrica Muntenia Sud, Electrica Dobrogea si Electrica Banat, fiind o companie de stat); statul ceh (CEZ, care a preluat Electrica Oltenia, fiind o companie de stat). Nici OMV - care a preluat Petrom si, prin incidenta, controlul exploatarii resurselor de titei romanesti si a jumatate din cele de gaze - nu este o companie tocmai privata, in masura in care statul austriac este principalul actionar (35%), in timp ce 45% dintre actiuni sunt libere pe bursa si deci imposibil de a gasi o coalizare impotriva actionarului principal, chiar daca acesta nu este majoritar.
In cursa pentru CEC au mai ramas doi competitori. Unul dintre ei, care s-a dovedit ca joaca foarte tare si a aparut a-si dori foarte mult sa intre semnificativ pe piata bancara romaneasca, este OTP, cea mai mare banca maghiara. Aceasta este doar cu numele privata. Statul maghiar nu este intr-adevar actionar majoritar, numai ca detine asa-numita "actiune de aur" ("golden share") prin care controleaza absolut toate deciziile importante. In caz ca oferta financiara cea mai mare va fi facuta de OTP, lucru perfect posibil, statul maghiar se va adauga statelor carora statul roman le-a cedat proprietati in cadrul surogatului numit in mod revoltator "privatizare".
Mai este insa si chestiunea financiara. Se vorbeste, in modul cel mai curent, ca statul roman ar putea incasa pe CEC vreo 500 de milioane de euro. Pentru ce afacere reprezinta CEC poate n-o fi chiar putin. Pentru ce reprezinta insa CEC pentru Romania suma este o rusine daca va fi acceptata.
In plus, daca CEC se privatizeaza, cumparatorul, oricare ar fi acela, nu va accepta sa preia in sarcina controversatul litigiu CEC - FNI si statul va trebui sa preia plata despagubirilor pretinse de pagubasii de la FNI pentru ca, vezi Doamne!, s-ar fi lasat ademeniti in cumpararea de titluri ale fondului respectiv tocmai de garantiile acordate acestuia de catre CEC! Indiferent cine are dreptate in chestiune, nu este treaba, evident, a cumparatorului. Acesta vrea CEC fata mare. Si fata mare o va avea pe banii statului roman, mai precis ai contribuabilului roman! Si, ca si in cazul BCR, care, preluand Bancorex, si-a asumat si gaurile de la Bancorex, statul este bun de plata. De fapt, noi, contribuabilii, fraierii de contribuabili romani, vom fi cei ce vom plati! Prin acoperirea acestor gauri, BCR - perla coroanei din sistemul bancar - a ajuns sa fie vanduta aproape pe gratis! Din punctul de vedere al proprietarului real (poporul roman), CEC n-ar fi decat o alta banca data altora pe gratis!
In sfarsit, dar deloc in ultimul rand, privatizarea CEC va insemna anularea sansei care exista prin CEC de a se pune la punct o structura care sa contribuie la necesara restructurare a agriculturii si satului romanesc. CEC este singura banca din Romania care are o retea importanta in mediul rural. Orice banca straina va prelua CEC nu va astepta insa sa valorifice aceasta retea - care constituie evident o oportunitate doar pe termen lung -, ci va proceda, din insesi ratiuni economice pe termen scurt, la eficientizarea retelei prin injumatatirea, daca nu si mai mult, a acesteia tocmai in partea ei din mediul rural.
