Contrazicerile Î.P.S. Anania

România literară nr. 38 găzduieşte un interviu al mitropolitului Clujului, Anania, realizat de Ilie Rad în 1994, dar publicat abia acum, după ce a fost revăzut, suntem informaţi, de înaltul ierarh.

Aruncând o privire păstorească asupra sexualităţii, mitropolitul ne asigură: „… Biserica, în mod hotărât, respinge orice formă de alterare a relaţiilor sexuale, inclusiv homosexualitatea, care este osândită şi de Sf. Apostol Pavel, în mod hotărât, în Epistola către Romani. Adică o consideră o cădere a omului la treapta animalităţii, ajungând mai rău chiar decât dobitoacele, fiindcă dobitoacele se împreunează în mod firesc, normal, pe când homosexualitatea este o perversiune pe care numai omul a inventat-o şi de care uneori simte nevoia“.

Compararea unor oameni, oricât de mari ar fi păcatele lor, cu animalele stă alături cu vorbele unuia dintre cei mai odioşi tirani ai vremii noastre, dictatorul african Robert Mugabe, care a declarat odată că „homosexualii sunt mai răi decât câinii şi porcii“. Este posibilă şi compatibilă această atitudine cu mila şi toleranţa care caracterizează morala creştină? Referindu-se la Apostolul Pavel, mitropolitul Anania evocă, neîndoielnic, paragrafele 26-27 din capitolul I al Epistolei către Romani care glăsuiesc astfel: „Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat şpe unii oameniţ unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială împotriva firii; / Asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au prins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor“.

După cum se poate vedea, ÎPS atribuie Apostolului o violenţă scelerată, care, fireşte, nu se regăseşte în textul evanghelic. Comite un fals intelectual. Compararea unei categorii de oameni cu animalele nu stă întru nimic în spiritul creştinismului. Din ce motiv? Biserica creştină, de orice confesiune, oferă posibilitatea mântuirii oricărui om. Or, decăderea din condiţia umană, dacă ar exista, nu ar putea fi decât ireversibilă, refuzând în felul acesta celor decăzuţi mântuirea, care, după cum se ştie, nu poate fi refuzată nimănui până în ultima clipă a vieţii, căci animalele nu sunt nici osândite, nici mântuite, ele se situează în afara planului soteriologic.

Care să fie cauza acestei violenţe? Biserica creştină, nu numai cea catolică care a făcut obiectul unor grave denunţări în ultima vreme, dar şi cea ortodoxă, are o veşnică problemă, în rândurile ei, cu homosexualitatea. Vorbele mai mult decât aspre ale unor ierarhi nu sunt, în principiu, adresate laicilor, ci constituie un avertisment la adresa călugărilor în special, homosexualitatea din mănăstiri fiind un motiv permanent de scandal şi de preocupare pentru Biserică. Dar poate că există şi alte mijloace disciplinare decât desemnarea călugărilor drept animale.

Încheind interviul său, mitropolitul Anania spune: „În ce priveşte creştinismul, sunt convins că, dincolo de războiul din Irlanda sau de războiul dintre confesiuni, sau de cruciade, de Inchiziţie, sau de alte racile ale creştinismului, nu e de vină doctrina, ci sunt de vină oamenii şi slăbiciunile lor..., toate aceste sunt elemente necreştine, dar cu care s-a operat în interiorul creştinismului. Dar nu doctrina în sine, care este doctrina iubirii, a păcii, a toleranţei, a iertării nesfârşite“.

Am putea îndrăzni să cerem înaltului ierarh să rezolve contradicţia inerentă discursului său? Să se decidă între retorica urii crunte şi a toleranţei iubitoare? Nu suntem siguri că este posibil; putem totuşi spera.

Am vrut să rămânem în cadrul propus de intervenţia mitropolitului. Dar despre necesara toleranţă faţă de homosexuali se poate argumenta şi laic. //

Taguri:
IPS Anania, homosexual, Romania literara, mitropolit, violenta sexuala.