Familia? Despre ce familie vorbim?

Discuția despre familie se întemeiază prea adeseori pe falsuri și nerecunoașterea unor crime seculare.

Ion Vianu 22.08.2017
SHARE 11

De același autor

 

Cetățenii obișnuiți sunt îndemnați să sprijine o organizare socială bazată pe familia „tra­dițională“, pe o căsnicie durabilă, pe respectul tradițiilor religioase și pe creșterea copiilor cu frica lui Dumnezeu. Așa să fie... din păcate, nu prea am vă­zut o poziție curajoasă din partea profesioniştilor să­nă­tății mintale (sau, poate, nu citesc eu destul). Realitatea este că noi, cei care am lu­crat sau lucrăm în acest do­meniu, știm sau ar trebui să știm că prea adeseori con­ceptele sănătoase acoperă realități putrede.

 

Dacă familia tradițională ar fi ceea ce ne în­chipuim noi că este, nu ar fi existat tragedia greacă antică. Ea descrie sacrificarea copiilor unei voințe zeiești, incest, asasinat al soțului, paricid, matricid. Tot ceea ce Eriniile ur­mă­resc cu îndârjire. Dacă ar fi prezentat doar as­pecte sporadice sau întâmplătoare, tragedia nu ar fi avut același succes milenar. Pă­gâ­nis­mul a fost înlocuit de creștinism, s-au pro­pus alte principii de viață mai umane, mai res­pec­tuoase pentru femeie, pentru copil, dar omul a rămas păgân în fundul sufletului, iar fa­mi­lia, potențial, un loc echivoc: al iubirii și al bu­nei creșteri, dar și al abuzului și tiraniei. Al ta­tălui protector și exemplar, dar și al pă­rintelui abuziv și pervers. Chiar dacă extremitățile es­chilee nu sunt atinse, familia este locul în ca­re prea ade­sea, în cursul istoriei, până azi, brutalitatea și arbitrariul, incestul sau ati­tudinile in­ces­tuale, falsele vir­tuți și ade­văratele vicii as­cun­se au ju­cat un rol cu mult, mult prea mare.

 

Da, familia poate fi acea co­mu­nitate bazată pe iubire, pe educație, pe sacrificiul consimțit, pe o pe­da­go­gie a soli­da­ri­tății; ceea ce, însă, vedem prea adeseori în jurul nostru este o familie des­compusă, su­ferindă, spartă, recompusă câ­teodată cu mai mult sau mai puțin noroc, succes. Este ade­vărat, niciodată nu s-a di­vor­țat atât în lume, niciodată familiile mono­pa­rentale nu au fost atât de numeroase. Lumea și-a pierdut re­perele. De un secol și mai bine, războaiele mondiale, comunismul, nazismul, ge­nocidele, terorismul au răsturnat toate va­lo­rile. Re­zultatul: nu mai ne este permisă nicio iluzie. „L’homme n’est ni ange, ni bête et le mal­heur veut que qui veut faire l’ange fait la bête“, omul nu este nici înger, nici fia­ră, dar cine face (vrea să facă) pe îngerul fa­ce (de fapt) pe fiara, a spus Blaise Pascal, filozoful creștin din secolul al XVII-lea. Pri­mej­dia este aceasta: cine vrea să facă pe îngerul (adică adoptă gesticulații pioase) încurajează de fapt bestialitatea. În loc să încurajăm fa­mi­lia ca atare, fie ea și creștină (ca și cum fa­mi­liile ne­creștine ar fi neapărat vicioase, nu ar exista familii bune musulmane, budiste, evre­iești sau atee), trebuie să ne punem problema va­lo­rilor individuale. Nu există mântuire decât individuală, nu se mântuiește nici un neam, nici o familie. Fiecare om este singur în fața lui Dumnezeu, răspunde pentru sine. Si­milar, omul laic răspunde în fața propriei sa­le con­științe morale, care îl luminează lăun­tric, la fel cum îl luminează și cerul înstelat deasupra creștetului, spune Kant.

 

În lumea noastră răvășită de conflicte, mi­ze­rie, abuzuri, copii ai canalelor și străzii, copiii fără doi părinți, adesea fără niciun părinte, fără cămin, fără protecție și educație sunt ne­numărați. Să ne oprim un moment în lumea noastră românească, cu milioanele care au ple­cat din țară, lăsându-și copiii de izbeliște, pur și simplu pentru a supraviețui, fiindcă oli­garhia nu le dă de lucru și de mâncare și să ne preocupăm măcar de ei. Dar noi? Noi fa­cem pe îngerii și de fapt suntem fiare. Nu vrem să vedem realitatea și propunem un ideal pe care puțini pot să-l atingă. În urma acestor falși profeți rămân victimele. Dacă fiecare om și-ar face examenul de conștiință (da, există examenul de conștiință), ar putea să ajute.

 

Dar să mergem un pic mai departe. Europa es­te asaltată de emigrați din Asia și Africa, go­niți de conflicte și foamete. Printre ei se află mulți, mulți copii. S-a articulat, timid, un nu­măr infim de refugiați care s-ar putea instala la noi, fie numai și pentru a munci în această țară devastată de emigrarea autohtonă. Se gândește cabala gânditorilor cuvioși la copii sirieni, irakieni, câțiva, care ar putea primi, aici, un ajutor? Neam.

 

Sunt convins că familia bună este cadrul dez­voltării omului bun. Dar să nu fim falși îngeri, răspândind ideea că, mergând duminica la bi­serică, vom deveni o familie mai bună; ade­vărul este altul, anume că orice bunăvoință și orice conștiință trebuie mobilizată în lumea actuală, fără frontiere, din ce în ce mai sfâ­șia­tă și mai puțin solidară. Conservatorii (printre ei pot fi oameni virtuoși) cred că la situații noi pot fi aplicate soluții vechi. Totuși, cineva a spus: dacă pui vin nou în burdufuri vechi, vi­nul fierbe și burdufurile crapă. Pentru vin nou trebuie burdufuri noi (Matei, 9, 17). 

TAGS:

Comentarii 11

ana - 10-19-2017

Numarul familiilor in care parintii isi maltrateaza copiii este infim? Really? Traiti pe Marte?

Răspunde

Adriana Panaitescu - 09-11-2017

Domnule Vianu,Multumiri pentru meditatia profunda,realista. Din pacate,intr-o tara macinata de probleme psihice naucitoare, sanatatea mintala este abandonata,in primul rind de catre cei aflati in ''sistem'' sa o slujeasca. (totul este politizat,precum bine stiti) Calitatea profesiunilor Psy reflecta haosul si marasmul general,oamenii continua sa fuga de adevar, ''examenul de constiinta'' este o necunoscuta, recrudescenta obscurantismului este tot mai ingrijoratoare.

Răspunde

Gheorghe Popescu - 09-08-2017

A trebuit sa ma frec la ochi cind am citit ineptiile astea. Primul articol prost pe care il citesc scris de Ion Vianu. Numarul familiilor in care parintii isi maltrateaza copiii este infim, comparat cu cel al familiilor in care copiii primesc o educatie sanatoasa, in care sint iubiti. Comparati va rog cu numarul copiilor strazii, in care absolut toti sint lasati in voia soartei. Cei care au de a face cit de cit cu America sa compare cresterea copiilor americani din Midwest cu Gomora lesbianismului de pe coasta de vest, cei fara un Dumnezeu. In ce priveste imigratia din Orientul Mijlociu in Romania, romanii nu se feresc de amaritii veniti din Siria, se feresc de potentialii criminali si teroristi pe care ii vor primi la pachet. Si comparat cu numarul injustitiilor comise de biserica, ajutorul oferit populatiei de-a lungul comunismului, sprijinul moral oferit oamenilor si busola asigurata de biserica de-a lungul timpului a fost net superioara. Atitudinea domnului Vianu e tipica ateului inversunat, cel care nu poate trai daca vede un crestin facindu-si semnul crucii. Ori biserica tocmai asta invata, sa fii ingaduitor si sa ii accepti pe ceilalti asa cum sint. Pacat domnule Vianu. Pacat de stofa. Sper ca atunci cind veti muri, sa cereti bisericii sa stea de-o parte. Sa fiti ingropat ca un adevarat ateu. Fara luminare la capatii. Sa va dea Blaise Pascal lumina.

Răspunde

Liviu - 09-01-2017

1. Articol mustind de umanism si corect, nimic rau, dar, in orice analiza trebuie pornit de la realitati. 2. Ei da, exista violenta si abuz in familie, asta inseamna ca familia nu e buna. 3. Ei da, exista suferinta peste tot, dar provocata de oameni, dar asta insemna ca nu exista Divinitate ? 4. Trebuie plecat de la realitate: societatea e facuta din oameni si astia trebuiesc educati pentru a-i face buni. 5. Cit priveste migrantii, astia sint atrasi de "bogatia" europeana si fiind prizonierii unei religii totalitare, niciodata nu se vor integra, niciodata nu vor participa in societate si vor vedea intotdeauna in noi o oaie buna de sacrificat. 6. Dezvoltarea istorica ne-a separat si a fost bine pentru cinci mii de ani, asa trebuie sa ramina pentru inca cinci milenii; dupa aia, cred ca nu mi-as schimba opinia.

Răspunde

Cititor - 09-01-2017

Vorba lunga saracia omului. Mai ales cand argumentele sunt false, de tip marxism cultural intarziat. Dl. profesor atribuie relatiei dintre oameni defectele oamenilor. Ca si cand familiile formate din oameni de acelasi sex ar fi mai putin abuzive. Problema familei nu este tipul de relatie ci indivizii abuzivi. Solutia nu este schimbarea relatiei ci educarea ori pedepsirea membrilor sai daca acestia sunt incurabili. Ma mira ca Dl. profesor de psihiatrie nu intelege ca problema principala este abuzul asupra psihicului copiilor de catre parintii care au relatii sexuale si familiale nenaturale.

Răspunde

Serenela Ghiteanu - 08-27-2017

Perfect adevarat, dle doctor ( si scriitor). Biserica si militantii ei ar face mult mai bine sa se preocupe de violenta din familiile din Romania. Este multa violenta fizica si psihica si nimeni nu se ocupa de ea. Cei mai "cuviosi" din piata publica sunt foarte intoleranti si mai ingusti la minte in orice privinta. Nu ii deranjeaza , in schimb, vanitatile si coruptia preotilor, ci le intretin. Suntem o civilizatie rurala.

Răspunde

julius001 - 08-26-2017

1.” Dar să nu fim falsi ingeri, răspândind ideea că, mergând duminica la biserică, vom deveni o familie mai bună;”....chiar sunt convins ca o familie buna care merge duminica sau sambata la sinagoga, moschee sau biserica nu are motive sa iasa de acolo mai putin buna decat a intrat!....unde e ipocrizia!?....sigur, valoarea utilitara a familie, sta in asumarea a tot felul de sarcini dar mai ales la nasterea si educarea copiilor....prin urmare, din perspectiva statului laic, familiile trebuie sa se ocupe duminica cu facutul de copii in loc de mers la biserica, ceea ce multi chiar fac... 2..”S-a articulat, timid, un număr infim de refugiti care s-ar putea instala la noi, fie numai si pentru a munci în această tară devastată de emigrarea autohtonă”....Dar exista deja un numar infim de refugiati care primesc masa, casa, scoala si spital de la bugetul tarii..Din acel buget prost gestionat la care contribuie si milioanele de romani fugariti de saracie prin lume unde, numai ei stiu cum, isi castiga painea....A pretinde ca tot mai multe “numere infime” de refugiati sa-si gaseasca locul in aceasta tara, platiti de la bugetul de stat in numele unui bine mondial, in timp ce autohtonii duc trai de subzistenta incalzindu-se iarna cu tizic, sau arand pamantul cu plugul tras de o vaca, nu este, ma iertati, o nerusinare?... 3.....”dacă pui vin nou în burdufuri vechi, vinul fierbe si burdufurile crapă. Pentru vin nou trebuie burdufuri noi”…....cam asa trebuie sa fi gandit si Lenin cand se lansa in lupta bolsevica facand cu ochiul clasei muncitoare…elita intelectuala romaneasca bagata in puscariile comuniste si tocata sistematic a fost tot o consecinta a “vinului nou” care nu mai incapea in “burdufurile vechi”…Cine a platit la judecata istoriei cand s-a tras linie ?!...un sef de puscarie ca Visinescu….El e gasit vinovat pentru toata tarasenia!....agitatorii in ape tulburi s-au retras tactic pentru vremuri mai bune…iar azi, sunt reciclate aceleasi lozinci vechi intr-o piesa noua....

Răspunde

Sergiu Simion - 08-25-2017

Relativism moral, nimic surprinzator. Aparitia lui era doar o chestiune de timp.

Răspunde

profesoru - 08-25-2017

Dezbaterea despre familia tradiţională nu e despre familia creştină, ci despre familia bazată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, în opoziţie cu "familia" homosexuală. Sunt destui atei care sunt adepţi ai familiei tradiţionale şi se opun căsătoriilor homosexuale. Cât despre ideea că imigranţii musulmani ar fi o soluţie pentru criza forţei de muncă, ţările occidentale au făcut eroarea asta în anii 60. N-are rost să o repetăm şi noi.

Răspunde

Florin - 08-25-2017

Pai idelogia asta de stanga, PC sau cum vreti sa o numiti care domina Vestul si care e pro-gay, pro-ne-europeni, etc. si pe care dvs se pare ca o simpatizati nu e decat "crestinism fara dumnezeu". Stanga e cea care crede in progresul omenirii nu dreapta.

Răspunde

Mircea Ordean - 08-23-2017

Foarte interesant ce spuneți.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22