De același autor
Pripa
Schitul Sfanta Treime se afla la aproximativ 10 km de Vaslui. Este, ca multe alte schituri din Romania, unul foarte nou. In urma cu cinci ani, episcopul Ioachim al Husilor se pare ca ar fi sfintit locul unde a fost ridicat. Iarasi, la fel ca majoritatea schiturilor infiintate dupa 1990, cladirile asezamantului monahal au fost construite in timp record. Dupa paraclis, dorind o biserica mare, obstea a inaltat-o rapid: inceputa in 2004, in aprilie 2005 lucrarile la biserica au fost incheiate. Cum, necum, comunitatea monahala de la Tanacu isi injghebase locul de recluziune. Devenise una dintre zecile, poate sutele de manastiri si schituri deschise dupa 1990, parte din ceea ce multi dintre ierarhii BOR au numit renasterea monahismului romanesc. Dintre aceste manastiri doar o parte fusesera inchise in urma decretului comunist din 1959. Restul au fost construite din temelii; nu au existat aici calugarii care sa se reintoarca in asezamantul candva desfiintat de comunisti, nici baza materiala (biserica, cladiri pentru chilii etc.) care sa asigure un debut lesnicios al vietii monahale. In aceste locuri, viata monahala a fost luata de la zero. Iata cateva date, privitoare doar la Episcopia Husilor: din 18 manastiri si schituri pe care le-am identificat, sapte sunt noi sau in curs de construire. Situatia nu este diferita in raport cu celelalte eparhii, cu mentiunea ca Episcopia Husilor a fost reinfiintata in 1996 si, din acel moment, lucrarile de inaltare, redeschidere si repopulare de manastiri s-au intensificat. Aceeasi frenezie a inmultirii numarului de manastiri caracterizeaza multe alte eparhii ortodoxe romanesti. Iar asta se intampla, de regula, cu mijloace putine, fara personal suficient si, de multe ori, fara ca ierarhia sa aiba cunostinta de felul in care lucrarile si constituirea obstilor se fac. In aceste conditii, vagabondajul manastiresc s-a intensificat, primirea novicilor in randul monahilor se face in unele locuri cu foarte mare usurinta, la fel ca hirotonirea in pripa a multor preoti calugari, asa cum s-a intamplat si cu ieromonahul “exorcist” Daniel Corogeanu.
Pentru ca o manastire sa isi indeplineasca rolul duhovnicesc trebuie sa aiba un nucleu statornic de calugari; de asemenea, obstea trebuie sa pastreze o relatie stransa cu episcopul sau exarhul locului. Trebuie sa existe toata baza materiala necesara sustinerii vietii monahale: numar suficient de chilii, un locas de cult care sa nu fie unul improvizat, anexele gospodaresti. Ce constatam la Tanacu (si nu numai) in raport cu aceste necesitati? Schitul avea o comunitate injghebata, cu un preot fara experienta si studii teologice, al carui comportament nu-l recomanda pentru viata monahala; de asemenea, exista un complex de cladiri ridicate in pripa, fara monitorizare din partea Episcopiei. Relatia obstei cu episcopul era ca si inexistenta, intrucat acesta nu avea habar de practicile nebisericesti de acolo. Nu exista un exarh al locului etc.
Aceeasi pripa frenetica si lipsa de control se vede si in organizarea vietii monahale din alte eparhii. Multi dintre ierarhii BOR au facut confuzia dintre inmultirea numarului de asezaminte monahale si renasterea monahismului romanesc, aproband ridicarea de asezaminte noi a caror necesitate de personal depaseste “resursele umane” disponibile, dar si puterea de control a ierarhilor. Intrebare retorica: de ce au sustinut acestia deschiderea acestor manastiri?
Sminteala
Aceeasi lipsa de control asupra multora dintre asezamintele monahale mai noi sau mai vechi se vede si in alte aspecte. Cum s-a ajuns insa la ritualurile de exorcizare facute des la Tanacu si iata, ca o culme a isteriei misticoide, la repetarea dupa decesul monahiei Irina a acestei practici asupra mamei uneia dintre calugarite? Raspunsul nu este unul foarte simplu. Fostul ieromonah Daniel Corogeanu sustine ca bolile psihice (monahia Irina ar fi suferit de schizofrenie) sunt consecinta posedarii de catre diavol. In contextul tragediei produse, televiziunile prezinta imagini cu alti preoti calugari care vorbesc despre acelasi lucru. Insusi episcopul vicar al Husilor spune ca avea cunostinta de afirmatii si comportamente halucinante ale fostului ieromonah, de tipul “banii sunt insemnati cu chipul Satanei” si altele asemenea. Pentru necunoscatorii literaturii manastiresti, aceste lucruri par sa contureze comportamentul unui om nebun.
Aceasta literatura, de-a lungul celor 15 ani de renastere monahala, a cunoscut o adevarata explozie. Volume de tipul 666-numele Antihristului, Nu va insemnati cu 666, Profetii despre Antihrist etc. etc. sunt relativ comune in multe din manastirile romanesti. Alaturi de acestea sunt numeroase carti care povestesc despre vocatia antihristica a catolicismului si protestantismului, despre masonii si evreii care conduc lumea ca unelte ale Satanei, despre necesitatea retragerii ortodoxului “adevarat” din lume, despre controlul pe care Satana il exercita asupra societatii occidentale prin cartele magnetice, inrobind sufletele prin programe TV etc. etc. Este un fenomen care s-a dezvoltat in lipsa oricarui control din partea ierarhiei, nu numai la noi, nu numai in manastirile fara traditie, ci chiar in locuri care o conserva si care alimenteaza aceste tendinte nefaste si la noi. Ma refer la Sf. Munte, de unde de ani de zile sunt aduse si vandute in manastiri volume in limba romana, subventionate de diversi credinciosi greci si asociatii religioase. Modelul acestei literaturi a fost preluat si folosit si la noi. Impotriva acestei confuzii teologice, iscate dintr-o profunda ignoranta si resentimente care nu s-au dezvoltat de ieri, de azi iarasi nu s-a prea facut nimic. Ideile acestea alimenteaza principii de viata duhovniceasca in unele manastiri, mai ales in cele in care nu exista voci competente in materie de teologie, principii care sunt induse mai departe credinciosilor care frecventeaza aceste comunitati. Acum se vorbeste mult despre exorcism - si pe drept cuvant -, dar nimeni nu se intreaba de ce ani la rand au circulat casete audio, cu inregistrari ale acestor practici si care erau puse in seama unor duhovnici faimosi. Imagini cu asemenea ritualuri iesite din orice canon au fost difuzate de multe ori in buletinele de stiri ale televiziunilor. Ce reporter in goana dupa senzational putea rata aceste ocazii? Ce tabloid le putea ignora? Iarasi, nici o reactie oficiala a BOR care sa precizeze care este regimul acestor practici. A fost nevoie de imaginile dintr-o comunitate isterizata, fanatizata, si de moartea unei calugarite pentru ca acestor fenomene sa inceapa sa li se distinga adevaratele si infricosatoarele dimensiuni. Vorbim despre ignoranta teologica, goana dupa celebritatea “duhovniceasca” a acestor calugari-”taumaturgi”, de sminteala si, iata, de nebunie colectiva si criminala. Consecintele acestor “scapari” din partea BOR pot fi usor citite in evenimentele de la Tanacu.
