Oboseala cocorilor

De cand si-a pus cocorii pe sigla, Mircea Geoana tot încearca sa-si ia zborul. E ca o pasare de curte toamna, cand trec pe deasupra stolurile migratoare. Instinctul îi spune sa le urmeze. Da din aripi, bate aerul, ridica praful. Numai el nu se ridica. Iertata sa-mi fie comparatia, pentru ca d-l Geoana are si calitati. A mostenit fostul partid-stat si nimeni nu se mai teme pentru drepturile si libertatile cetatenesti. Ceea ce nu-i putin, dar n-ajunge.

Ultima zbatere în ograda politicii este motiunea de cenzura „Fapte si minciuni“. Un text apocaliptic, o declaratie de razboi total la adresa guvernantilor, însotita de iesiri în strada în mai multe orase, cu manifeste si tineri în tricouri rosii. De la Bucuresti, Geoana, în registrul dramatic, ne asigura ca „nu ne vom lasa pana nu vom alunga Alianta de la putere“. In viziunea sa, presedintele deja „a dezinvestit guvernul“, anticipatele sunt singura solutie. Iata de ce cheama PSD la mobilizare generala, batalia e aproape.

Reactia adversarilor a fost una de lehamite. Partidele coalitiei erau ocupate sa se lupte intre ele. Liberalii tocmai respinsesera un asalt democrat pe tema restructurarii guvernului. Tema a fost insa preluata din zbor, ca la stafeta, de presedintele Basescu în mesajul sau din parlament. In aceeasi ordine de idei, acesta a acuzat guvernul de mediocritate. Preventiv, premierul a ales sa nu fie de fata, lung prilej de vorbe si de ipoteze. Radu Berceanu (PD) vorbea chiar despre dezgroparea securii razboiului. Premierul a dat mai tarziu o replica de la distanta presedintelui Basescu, între concluziile Consiliului European si cele ale presedintelui Romaniei e o diferenta cam mare. UDMR parea obosita de vesnicele dispute liberal-democrate. Markó Béla a comparat coalitia cu „o masina care scoate fum“ si s-a aratat gata sa participe la formarea unui nou guvern si a unui nou program. In acelasi timp, conservatorii amenintau cu iesirea de la guvernare, dupa afrontul suferit de presedintele lor la CNSAS.

O regula veche în politica spune sa nu-ti întrerupi adversarul cand greseste. Atacul PSD i-a împins înapoi pe aliati unii in altii. De voie, de nevoie, democratii si liberalii au revenit umar la umar. Presedintele PD, Emil Boc, a respins demersul pesedist în stilul sau ferm, pe repede-nainte: „Vom vota contra motiunii. Guvernarea merge mai departe“. Vicepresedintele Cezar Preda i-a recomandat d-lui Geoana sa-si vada de partidul sau, ca are destule probleme. Pe partea liberala, Calin Popescu Tariceanu, mai relaxat ca oricand, a considerat motiunea „demagogica, populista si fara nici o sansa“. Liderul senatorilor liberali, Puiu Hasotti, a reamintit opiniei publice guvernarea PSD „bazata pe minciuna si coruptie“. Iar PC a realizat ca cel mai bine se conserva la putere si-a ramas la guvernare.

Culmea e ca nici pesedistii nu par toti convinsi, merg la atac si bombane printre dinti. Sorin Oprescu, Vasile Puscas, Ion Iliescu dau de înteles ca nu-si doresc anticipate si ca PSD nu e pregatit sa revina la putere. Pana si gornistul partidului, Cristian Diaconescu, si-a pus surdina. Bomboana pe coliva motiunii a pus-o însa Vadim Tudor. El refuza sa faca jocul PSD, „care nu vrea decat sa-si scape unii lideri de puscarie“. Nu-l iarta pe Geoana de cand acesta nu si-a pus semnatura alaturi de a lui pe un protocol de colaborare parlamentara.

Intrebarea e: ce vrea Geoana? De ce sa scoata el castanele din foc? Sa zicem ca, prin absurd, motiunea reuseste. La ce ar servi PSD-ului un nou premier, pe placul presedintelui, cu alte cuvinte o putere unitara? Incercarile lui Geoana de relansare a PSD, de la „revolutia binelui“, la „generatia 2008“, au esuat. A facut tot ce a putut. Poate nu-i corect ce i se întampla, dar partidul balteste la 20%. Iar aritmetica parlamentara arata ca motiunea de cenzura va cadea la scor. Geoana va fi apoi si mai vulnerabil in fata batranului Iliescu, despre care Mircea Dinescu spune ca are mai mult succes în cimitir decat Geoana în piata publica. Se referea desigur la înmormantarea lui Gica Petrescu, unde se spune ca Iliescu a fost primit cu atata simpatie, încat a dat autografe langa sicriu. Gluma e gluma, dar eu o iau în serios. Sunt chiar îngrijorat. Pentru mine, principala calitate a lui Mircea Geoana în fruntea „stolului de cocori“ este ca tine locul ocupat. Intr-o perioada de strans cureaua, Iliescu ne-ar fi omorat cu populismul lui. El este un rosu autentic, acolo unde Geoana si-a tras doar un tricou la moda. Daca motiunea pe care Geoana a initiat-o nu va lua nici macar voturile pesedistilor, nu-l vad bine. Sa nu fie, vorba lui, „dezinvestit“.