Ceauşescu de vânzare

Ministrul Turismului, Elena Udrea, are de gând să-l transforme pe Ceausescu în „produs turistic“ (ca şi pe Dracula), pentru că, a înţeles ea că s-ar „vinde bine“, că „este un lucru extraordinar să exploatezi locurile pe unde a trăit ultimul mare dictator din Europa de Est“.

Dar ca un lucru „extraordinar“ ne-a fost prezentat şi litoralul – vezi reportajul lui Mirel Bănică din numărul curent -, fără ca străinii să dea buzna pe plajele inundate egal de alge, maşini şi vânzători ambulanţi. La fel de „extraordinară“ a fost găsită de minister şi Bucovina, sau Delta, sau Bucureştiul văzut din autobuze supra-etajate. „Extraordinar“ era în anii trecuţi turismul religios sau cel balnear. Dar străinii care aleg să facă turism în România rămân tot puţini, căci, fără drumuri, inscripţionări în limbi străine, WC-uri, hoteluri şi chelneri cinstiţi nu e nicio şansă. Mă îndoiesc că, văzând ofertele cu Ceauşescu la Scorniceşti, Doftana, Comitetul Central şi la Târgovişte, cererile de a veni în România vor asalta agenţiile de voiaj. Înţeleg că şi-ar fi manifestat curiozitatea pentru un „circuit roşu“ chinezii, care, slavă Domnului, au băut până la fund paharul întins lor de Mao, dacă nu cumva numita curiozitate face parte dintr-o asiatică strategie de disimulare, care, cu siguranţă, îi scapă d-nei Udrea.

Cu acest ultim „produs“, Elena Udrea pare că stă în faţa unei tarabe şi, nerăbdătoare, voind să vândă neapărat ceva, cuiva, o umple cu de toate: cârnaţi şi papiote, stofe şi şlapi, tablouri şi acadele etc. - toate sub o mult prea anostă frunză şi sub semnul unei ambiţii mari. Ştiu obiecţia: mai bine să facă ceva decât nimic! Numai că şi făcutul ăsta de-a valma, în turism mai ales, duce, precum se vede, tot la un fel de nimic. În cazul „circuitului roşu“, avându-i ca protagonişti pe soţii Ceauşescu, lucrurile sunt delicate: nostalgicii „roşii“ trec de jumătate în sondaje şi, cum spune Marius Oprea, un astfel de circuit, făcut de oameni care nu au habar, ca ministrul Udrea (căreia îi sugerează în schimb o gală cu toaletele Elenei Ceauşescu), riscă să-l eroizeze pe dictator, ceea ce ar fi o bătaie de joc la adresa victimelor şi o gravă inducere în eroare a prezumtivilor turişti.

Nu ştim în ce cheie vrea să trateze Elena Udrea circuitul şi nici cine îi sunt sfătuitorii ca „să creăm povestea“. Dacă o să vrea să facă o poveste turistică, mai „relaxată“, „cool“, sperând că mult aşteptaţii călători se vor amuza la nebunie (mai ales chinezii!), scoţând, fără să mai ţină seama, banii din portofel, ceea ce oricum e greu de crezut, mai bine lipsă. Istoria recentă în România e încă un capitol dureros, care aşteaptă să fie scris şi nu este de acceptat să-l transformi pe Ceauşescu în obiect de divertisment, înainte de a stabili şi de a descrie nenorocirile aduse de el ţării. Să-l vezi pe Ceauşescu (şi pe ea!) zâmbind de pe tricouri şi brelocuri e ca şi cum l-ai fi absolvit de foamea, frigul şi frica pe care le-au răspândit în toate casele României.

Există în Budapesta, pe lângă Casa Terorii, un parc imens în care sunt adunate uriaşele statui comuniste, maşini Trabant şi alte elemente obligatorii din recuzita regimului de democraţie populară. Este trecut în toate ghidurile turistice şi la intrare plăteşti biletul. Pe pajiştile verzi aleargă copii care însă „învaţă“ ce înseamnă coloşii care au strivit vieţile părinţilor lor. Îi recomandăm d-nei Udrea să viziteze Budapesta înainte de a se lansa în circuite de care ar fi interesaţi chinezii. //

Citeste si despre: traseu turistic, tur rosu, pe urmele dictatorului, brand turistic, atragrea turistilor.