E posibilă împăcarea Coreei de Nord cu lumea?

Tratativele subite dintre cele două state coreene și negocierile care urmează între dictatorul de la Phenian și președintele american sunt în mare parte opera liderului sud-coreean și a strategiei lui Kim Jong-un. Primul prin felul ferm, dar prietenos de a întinde mereu mâna spre Nord, al doilea prin consecvența cu care a reușit să producă arme de distrugere în masă, pentru a speria Occidentul și a-l face să nu se poarte cu el cum a făcut-o cu Saddam Hussein în Irak.

Sabina Fati 13.03.2018

De același autor

 

Donald Trump a anunțat prin purtătoarea lui de cuvânt că, înainte de întâlnirea cu „omul-rachetă“, cel care a amenințat SUA cu noile sale arme nucleare, Coreea de Nord trebuie să facă anu­mi­te progrese. În schimb, mi­nistrul chinez de Externe a somat Washingtonul să nu tragă de timp și să ia în serios deschiderea bruscă a președintelui nord-coreean Kim Jong-un.

 

Destinderea de la începutul acestui an vine după testele nucleare făcute de Coreea de Nord în 2017 și ame­nin­ță­rile dintre Trump și Kim. Relaxarea a în­ceput cu întâlnirea dintre delegațiile mi­li­tare din cele două state coreene, s-a pus la punct reluarea liniei telefonice directe dintre Seul și Phenian, apoi frumoasa soră a dictatorului din Nord a fost primită de președintele din Sud, în timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă, unde sportivii din am­bele țări s-au afișat împreună la ceremonia de deschidere.

 

Toate acestea se încadrează cumva în tac­tica pașilor mărunți descrisă în mai multe rânduri de Moon Jae-in, președintele Co­re­ei de Sud. Moon s-a născut în ultimul an al războiului dintre cele două țări su­rori, după ce părinții lui au reușit să fugă din Nord în Sud. În perioada studenției, a fost arestat, condamnat și trimis la în­chi­soa­re pentru susținerea cauzelor demo­cra­ti­ce (protestul împotriva Constituției Yușin), iar după reabilitare și examenul de intrare în barou, a devenit avocat pentru drep­turile omului. Experiența l-a învățat pe Moon că e nevoie de multă răbdare pentru a-ți atinge obiectivele, de aceea vor­­bește cu precauție despre apropierea Co­reei de Sud de cea de Nord. Obiectivul lui este denuclearizarea pe­ninsulei și reunificarea paș­nică. Liderul de la Seul știe, însă, că în această zonă totul se mișcă foarte încet, că e nevoie de re­cu­noaș­terea erorilor din trecut, de scuze reciproce și de multe compromisuri. Astă-vară a declarat (într-o con­ferință la Berlin) că în Sud nimeni nu e interesat de „colapsul“ Coreei de Nord și că nu-și do­rește o „reunificare prin absorbție“. Moon a spus în fosta capitală a Germaniei co­mu­niste, devenită între timp capitala celor două țări reunificate, că cel mai bun drum pentru cele două Corei este o apropiere bazată la început pe dialoguri nepolitice și pe cooperare economică. Modelul german nu e potrivit pentru peninsula asiatică, dar precedentul e folositor ca țintă.

 

Cele două state au fost despărțite la fel ca Germania, după Al Doilea Război Mondial (Nordul a rămas sub tutela sovieticilor, în vreme ce Sudul era sub cea a ame­ri­ca­ni­lor), apoi, pe 25 iunie 1950, Coreea de Nord și-a invadat sora din Sud sub co­man­da lui Kim Ir-sen (1912-1994), sprijinit de Stalin și ajutat concret de armata lui Mao. Statele Unite lăsaseră între timp Coreea de Sud în afara „perimetrului său de apă­ra­re“, dar odată declanșat conflictul, pre­ședintele american Harry Truman, mai pu­țin interesat de geopolitică și mai mult de necesitatea ripostei împotriva înaintării co­muniste, a hotărât să apere Sudul. Răz­bo­iul s-a terminat de facto în 1953, dar, de jure, continuă și astăzi, fiindcă nu s-a semnat încă un tratat de pace și ostilitățile sunt ținute sub control doar de un ar­mistițiu.

 

Sechelele războiului au fost transformate de dictatura din Nord în propagandă îm­po­triva Sudului, dar mai ales împotriva americanilor, în vreme ce noua generație din Sud nu mai e deloc interesată de reu­ni­ficare. Între cele două state nu e doar un zid, ci un război crâncen care a lăsat în spate multă ură. În perioada pre­șe­din­telui sud-coreean Roh Moo-Hyun, un apă­rător al drepturilor omului, care și-a ter­minat mandatul în 2008 (cu un an înainte să se sinucidă), a fost înființată o Comisie de reconciliere. Această instituție, nece­sa­ră „pentru aflarea adevărului“ din pe­ri­oa­da războiului a estimat că peste 100.000 de oameni, simpatizanți comuniști din Sud sau doar bănuiți că ar avea vreo afi­nitate cu aceștia, au fost executați în masă imediat după începerea războiului, chiar de către ai lor. În cartea lui despre Războiul coreean, Bruce Cumings descrie bom­bar­damentele americane ca pe niște crime de război, aducând argumente din care re­zultă că 20% din populația nord-coreeană și-ar fi pierdut viața în aceste atacuri. Aici apare și declarația făcută în anii ’80 de generalul Curtis LeMay, comandantul avia­ției americane în războiul dintre cele două Corei: „am distrus fiecare oraș în parte. Și, din greșeală, și câteva orașe din Co­reea de Sud“. Au fost masacre făcute și de partea cealaltă de nord-coreeni și de chi­nezi, nescoase încă la iveală.

 

Nici Nordul, nici Sudul n-ar vrea să se întoarcă la vremurile războiului. Preșe­din­tele sud-coreean a spus direct că se împo­trivește oricăror amenințări sau încercări de intimidare a Coreei de Nord după tes­te­le periculoase făcute de Kim anul trecut, dar în același timp a pus umărul la sanc­țiu­nile dure împotriva acestei țări. Dic­ta­to­rul de la Phenian folosește armele mai de­grabă pentru a fi luat în seamă, cu toate că nimeni nu știe exact cât de bune sunt bombele lui cu hidrogen sau rachetele nu­cleare (dar vrea cineva să afle?). Înaintea întâlnirii din aprilie dintre cei doi pre­șe­dinți coreeni și înaintea summit-ului Co­re­ea de Nord-SUA, opțiunile sunt limitate, iar optimismul, moderat. America aș­teap­tă să vadă ce vrea Kim, el este con­du­că­to­rul jocului, fiindcă e considerat irațional și imprevizibil. Pe de altă parte, se află sub presiunea sancțiunilor, cu un po­por aflat în stare de sărăcie maximă.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22