PNL vinde diaspora pentru voturile UDMR

Orice alianță cu UDMR spulberă speranțele pe care românii din afara granițelor și le-au pus în restabilirea dreptului de vot.

Congresul UDMR de la sfârșitul săptămânii trecute a fost un nou prilej de lingușeli din partea liderilor partidelor românești pe lângă partidul care încă mai reușește să păcălească 380.000 de et­nici maghiari că îi re­pre­zin­tă. Blaga, Gorghiu, Ponta s-au întrecut în dulci be­zele către protipendada ma­ghiară, care a făcut zid în fa­ța justiției ca să nu fie agă­țați Markó Attila sau Lás­zló Borbély. Cireașa de pe tort a venit chiar în timpul con­gresului, când președintele ONG-ului etnic maghiar a atacat fără per­dea o decizie definitivă a unei instanțe de ju­decată pentru simplul fapt că „unul de-al lor“ a fost condamnat la închisoare.

Singurul care a avut grijă să le atragă aten­ția liderilor maghiari că rătăcesc de ceva timp pe drumuri greșite a fost pre­șe­din­tele Iohannis, și el minoritar etnic în Ro­mânia, dar care a reușit o performanță pe ca­re oamenii lui Kelemen o privesc cu multă suspiciune. Și asta pentru că, în zi­ua de 16 noiembrie 2014, românii au ară­tat că au depășit barierele culturale men­ținute cu atâta meticulozitate de Markó Bé­la, Kelemen Hunor, Ion Iliescu, Cor­ne­liu Vadim Tudor, în ultimii 25 de ani. Prost sem­nal atât pentru cei care din 1990 în­coace și-au bătut joc de comunitatea ma­ghiară din România, pretinzând că o re­pre­zintă, cât și pentru cei care ne-au fluturat de 25 ani pericolul maghiarilor care ne fu­ră țărișoara de sub picioare. Zice Iohannis: „Partidele politice - şi includ aici şi Uni­u­nea Democrată a Maghiarilor din Ro­mâ­nia, chiar dacă formal nu este un partid politic - au o responsabilitate crucială în acest sens (creșterea calității reprezentării politice, n.n.). Trebuie să ne asumăm în mod colectiv faptul că au existat de­ra­paje instituţionale, că s-a produs o de­te­riorare a cul­turii politice de­mocratice, în special datorită faptului că mulţi aleşi nu au fost preocupaţi de binele co­mu­nităţii sau al ţării şi au fo­lo­sit funcţia publică pen­tru interese personale“. Și bi­ne zice, mai ales când se gân^­­dește la ciracii lui Borbély.

Atât că, nici Iohannis, nici PNL nu cred că realizează ce înseamnă o colaborare cu UDMR. Dincolo de faptul că ungurii vo­tează sistematic în parlament de partea co­rupției, în vreme ce liberalii, măcar de ochii lumii, au reușit să-și con­vin­gă par­lamentarii să nu mai blocheze ce­rerile jus­tiției, UDMR este formațiunea ca­re se opu­ne vehement și agresiv celor mai im­por­tante proiecte de modernizare a României. E vorba de: revizuirea Cons­ti­tu­ției, reor­ganizarea administrativ-teri­to­ria­lă și votul prin corespondență.

Primul proiect ar corecta o mulțime de erori și ar evita blocaje constituționale gra­ve, numai dacă ar fi să ne gândim la opor­tunitatea de a scoate imunitatea par­lamen­tarilor pentru alte fapte în afara de­cla­ra­ții­lor politice. Al doilea proiect ar ajuta Ro­mâ­nia să se dezvolte durabil, pornind de la interesele comunităților, prin de­frag­men­­tarea uriașă a unităților administrativ te­ri­to­riale și comasarea „casetelor“ de­se­nate de Ceaușescu pentru a servi propriei dictaturi.

Dar UDMR nu vrea revizuirea Constituției fă­ră renunțarea la articolul despre stat uni­tar și nici reorganizarea administrativ te­ri­to­ri­ală fără enclavizarea etnică a re­giu­ni­lor de dez­voltare. Așa că pe UDMR nu te poți baza decât dacă vrei să te întorci în comunism.

Cel mai grav mi se pare însă că orice ali­anță cu UDMR spulberă speranțele pe care românii care trăiesc în afara granițelor și le-au pus în restabilirea dreptului de vot. După ce i-au umilit obligându-i să stea la cozi uriașe anul trecut, cu ocazia prezi­den­țialelor, politicienii s-au înghesuit să le promită că până la alegerile locale și par­la­mentare din 2016 vor avea votul electronic sau prin corespondență.

UDMR s-a opus încă din 2011 acestui pro­iect, inițiat pe atunci de Guvernul Boc. Și se va opune în continuare, pentru că, da­că s-ar introduce votul prin cores­pon­den­ță, UDMR are șanse mici să mai treacă pra­gul de 5%. Să explic cu cifre de ce se în­tâm­plă astfel. La ultimele alegerile par­la­men­tare, UDMR a fost votat de apro­xi­mativ 380.000 de etnici maghiari, ceea ce a re­pre­zentat un scor de 5,15%. Din cei cam un milion de adulți de etnie maghiară din România, doar o treime mai cred în ba­li­ver­nele UDMR. Dacă s-ar in­troduce votul prin corespondență, în loc de 7,5 milioane de voturi valabil ex­pri­ma­te, câte au fost în 2012, vom avea probabil cel puțin 9 mi­lioane. Cum UDMR nu va pu­tea păcăli mai mult de 400.000 de ma­ghiari, înseamnă că procentajul lor abia va depăși 4% în 2016.

Fiind vorba de lipsirea de imunitate a unor așa-numiți reprezentanți ai comu­ni­tății, aceștia se vor bate pe viață și pe moar­te ca diaspora românească să nu poa­tă vota altfel decât până acum. Adică să stea în continuare la cozi sau să rămână aca­să, astfel ca participarea la vot, pe an­sam­blu, să fie suficient de mică pentru a-și face ei pragul parlamentar. Nu, nu s-au gândit să înceapă măcar în al doi­spre­ze­ce­lea ceas să reprezinte localitățile cu ma­jo­ri­tăți etnice maghiare. De altfel, ar fi și târ­ziu, după 25 de ani în care i-ai ținut în bez­nă, ce să le mai promiți? Și atunci, Ke­le­men și Bor­bély nu au decât o soluție: să nu-i lase pe români să voteze în număr mare.

Dacă așa stau lucrurile, atunci eu nu în­țeleg cum arată parteneriatul PNL cu UDMR pentru următorii 10 ani. Pentru că el nu poate fi decât un parteneriat îm­po­triva celor care l-au votat pe Iohannis, str­ă­bătând sute de kilometri și înghițind umi­lința ceaușistă a statului la coadă, în spe­ranța că în 2016 vor putea să își exprime opțiunea într-un mod mai civilizat și mai puțin costisitor.