De același autor
Orice alianță cu UDMR spulberă speranțele pe care românii din afara granițelor și le-au pus în restabilirea dreptului de vot.
Congresul UDMR de la sfârșitul săptămânii trecute a fost un nou prilej de lingușeli din partea liderilor partidelor românești pe lângă partidul care încă mai reușește să păcălească 380.000 de etnici maghiari că îi reprezintă. Blaga, Gorghiu, Ponta s-au întrecut în dulci bezele către protipendada maghiară, care a făcut zid în fața justiției ca să nu fie agățați Markó Attila sau László Borbély. Cireașa de pe tort a venit chiar în timpul congresului, când președintele ONG-ului etnic maghiar a atacat fără perdea o decizie definitivă a unei instanțe de judecată pentru simplul fapt că „unul de-al lor“ a fost condamnat la închisoare.
Singurul care a avut grijă să le atragă atenția liderilor maghiari că rătăcesc de ceva timp pe drumuri greșite a fost președintele Iohannis, și el minoritar etnic în România, dar care a reușit o performanță pe care oamenii lui Kelemen o privesc cu multă suspiciune. Și asta pentru că, în ziua de 16 noiembrie 2014, românii au arătat că au depășit barierele culturale menținute cu atâta meticulozitate de Markó Béla, Kelemen Hunor, Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, în ultimii 25 de ani. Prost semnal atât pentru cei care din 1990 încoace și-au bătut joc de comunitatea maghiară din România, pretinzând că o reprezintă, cât și pentru cei care ne-au fluturat de 25 ani pericolul maghiarilor care ne fură țărișoara de sub picioare. Zice Iohannis: „Partidele politice - şi includ aici şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, chiar dacă formal nu este un partid politic - au o responsabilitate crucială în acest sens (creșterea calității reprezentării politice, n.n.). Trebuie să ne asumăm în mod colectiv faptul că au existat derapaje instituţionale, că s-a produs o deteriorare a culturii politice democratice, în special datorită faptului că mulţi aleşi nu au fost preocupaţi de binele comunităţii sau al ţării şi au folosit funcţia publică pentru interese personale“. Și bine zice, mai ales când se gândește la ciracii lui Borbély.
Atât că, nici Iohannis, nici PNL nu cred că realizează ce înseamnă o colaborare cu UDMR. Dincolo de faptul că ungurii votează sistematic în parlament de partea corupției, în vreme ce liberalii, măcar de ochii lumii, au reușit să-și convingă parlamentarii să nu mai blocheze cererile justiției, UDMR este formațiunea care se opune vehement și agresiv celor mai importante proiecte de modernizare a României. E vorba de: revizuirea Constituției, reorganizarea administrativ-teritorială și votul prin corespondență.
Primul proiect ar corecta o mulțime de erori și ar evita blocaje constituționale grave, numai dacă ar fi să ne gândim la oportunitatea de a scoate imunitatea parlamentarilor pentru alte fapte în afara declarațiilor politice. Al doilea proiect ar ajuta România să se dezvolte durabil, pornind de la interesele comunităților, prin defragmentarea uriașă a unităților administrativ teritoriale și comasarea „casetelor“ desenate de Ceaușescu pentru a servi propriei dictaturi.
Dar UDMR nu vrea revizuirea Constituției fără renunțarea la articolul despre stat unitar și nici reorganizarea administrativ teritorială fără enclavizarea etnică a regiunilor de dezvoltare. Așa că pe UDMR nu te poți baza decât dacă vrei să te întorci în comunism.
Cel mai grav mi se pare însă că orice alianță cu UDMR spulberă speranțele pe care românii care trăiesc în afara granițelor și le-au pus în restabilirea dreptului de vot. După ce i-au umilit obligându-i să stea la cozi uriașe anul trecut, cu ocazia prezidențialelor, politicienii s-au înghesuit să le promită că până la alegerile locale și parlamentare din 2016 vor avea votul electronic sau prin corespondență.
UDMR s-a opus încă din 2011 acestui proiect, inițiat pe atunci de Guvernul Boc. Și se va opune în continuare, pentru că, dacă s-ar introduce votul prin corespondență, UDMR are șanse mici să mai treacă pragul de 5%. Să explic cu cifre de ce se întâmplă astfel. La ultimele alegerile parlamentare, UDMR a fost votat de aproximativ 380.000 de etnici maghiari, ceea ce a reprezentat un scor de 5,15%. Din cei cam un milion de adulți de etnie maghiară din România, doar o treime mai cred în balivernele UDMR. Dacă s-ar introduce votul prin corespondență, în loc de 7,5 milioane de voturi valabil exprimate, câte au fost în 2012, vom avea probabil cel puțin 9 milioane. Cum UDMR nu va putea păcăli mai mult de 400.000 de maghiari, înseamnă că procentajul lor abia va depăși 4% în 2016.
Fiind vorba de lipsirea de imunitate a unor așa-numiți reprezentanți ai comunității, aceștia se vor bate pe viață și pe moarte ca diaspora românească să nu poată vota altfel decât până acum. Adică să stea în continuare la cozi sau să rămână acasă, astfel ca participarea la vot, pe ansamblu, să fie suficient de mică pentru a-și face ei pragul parlamentar. Nu, nu s-au gândit să înceapă măcar în al doisprezecelea ceas să reprezinte localitățile cu majorități etnice maghiare. De altfel, ar fi și târziu, după 25 de ani în care i-ai ținut în beznă, ce să le mai promiți? Și atunci, Kelemen și Borbély nu au decât o soluție: să nu-i lase pe români să voteze în număr mare.
Dacă așa stau lucrurile, atunci eu nu înțeleg cum arată parteneriatul PNL cu UDMR pentru următorii 10 ani. Pentru că el nu poate fi decât un parteneriat împotriva celor care l-au votat pe Iohannis, străbătând sute de kilometri și înghițind umilința ceaușistă a statului la coadă, în speranța că în 2016 vor putea să își exprime opțiunea într-un mod mai civilizat și mai puțin costisitor.