Liberalii in toamna 2004

Liberalii au terminat primii stabilirea candidaturilor. Mai sunt de rezolvat cateva cazuri, dar listele sunt aproape gata. Operatia a decurs in liniste. Celelalte partide sunt inca la deliberari. E bine, e rau ca PNL a terminat atat de repede? De fapt, jumatate din liste erau facute dinainte. Cum se explica asta? In ultimii ani, PNL a inghitit cateva partide, ApR, UFD, PNL-Campeanu. La fiecare "fuziune" a existat un aranjament privitor la locurile in Parlament. O parte din locuri erau deja adjudecate. ApR, UFD, PNL-Campeanu au primit "de drept" un numar de locuri, asa cum s-a convenit. Restul locurilor, pana dincolo de 100, cat estimeaza liberalii sa obtina in noiembrie, a facut obiectul negocierilor directe. Fiecare filiala a stabilit ce si cum. Rareori centrul a intervenit sa impuna un nume sau altul. Tensiunea nu a fost atat de mare cum era de asteptat, pentru ca, dupa acel 7% din 2000, PNL se asteapta sa isi dubleze numarul de parlamentari. Calcul realizabil, de altfel. Aproape toate cererile justificate au putut fi satisfacute. Nu pe acest subiect a izbucnit criza. Fuziunile din ultimii ani nu au fost complet asimilate. PNL nu are inca o unitate organica. Inauntrul partidului liderii si nivelurile medii se definesc dupa provenienta lor. De fiecare data cand sunt tensiuni, vechile identitati ies la suprafata. Disputa pentru un loc eligibil a demonstrat inca o data aceasta realitate. La asta se adauga rivalitati intre lideri si intre diverse grupuri de interese, opinii politice foarte diferite. Ma intreb cati dintre liderii PNL chiar sunt liberali si au o sensibilitate politica de dreapta? Foarte putini, dupa socoteala mea. Exista o tensiune interna nerezolvata care impiedica partidul sa se manifeste cu puterea lui reala. PNL nu fost pregatit pentru succesul pe care l-a repurtat, succes datorat mai curand electoratului si mai putin prestatiei proprii in opozitie. Electoratul vrea o schimbare mai mult decat poate opozitia sa o produca. Limitele capacitatii politice a liderilor ei s-au aratat clar in perioada de dupa alegerile locale. S-au vazut bine blocajele, inertiile, lipsa de prezenta, carentele de organizare interna si cele de comunicare. Improvizatia de pe o zi pe alta este lucrul cel mai putin eficient in politica, mai ales intr-o campanie electorala. Se vede mai ales absenta unei strategii, a unei directii si a unei vointe politice precizate. Aici, fiecare lider vorbeste practic alta limba. Numai bazandu-se pe votul negativ, mi-e teama ca se vor produce derapaje identice cu cele din 1996, cand - la fel - o coalitie a preluat puterea fara sa fie pregatita sa o sustina. Si atunci electoratul a vrut mult, opozitia a putut putin. Din pacate...

Care sunt problemele si sursele acestor tensiuni interne care blocheaza PNL-ul? Cred ca sunt doua. Prima este cea a succesiunii la conducerea partidului. Daca Theodor Stolojan va deveni presedinte, postul de lider devine vacant. Cine il va prelua? Desemnarea noului lider se va face la congresul din martie. Chestiunea este: daca Alianta D.A. castiga majoritatea parlamentara si va trebui sa formeze guvernul, criza de succesiune se va manifesta intr-o perioada extrem de critica, primele zile de guvernare, cand toate fortele partidului ar trebui sa se concentreze aici. Dificultatile instalarii unei noi administratii sunt enorme si risipirea fortelor in dispute interne ar fi de rau augur si ar anunta un esec. PNL va ramane cel mai mare partid al coalitiei de la putere. Orice defectiune ar avea efecte incalculabile. Cum stim, orice guvernare se decide in primele 100 de zile. Dar ce va putea face un partid ramas fara lider, destabilizat exact cand are nevoie mai mare ca oricand de unul? O solutie ar fi ca, din prevedere, liderii partidului sa pregateasca alternativa inca de acum, iar transferul puterii sa se faca neted. Un lider interimar stabilit de pe acum de Theodor Stolojan, asupra caruia s-a cazut de acord cu ceilalti policy-makers din partid, sa fie rezolvarea problemei? Dar poate fi disputata, negociata aceasta problema, fara a declansa o criza? Nu e mai bine sa fie lasata dupa decembrie, pentru a da partidului linistea necesara in toamna asta? Daca Alianta D.A. nu castiga alegerile, chestiunea se simplifica. Congresul PNL va alege un alt lider. Stolojan a declarat ca isi va duce la capat mandatul si se va retrage. Altfel spus, in ambele scenarii, Stolojan paraseste conducerea PNL: succesiunea, cu PNL in opozitie, nu ar mai avea efecte negative asupra guvernarii. Oricum, PNL va fi in dificultate. Partidul se va afla de fapt exact in situatia de acum doi ani.

A doua chestiune care agita apele partidului este data tot de eventualitatea ca Alianta D.A. sa castige alegerile. Cine va fi primul-ministru? Conform unei intelegeri dintre Stolojan si Basescu, acesta trebuie sa apartina PD, de vreme ce presedintele va fi dat de PNL. Cei doi s-au inteles si asupra numelui, Adriean Videanu. In PNL s-a declansat furtuna. Aici exista parerea ca primul-ministru trebuie sa apartina partidului care ofera cel mai mare sprijin in Parlament. Grupul parlamentar PNL va fi mai numeros decat cel al PD, conform protocolului negociat. La 130 de parlamentari liberali, vor exista 100 de democrati. Liberalii l-ar dori prim-ministru pe Calin Popescu-Tariceanu. Exista si o alta intelegere de principiu, ca fostii membri ai cabinetelor CDR sa nu faca parte din noua echipa. Motivul e destul de simplu. PSD va ataca pretinzand ca Alianta reediteaza CDR. Cum CDR a "lasat amintiri de nesters", e preferabil sa fie propusi oameni noi. Calin Popescu-Tariceanu, contraataca adversarii acestei candidaturi, a fost membru al guvernului Ciorbea. Efectul electoral ar fi, asadar, negativ. Ar trebui alta candidatura, mai ales ca, spun ei, Calin Popescu-Tariceanu se ambitioneaza (cu sanse mari, cred eu) sa fie si viitorul lider al PNL. In ultima vreme se vantura ideea: Traian Basescu - prim-ministru. Ar aduce multe voturi in plus. Dezavantajele sunt doua: 1) pentru liberali, el nu e nimeni altul decat seful PD; 2) parasirea Primariei Bucurestiului ar fi inghitita prost de electorat. Asa ca tot dintre liberali ar trebui gasit un prim-ministru, spun ei. In acest context, ideea fuziunii se indeparteaza pe zi ce trece. Si ar fi nevoie de un mare partid pe centru-dreapta, care sa echilibreze sistemul de partide. Cele doua probleme sunt departe de a fi rezolvate. Ele blocheaza serios PNL in aceasta toamna.