Opinii

Pentru Mihai Razvan Ungureanu alegerile europarlamentare au fost o catastrofa autentica. Nu ca vreun actor de pe dreapta ar fi iesit bine din aceste alegeri, dar Mihai Razvan Ungureanu este posibil sa-si fi rupt picioarele politice.

Viteza cu care s-a pus în mișcare procesul de negociere dintre PNL și PDL sugerează faptul că lucrurile erau pregătite din timp. Și la nivelul fiecărui partid în parte și în relația dintre ele. Cu o oarecare marjă de aproximație liderii celor două formațiuni știau la ce să se aștepte după alegerile din 25 mai.

Vestea bună pe care ne-o dau rezultatele acestor alegeri europarlamentare este aceea că mijloacele de campanie alese de Traian Băsescu s-au dovedit falimentare. Vestea proastă, că singurul partid care reprezintă acum o ameninţare serioasă la adresa PSD este frământat de conflicte interne.

Prezenta Elenei Udrea in fruntea partidului prezidential PMP a impins partidul spre 6%, un scor rusinos, sub cel al candidatului independent Mircea Diaconu. Si asta in ciuda sustinerii mult mai mari pe care Traian Basescu o are in rindul electoratului de dreapta. Udrea, cu prietenii ei penali (Florin Popescu, Marin Anton, Pinalti), cu amicitiile si afacerile transpartinice (Ponta, Ghita, Chitoiu, Vanghelie, Gabriel Oprea), cu ura neimpacata la adresa oricarui potential adversar pe dreapta (Monica Macovei, Daniel Funeriu), reprezinta tot ce respinge electoratul de dreapta. Daca se cramponeaza de Elena Udrea si-i face cadou partidul, Traian Basescu se indreapta spre irelevanta totala in discutiile despre prezidentiale.

Daca pentru toate partidele de dreapta, in frunte cu Traian Basescu, scrutinul de duminica este un fiasco pe linie, pentru PSD este o victorie complicata. Scorul PSD-PC-UNPR este in acelasi timp si mic, si mare, in functie de perspectiva din care privesti. In raport cu performanta actului de guvernare si in raport cu spectacolul penal pe care il ofera PSD, 37% este un scor foarte mare. Este un scor mare si daca ne gandim la donatia, cel putin la nivel de mediatizare, daca nu mai mult, facuta lui Mircea Diaconu.