Opinii

Romania pare a fi in plina lovitura de stat parlamentara. Un articol semnat de Corneliu Dan Berari evoca acest tip de puci pasnic, pentru multi straniu, si explica in mod convingator pe siteul Hotnews cat de grava este criza prin care trece Romania.

In urma salvarii care-l transporta pe Adrian Nastase, portile penitenciarului s-au inchis, marti seara, ca o cortina grea la capatul unei dramolete nationale de 6 zile. Este finalul unei afaceri judiciare intinse pe cativa ani, avand ca protagonist un fost prim-ministru condamnat pentru coruptie. Un detaliu uluitor a scapat insa funestului cortegiu de bocitoare instalat la capataiul celui care, in ziua pronuntarii sentintei, ar fi incercat sa se sinucida tragandu-si un glont in gat. La iesirea din spital, fostul premier misca vioi din cap ca un porumbel, statea in capul oaselor pe targa, parea nefiresc de vivace pentru un pacient cu gatlejul ciuruit de glont.

Victor Ponta nu pare conștient de răul pe care ruşinoasa lui faptă l-a făcut învățământului, comunității științifice, dar și imaginii României în lume.

Doctoratul este descrierea detaliată a unor rezultate originale Ce este de fapt un doctorat? La ce este bun? Cum putem deosebi un doctorat fraudulos de un doctorat „pe bune”?  Dezbaterea publică legată de cazul Ponta mă face să cred că pentru mulţi spectatori doctoratul e o entitate nebuloasă, un document complicat, niște studii aprofundate ale unui subiect,  „referate” care explică anumite aspecte mai cu precizie.  De fapt, doctoratul e colecția unui număr de articole științifice explicate mai pe larg pentru ca toți pașii care au dus la rezultatele lucrărilor publicate să fie detaliați mai bine. Prin natura lor, articolele științifice sunt scrise foarte concis.

Multi au uitat deja, altii doar se prefac ca nu-si amintesc. Gabriel Liiceanu nu a uitat. Voi? Cum stati cu memoria? Ce v-a marcat viata sub regimul Nastase? Ce v-a ramas in cap din atmosfera de atunci, din evenimentele petrecute in spatiul public, presa, politica, mediul de afaceri? Relatati cat mai acurat, fara patima. Contributia voastra ne va ajuta pe noi toti sa contracaram telenovela nationala prin care AN este umanizat, victimizat,  eroizat, iertat pe jumatate. Mi-am invitat si prietenii pe Facebook sa-si aminteasca. CB a rezumat urmatoarele: "Uite aici ceva. Liiceanu oricum a uitat destule, de ex cazul Tarau-Lele-Panait (Nastase sare in apararea lui Tarau, Panait moare), actiunile lui Tanase Joita (de ex Stanculescu si Chitac eliberati),

Actul ministrului Pop nu face decât să continue o politică explicit favorabilă învățământului particular și mai ales afacerilor imense care stau în spatele fabricilor de diplome. Condamnarea lui Adrian Năstase și mai cu sea­­mă tot spectacolul care a urmat, departe de a se fi terminat, a avut, printre altele, da­rul de a deturna

Hârjoneala din scena politică românească a ecranat cel mai mare şoc pe care economia românească şi piaţa sa financiară l-au suferit în ultimii zece ani. Hidroelectrica, un colos energetic, şi-a cerut singură insolvenţa, instanţa a acceptat-o şi un avocat va conduce procedurile de reorganizare a activităţii.

Victor Ponta contracarează acu­zaţia de plagiat folosindu-se de ar­gumente menite să distragă aten­ţia de la problema principală - teza de doctorat şi demisia din funcţia de premier. Printre aces­te argumente se numără im­pli­ca­rea preşedintelui Băsescu în stâr­nirea scandalului, utilizarea bi­blio­­grafiei în locul notelor de sub­sol, demonetizarea ideii de pla­gi­at prin voci care afirmă că aceas­tă practică este atât de ră­spân­di­tă, încât nu mai contează şi, în fi­ne, componenţa Consiliului Na­ţio­nal de Etică.

Totdeauna m-am întrebat cum a fost posibil ca în perioada interbelică oameni inteligenţi şi educaţi să înceapă să tropăie în turmă cu rinocerii, justificând, direct sau voalat, derivele de la democraţie şi bunul simţ elementar.

In ultimele zile am auzit nenumarate opinii despre ce inseamna sa plagiezi. Mai jos voi incerca sa demontez cateva dintre miturile care au aparut in Romania despre plagiat. 1. Daca mentionezi la sfarsitul lucrarii sursa din care ai copiat este suficient ca sa nu mai fii acuzat de plagiat. Argumentul acesta a fost invocat de VP, de foarte multi aparatori ai lui VP si a fost inclus si in dreptul la replica trimis revistei Nature de biroul de presa al Guvernului. Mai mult, VP a declarat ca s-a consultat cu mai multi profesori si ca toti i-au spus ca singurul lucru de care e vinovat este ca nu a trecut si in subsolul paginii cartile din care a copiat (trecandu-le doar la finalul lucrarii, in bibliografie). Unele ghiduri privind plagiatul nu trateaza explicit problema copierii unui text dintr-o sursa nementionata care este mai apoi trecuta in bibliografie (de exemplu ghidul LSE cu privire la plagiat, vezi link mai jos). Motivul este acela ca din conditiile impuse asupra citarii adecvate reiese prin implicatie ca simpla mentionare in bibliografie nu este suficienta. Totusi exista si alte ghiduri care ca masura suplimentara atrag atentia explicit asupra acestui fapt.

Daca universitarii romani isi vor asuma plagiatul lui Victor Ponta, de frica sau cumparati, daca il vor apara si il vor achita, se vor discredita ei insisi grav si vor iesi total in afara marilor circuite stiintifice.

Nu îmi mai fac vreo iluzie că românii îşi amintesc, ştiu sau mai vor să ştie ce au trăit înainte de 1990. Dar îmi e greu să accept că au uitat sau nu mai vor să ştie nici ce au trăit în urmă cu zece-doisprezece ani, în „epoca Năstase”. Aş dori să le spun, în acest moment în care mulţi dintre noi par să fie lăcrimos loviţi de amnezie, ce imagine mi s-a gravat mie în minte când se vorbeşte de anii 2000: imaginea unui grafician, Dan Erceanu, director pe atunci al Bibliotecii Naţionale, ridicat cu cătuşe la mâini şi instalat într-o celulă la Rahova. Omul era hipertensiv, supraponderal şi a primit, odată adus în celulă – şi asta ca să simtă mai bine ce făcuse şi cu cine îndrăznise să se pună – patul de sus.

Încercarea de salvare a companiei Hidroelectrica (cel mai valoros activ al statului român la această oră şi unitate strategică în politica energetică a României) prin insolvența voluntară pare să se facă după un sistem de relații similar cu cel care a împins compania în groapă. Toți cei implicați în salvare și în insolvență își sunt prieteni sau susținători politici sau de afaceri, iar cronologia după care funcționează ”strategia Hidroelctrica” e plină de coincidențe care configurează ideea unui plan premeditat.

Sunt intrebat in mod insistent ce va urma mai departe in cazul de plagiat in care este implicat Primul Ministru al Romaniei, d-l Victor Ponta, ca si cum ar trebui cumva sa am o cunoastere speciala asupra desfasurarilor viitoare. Nu am. Nimeni nu are. Am intrat in teritorii cu totul inedite pentru politica romaneasca. Putem insa specula. Iar daca o facem cu realism si retinere, cred ca ne putem face o imagine destul de buna privind alternativele posibile. Toata atentia publicului pare acum fixata pe ideea ca in curgerea fireasca a evenimentelor, va exista o Comisie legitima care da verdictul. Asteptarea generala este ca in situatia in care verdictul confirma formal si oficial plagiatul, cutuma si precedentele europene fiind lipsite de orice ambiguitate, urmeaza demisia. Asadar, se poate observa cum marea majoritate asteapta verdictul oficial ca pe momentul final si clarificator al episodului. Unii, pentru a confirma nevinovatia; altii, pentru a o infirma. Pentru mai toti, orizontul de analiza si anticipare se opreste asadar simplificator si facil la acest verdict. Dar lucrurile nu sunt atat de simple.

Un politician cu perspectiva de a deveni șeful guvernului și care susține nonșalant că la treizeci de secunde după ce se va adopta o moţiune de cenzură va anunţa componenţa guvernului şi programul de guvernare poate fi bănuit de orice, inclusiv de tupeu, dar nu de seriozitate. Minunea s-a întâmplat, moțiunea a fost adoptată. Dar, deși „totul este pregătit, avem o moţiune constructivă”, nimic nu era pregătit, guvernul de treizeci de secunde nu exista. Cârlan fără minte, cum ar zice nemuritorul Ion Iliescu.